Municipality’s suit against ministry routed to Bucharest Tribunal on exclusive jurisdiction under Art. 10(3)

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 09 februarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice şi Dezvoltării Administraţiei- Direcţia Generală Por, a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 13 din 26 ianuarie 2022, emisă de pârât şi anularea Adresei de informare privind autorizarea cererii de rambursare nr. x în valoare de 54.723,13 RON, aferentă contractului de finanţare cod SMIS 127509, încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Amenajare parc - Cartierul Ciucului", şi prin care i s-a comunicat aplicarea reducerii procentuale de 25 % conform Notei de neconformitate nr. 82687.1/18.08.2021, cât şi anularea Notei de neconformitate AM POR SVAP 82687.1/148.08.2021, emisă de AM POR în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3463 din 20 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoariale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru îndeplinirea prerogativelor de putere publică, ci a acţionat în calitate de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004, de destinatar al actului administrativ contestat, fapt pentru care trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi persoana juridică de drept privat, având în vedere faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a nu îi sunt aplicabile, nefiind destinatarul şi beneficiarul acestor norme.

Totodată, s-a mai constatat şi faptul că, întrucât nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare este atât un titlu de creanţă, dar şi un titlu executoriu la expirarea termenului de plată, iar Codul de procedură fiscal şi C. proc. civ. au acordat debitorului, în speţă autorităţii publice reclamante, posibilitatea de a se adresa cu contestaţie la executare la instanţa de la sediul său şi în procedura contenciosului administrative, trebuie să îi fie acordat acelaşi beneficiu reclamantului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 831 din 28 octombrie 2022, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru emiterea regulatorului de competenţă în vederea stabilirii instanţei competente teritorial să judece cauza.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Covasna, secţia civilă a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care sunt de strictă interpretare, apreciind că nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul instituţie publică trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul pârâtului, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice şi Dezvoltării Administraţiei- Direcţia Generală Por, a solicitat anularea Deciziei nr. 13 din 26 ianuarie 2022, emisă de pârât şi anularea Adresei de informare privind autorizarea cererii de rambursare nr. x în valoare de 54.723,13 RON, aferentă contractului de finanţare cod SMIS 127509, încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Amenajare parc - Cartierul Ciucului", şi prin care i s-a comunicat aplicarea reducerii procentuale de 25 % conform Notei de neconformitate nr. 82687.1/18.08.2021, cât şi anularea Notei de neconformitate AM POR SVAP 82687.1/148.08.2021, emisă de AM POR în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deşi, în prezenta cauză, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care se acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care se acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Municipiul Sfântu Gheorghe şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice şi Dezvoltării Administraţiei- Direcţia Generală Por, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală POR, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.