Civil versus administrative jurisdiction for penalty interest claims against a public guarantee fund arising from payment processing delays

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată la data de 11 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat: în principal, obligarea FGA la plata sumei de 168.884,47 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligaţia de a soluţiona cererile de plată formulate de A. şi b) momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată; în subsidiar, obligarea FGA la plata sumei de 143.836,17 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată şi b) momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8299 din 27 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat către Curtea de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a reţinut, în esenţă, că soluţionarea cauzei revine instanţei de contencios administrativ potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacrând un contencios administrativ de plină jurisdicţie, iar recuperarea pagubei cauzată printr-un act administrative, tipic sau asimilat, este o latură intrinsecă a litigiului administrativ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1695 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că deşi în speţă nu se critică o decizie emisă de pârât de respingere a sumelor pretinse, acţiunea este circumscrisă art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, întrucât finalitatea urmărită de reclamantă este aceea de acordare a sumei solicitate prin cererea de plată, iar lipsa de răspuns a FGA este asimilată deciziei de respingere a cererii.

Totodată, au fost avute în vedere prevederile art. 100 C. proc. civ., precum şi faptul că cererea reclamantei nu are o valoare mai mare de 200.000 de RON, din punct de vedere teritorial reţinându-se că legea specială a stabilit competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei civile de la sediul Fondului.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – secţia civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Judecătoria a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat: în principal, obligarea FGA la plata sumei de 168.884,47 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul expirării termenului de 30 de zile în care Fondul avea obligaţia de a soluţiona cererile de plată formulate de A. şi b) momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată; în subsidiar, obligarea FGA la plata sumei de 143.836,17 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada de timp cuprinsă între: a) momentul împlinirii unui an de la data înregistrării cererilor de plată şi b) momentul plăţii efective a sumelor solicitate prin cererile de plată.

Aşadar, reclamanta nu se prevalează de existenţa unei hotărâri judecătoreşti de anulare a unor acte administrative, de refuzul nejustificat sau de tăcerea administraţiei stabilită, în prealabil, prin hotărâre judecătorească, obiectul acţiunii fiind plata unei sume de bani, ca urmare a nerespectării de pârât a termenului de soluţionare a unor cereri de plată formulate de reclamantă.

Totodată, acţiunea formulată de reclamantă nu este legată de o cerere principală de anulare a unui act administrativ, de o cerere de constatare a refuzului nejustificat sau de o acţiune menită să înlăture tăcerea administrativă prin obligarea autorităţii să răspundă cererii formulate.

Aşa cum s-a reţinut deja în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 2108 din 22 octombrie 2020, pronunţată de secţia a II-a civilă într-un regulator de competenţă), acţiunile patrimoniale având ca obiect obligarea unei instituţii publice la plata unei sume de bani sunt de competenţa instanţei civile, atunci când nu se cere, sau nu s-a solicitat anterior, anularea unui act administrativ pretins nelegal, nu se solicită constarea caracterului nejustificat al unui refuz, ori solicitarea de plată nu are legătură cu un contract administrativ.

Prin urmare, faţă de valoarea obiectului cererii, care este mai mic de 200.000 RON, competenţa materială revine judecătoriei, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ., din punct de vedere teritorial competentă fiind instanţa civilă de la sediul pârâtului.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.