Territorial jurisdiction for public authority plaintiff in administrative litigation; conflict resolved to defendant’s seat court under exclusive competence rule

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 21 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Oraşul Curtici, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Autoritatea de Management - Programul Operaţional Regional 2014-2020, a solicitat anularea Deciziei nr. 277 din 25 noiembrie 2021, emisă de pârât, precum şi anularea Notei de neconformitate nr. 99070.5 din 18 octombrie 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 162 din 31 martie 2022, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3456 din 20 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoariale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru îndeplinirea prerogativelor de putere publică, ci a acţionat în calitate de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004, de destinatar al actului administrativ contestat, fapt pentru care trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi persoana juridică de drept privat, având în vedere faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a nu îi sunt aplicabile, nefiind destinatarul şi beneficiarul acestor norme.

Totodată, s-a mai constatat şi faptul că, întrucât nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare este atât un titlu de creanţă, dar şi un titlu executoriu la expirarea termenului de plată, iar Codul de procedură fiscal şi C. proc. civ. au acordat debitorului, în speţă autorităţii publice reclamante, posibilitatea de a se adresa cu contestaţie la executare la instanţa de la sediul său şi în procedura contenciosului administrative, trebuie să îi fie acordat acelaşi beneficiu reclamantului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 896 din 18 octombrie 2022, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a constatat necompetenţa sa teritorială exclusivă, a constatat creat conflictul negativ de competenţă teritorială exclusivă şi a dispus din oficiu suspendarea judecăţii în cauză şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă teritorială exclusivă.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport de calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Oraşul Curtici, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Autoritatea de Management - Programul Operaţional Regional 2014-2020, a solicitat anularea Deciziei nr. 277 din 25 noiembrie 2021, emisă de pârât, precum şi anularea Notei de neconformitate nr. 99070.5 din 18 octombrie 2020.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Oraşul Curtici are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deşi, în prezenta cauză, reclamantul Oraşul Curtici acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care se acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care se acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Oraşul Curtici şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Autoritatea de Management - Programul Operaţional Regional 2014-2020, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Oraşul Curtici, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Autoritatea de Management - Programul Operaţional Regional 2014-2020, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.