Exclusivity of administrative jurisdiction by claimant domicile under Law 554/2004 in salary allowance disputes

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.06.2022 pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul National al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie, în numele şi în interesul membrilor săi, A. şi B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor:

1. Anularea parţială a Deciziilor emise în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a H.G. nr. 917/2017, în ceea ce îi priveşte pe A. şi B., privind cuantumul sporului de condiţii vătămătoare începând cu luna mai 2018;

2. Obligarea pârâtei să emită noi decizii pentru A. şi B., prin care să dispună acordarea sporului de condiţii vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, aşa cum au fost încadraţi şi restul angajaţilor din cadrul aceleaşi instituţii;

3. Obligarea pârâtei la recalcularea şi plata drepturilor salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite prin acordarea sporului dc 15%, începând cu luna mai 2018 şi drepturile salariale efectiv încasate, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare de la data scadenţei fiecărei sume în parte şi până la plata efectivă a acestui spor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 468/2022 din 4 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de către Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie, pentru membrii de sindicat A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului National Antigrindina şi de Crestere a Precipitatiilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, apreciind că acest text de lege reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, cu caracter imperativ, absolut, care poate fi invocat inclusiv de către instanţă din oficiu.

Reţinând că reclamanţii domiciliază în municipiul Bucureşti, a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti

2.2. Prin sentinţa nr. 120 din data de 17 ianuarie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, în favoarea Tribunalului Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În considerentele sentinţei a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi faptul că reclamanţii au reşedinţa în oraşul Corabia, Şoseaua x, jud. Olt, începând cu data de 28.03.2022 până la data de 27.03.2023, astfel cum reiese din vizele aplicate pe cărţile acestora de identitate .

Astfel, a apreciat faptul că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este tribunalul în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării instanţei, reşedinţa stabilă a reclamantului, respectiv Tribunalul Olt, având în vedere faptul că prin competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei, stabilită de către legiuitor, a fost urmărită facilitarea accesului la justiţie pentru persoanele fizice vătămate potrivit Legii nr. 554/2004, precum şi comunicarea operativă a actelor procedurale cu acestea.

Pentru a da eficienţă dispoziţiilor legale amintite anterior, a apreciat că prin noţiunea de "domiciliu" este avută în vedere cu prioritate reşedinţa persoanei fizice, aceasta fiind locuinţa reală a reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei din perspectiva interpretării noţiunii de domiciliu.

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea unor decizii de stabilire a drepturilor salariale, emise în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a H.G. nr. 917/2017, cererea de chemare în judecată fiind formulată de funcţionarii publici prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Potrivit potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social: "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 02.06.2022: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, se constată că, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 02.06.2022.

Astfel, Înalta Curte constată că textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o persoană fizică, aceasta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său, în speţă domiciliile reclamanţilor persoane fizice, astfel cum reiese din cărţile de identitate ale acestora, aflate la dosarul Tribunalului Olt, fiind în Municipiul Bucureşti, respectiv în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 se referă strict la domiciliul persoanei fizice, fără a se face vreo distincţie cu privire la ipoteza în care persoanele fizice au şi o adresă de reşedinţă.

În acelaşi context, se impun a fi avute în vedere şi prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, precum şi faptul că reclamanţii au domiciliul în Municipiul Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A., prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.