Territorial competence for traffic contravention appeals: conflict between exclusive locational jurisdiction and alternative domicile option under modified general law

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 29.06.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/19.06.2022, întocmit Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6888/2022 din 07.10.2022, pronunţată de Judecătoria Galaţi – secţia civilă în dosarul nr. x/2022 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin procesul-verbal nr. x, întocmit la data de 19.06.2022, reclamantul A. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.305 RON şi cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x cu o viteză de 104 km/h pe DN 22F, în localitatea Horia, iar potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată contravenţia, stabilind o competenţă exclusivă de soluţionare a plângerilor contravenţionale, respectiv o competenţă teritorială absolută, pe care părţile nu o pot înlătura.

În raport cu locul constatării faptei contravenţionale, respectiv localitatea Horia, Judecătoria Galaţi – secţia civilă a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Babadag, instanţă competentă potrivit Hotărârii CSM nr. 102/2021.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 818 din 15 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Babadag, secţia mixtă a admis excepţia necompetenţei teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 107/2022, ce reglementează competenţa alternativă în cazul plângerilor contravenţionale.

Astfel, prin Legea nr. 107/2022 s-a modificat competenţa teritorială şi în favoarea instanţei de la domiciliul/sediul contravenientului, stabilindu-se astfel o normă de competenţă teritorială alternativă, în cazul căreia, alegerea instanţei competente revine reclamantului.

A mai reţinut că, în expunerea de motive a Legii nr. 107/2022 se arată că modificările survenite vin în ajutorul justiţiabililor în special, dar şi a unor judecătorii foarte aglomerate, reţinându-se că intenţia legiuitorului este aceea de a facilita accesul justiţiabililor la instanţă, în special cu privire la contravenţiile rutiere, conducând la limitarea cheltuielilor contravenientului şi la urgentarea soluţionării litigiilor contravenţionale. Or, o asemenea limitare a cheltuielilor, care face ca procesul să fie accesibil pentru justiţiabil, se înscrie în sfera măsurilor realizate în vederea exercitării de către justiţiabil a dreptului la un proces echitabil şi la liberul acces la justiţie.

S-a mai reţinut că raţiunea legiuitorului are la bază inclusiv principiul conform căruia instrumentele de constatare (camere) sunt amplasate doar în anumite puncte, pe anumite drumuri, judecătoriile în circumscripţia cărora se realiza constatarea contravenţiei fiind puse în faţa unei avalanşe de litigii contravenţionale care le-a îngreunat activitatea.

Totodată, a reţinut că modificarea implicită şi a art. 118 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 poate opera în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, astfel încât în materia contravenţiilor rutiere operează o competenţă alternativă.

În susţinerea acestei interpretări, instanţa a apreciat că, dincolo de intenţia clară, dar incorect exprimată a legiuitorului de modificare cu precădere a regimului contravenţional rutier, norma din Codul rutier nu a reprezentat niciodată o normă specială în raport de norma generală din art. 32 alin. (1) al O.G. nr. 2/2001 pentru a supravieţui modificării normei generale.

Practic, dispoziţiile art. 118 alin. (1) a O.U.G nr. 195/2002 nu reprezintă decât o transpunere a prevederii din legea cadru, O.G nr. 2/2001, iar modificându-se expres legea cadru, se modifică implicit şi legislaţia rutieră.

Având în vedere că modificarea survine în actul normativ ce reglementează cadrul general în materie de contravenţii, modificarea se aplică tuturor contravenţiilor, indiferent de materie. În speţă este incidentă competenţa teritorială alternativă, instituită în favoarea contravenientului, iar nu competenţa teritoriala exclusivă, acesta putând opta între judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.

Reţinând că petentul şi-a exercitat dreptul de opţiune reglementat prin art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, modificat prin Legea nr. 107/2022, învestind Judecătoria Galaţi cu soluţionarea cauzei, a apreciat că aceasta instanţa căreia îi revine competenţa de a se pronunţa asupra plângerii contravenţionale formulate.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 83 din data de 18.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.

În acest sens s-a reţinut că Judecătoria Babadag şi Judecătoria Galaţi aparţin unor curţi de apel diferite şi că, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă pentru determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x, întocmit la data de 19.06.2022, prin care reclamantul A. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.305 RON şi cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x cu o viteză de 104 km/h pe DN 22F, în localitatea Horia.

Sancţiunile aplicate au fost dispuse în baza art. 102-103 din O.U.G. nr. 95/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, "(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."

Înalta Curte constată că norma de competenţă cuprinsă în art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ce reprezintă dreptul comun în materie contravenţională, prevede că plângerea se judecă la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.

De asemenea, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 21/2014, intrată în vigoare la data de 29.07.2019: "Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta."

Norma mai sus citată reprezintă o normă specială, derogatorie de la norma de drept comun stabilită prin O.G. nr. 2/2001, ce impune aplicarea ei cu prioritate în raport cu norma generală, prevăzută de O.G. nr. 2/2001, în cauzele având ca obiect judecarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale ce sancţionează fapte privind circulaţia pe drumurile publice.

Înalta Curte are în vedere, în acest sens, şi considerentele de la pct. 19 din Decizia nr. 276/2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice: "Curtea a statuat că norma legală criticată nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei prin care se constată încălcări ale prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, respectiv cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele care circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002".

Cum în prezenta cauză presupusa faptă contravenţională a fost constatată în afara localităţii Horia din jud. Tulcea, competenţa de soluţionare a prezentei plângeri contravenţionale aparţine Judecătoriei Babadag.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Judecătoriei Babadag.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.