Exclusive territorial jurisdiction for appeals against insurance guarantee fund decisions under public order competence rules.

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.05.2022 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D. şi E. prin reprezentant legal, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor: obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015; stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 103 din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Galaţi;

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, având ca obiect obligare emitere act administrativ;

A obligat pârâtul să soluţioneze cererea formulată de reclamanţi prin emiterea unei decizii în termen de maxim zece zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere;

A respins restul pretenţiilor, ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 103 din 28 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii ca nefondate. În subsidiar, solicită casarea în parte a sentinţei recurate şi modificarea sumei acordate cu titlul de penalitate, respectiv fixarea acesteia la cuantumul de 100 RON/zi de întârziere şi stabilirea unui termen de soluţionare rezonabil, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., invocă greşita soluţionare a excepţiei necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Galaţi, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică a Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că se aplică norma de competenţă prevăzută de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, potrivit căruia împotriva deciziei de respingere a sumelor pretinse se poate formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, la instanţele civile de la sediul Fondului.

Întrucât potrivit art. 1 din Legea nr. 213/2015, sediul principal al Fondului de Garantare a Asiguraţilor este în Municipiul Bucureşti, consideră că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei parţine Curţii de Apel Bucureşti.

Consideră că aceasta este competenţa şi în raport cu noua reglementare a art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, ce face trimitere la dispoziţiile C. proc. civ. care reglementează competenţa materială a instanţelor judecătoreşti. În acest sens, art. 96 pct. 1 C. proc. civ. prevede soluţionarea de către curţile de apel, în primă instanţă, a cererilor în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale, or, legea specială (Legea nr. 213/2015) prevede competenţa exclusivă a instanţelor de la sediul FGA.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine că referirea instanţei de fond la plângerile prealabile constituie un motiv străin de natura cauzei, având în vedere că Fondul de Garantare a Asiguraţilor soluţionează cereri de plată, şi nu plângeri prealabile.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că în aprecierea termenului rezonabil de soluţionare a cererilor se impune a se reţine complexitatea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi volumul extrem de mare al dosarelor de daună şi al cererilor de plată, înregistrate şi instrumentate ca urmare a falimentului societăţii de asigurare F. S.A..

Mai arată că Legea nr. 213/205 nu prevede un termen imperativ de soluţionare a cererilor de plată, formulate de creditorii de asigurări.

În subsidiar, solicită admiterea în parte a recursului şi modificarea sumei acordate cu titlu de penalităţi la suma de 100 RON/zi, precum şi stabilirea unui termen rezonabil pentru îndeplinirea obligaţiei, raportat la circumstanţele cauzei.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca inadmisibil a recursului, invocând excepţia nulităţii cererii de recurs, iar pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate.

Cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs – excepţia nulităţii, arată că recurentul-pârât a motivat formal cererea de recurs pe cele trei motive de casare, pe care însă nu le-a dezvoltat în raport cu aspectele deduse judecăţii în primă instanţă.

Consideră că singura critică în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este aceea că instanţa s-a referit la plângeri prealabile, iar în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că recurentul-pârât a invocat încălcarea unor norme de drept procedural, şi nu de drept material.

De asemenea, susţine că recurentul-pârât a invocat prin cererea de recurs aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii, şi nu aspecte de nelegalitate, care să poată fi analizate în calea de atac a recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

6.1. Cu privire la excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii recursului, invocate de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că ambele excepţii vizează aceleaşi aspecte, şi anume faptul că cererea de recurs cuprinde motive formale pe cele trei motive de casare, iar în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat încălcarea unor norme de drept procedural, şi nu de drept material, precum şi faptul că prin cererea de recurs au fost invocate aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii, şi nu aspecte de nelegalitate, care să poată fi analizate în calea de atac a recursului.

Astfel, din perspectiva criticilor formulate prin întâmpinare, excepţia inadmisibilităţii recursului vizează tot nulitatea acestuia.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 din C. proc. civ., arătând cu privire la fiecare dintre aceste motive de recurs, argumentele pe care le-a apreciat a fi întemeiate, textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele aduse în sprijinul acestui punct de vedere.

De asemenea, a prezentat starea de fapt şi a arătat motivele pentru care apreciază că, în raport cu circumstanţele cauzei, instanţa de fond a dat o interpretare greşită normelor de drept material incidente.

De altfel, chiar intimata-reclamantă recunoaşte că, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat faptul că instanţa de fond s-a referit la plângeri prealabile, şi nu la cereri de plată, acesta fiind un motiv străin de natura cauzei.

Or, un recurs nu este nul decât dacă este total nemotivat, o asemenea concluzie rezultând din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţă.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţiile nulităţii recursului.

6.2. Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...)

3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii."

Înalta Curte constată că norma de procedură ce reglementează competenţa se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., fiind norma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

Aşadar, competenţa materială de soluţionare a cererii este reglementată de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanţă, respectiv aşa cum au fost modificate prin intrarea în vigoare la 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021, art. I pct. 23 şi art. III alin. (1), dispoziţii care prevăd următoarele: "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 02.05.2022, sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ce definesc noţiunea de contencios administrativ, ca fiind: "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim", respectiv alin. (2) din acelaşi act normativ: "(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Prin urmare, conform acestor dispoziţii, nu are relevanţă faptul că se critică refuzul nejustificat al FGA de a anulare a adresei în cauză, aceasta fiind asimilată din punct de vedere al competenţei unui litigiu având ca obiect anulare act administrativ, fiind astfel incidente prevederile menţionate mai-sus.

În ceea ce priveşte dispoziţia prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021, care prevede că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraţilor pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora", aceasta reglementează normele de drept aplicabile procedurii administrative din faţa Fondului, şi nu pe cele ale procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile noi de procedură conform art. 24 C. proc. civ.

Prin urmare, în raport de art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., şi cu aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, hotărârea recurată fiind pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, astfel că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În raport cu soluţia pronunţată în acest dosar, nu se mai impune analizarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aspectele invocate de către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi apărările formulate de către intimata reclamantă pe cale de întâpinare, urmând a fi avute în vedere de către instanţa de fond, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 103 din 28 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre competenţă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile nulităţii recursului, invocate de intimaţii-reclamanţi.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 103 din 28 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competenţă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.