Tax assessment action struck off as having lost its object due to legislative cancellation of fiscal obligations

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.12.2020 pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi A.J.F.P. Mureş, anularea raportului de inspecţie fiscală nr. x_65/05.03.2020, întocmit de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş; anularea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x_66/05.03.2020, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş; anularea deciziei nr. 227/20.10.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de noi, înregistrate la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. AJSLP 832/14.05.2020, comunicată cu adresa nr. x/20.10.2020, în 27.10.2020; suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x_66/05.03.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 94 din 24 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 94 din 24 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată în esenţă că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 76 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, care stabilesc normele de impunere asupra veniturilor din salarii, primite de salariaţi pe perioada detaşării/delegării, apreciind că societatea nu a depăşit plafonul prevăzut prin H.G. nr. 518/1995.

De asemenea, susţine că instanţa de fond a aplicat greşit şi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 16/2017, care prevăd că personalului angajatorilor stabiliţi pe teritoriul României, care efectuează operaţiuni de transport internaţional şi care nu se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 16/2017, i se aplică prevederile art. 43 din Legea nr. 53/2003 şi beneficiază de drepturile prevăzute la art. 44 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Consideră că prima instanţă a aplicat în mod greşit şi prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 16/2017, reţinând că societatea s-ar încadra la lit. c) a acestuia alineat, având în vedere că angajaţii societăţii recurente nu au fost puşi la dispoziţia unui utilizator extern, pentru a le fi aplicabil acest text de lege.

Pe de altă parte, arată că, validând ca legală intervenţia intimatelor-pârâte asupra contractelor de muncă, în sensul modificării salariului, prima instanţă a încălcat art. 1270 alin. (1) şi (2) C. civ., care consacră principiul forţei obligatorii a contractelor.

Susţine că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a art. 11 alin. (1) Codul fiscal, reţinând că intimatele-pârâte sunt îndreptăţite să modifice contractele de muncă, în aplicarea principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, deşi acest principiu are caracter restrictiv şi se impune a fi aplicat ca atare.

Totodată, consideră că prima instanţă a reţinut în mod greşit că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 şi art. 44 alin. (2) din Codul muncii, având în vedere specificul muncii din cadrul societăţii.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Intimata-pârâtă Agentia Nationala de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei de interes a recurentei în promovarea recursului, acesta nefiind născut şi actual, în condiţiile în care, în temeiul art. I alin. (1) din Legea nr. 72/2022, sumele stabilite prin actele atacate au fost anulate prin efectul legii.

Pe fond, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că prima instanţă a dat o dezlegare corectă litifiului dedus judecăţii.

4.2. Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei de interes a recurentei în susţinerea recursului, acesta nefiind născut şi actual, în condiţiile în care sumele stabilite prin actele atacate au fost anulate în baza art. I alin. (1) din Legea nr. 72/2022.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi A.J.F.P. Mureş, anularea raportului de inspecţie fiscală nr. x_65/05.03.2020, întocmit de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş; anularea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x_66/05.03.2020, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş; anularea deciziei nr. 227/20.10.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de noi, înregistrate la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. AJSLP 832/14.05.2020, comunicată cu adresa nr. x/20.10.2020, în 27.10.2020.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantă, iar împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2023, recurenta-reclamantă a depus la dosar un înscris prin care arată că s-au anulat obligaţiile de plată principale, accesorii şi penalităţile de nedeclarare, sens în care a depus şi deciziile emise de către organul fiscal, de anulare a obligaţiilor de plată.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 27244/10.08.2022 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Timiş, s-au anulat obligaţiile de plată principale ale recurentei-reclamante, în cuantum total de 28.767.394 RON, obligaţiile fiscale accesorii, în cuantum total de 6.653.943 RON şi penalităţile de nedeclarare, în cuantum total de 25.231.369 RON.

Pentru a proceda în acest mod, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a reţinut prevederile art. I din Legea nr. 72/2022, care la alin. (1) prevede că: "Se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizaţii sau orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada delegării, detaşării sau desfăşurării activităţii pe teritoriul altei ţări, de către angajaţi ai angajatorilor români care şi-au desfăşurat activitate pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, şi neachitate."

De altfel, prin concluziile scrise depuse la dosar de către intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, aceasta a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei-reclamante în susţinerea recursului, motivat de apariţia Legii nr. 72/2022 privind anularea unor obligaţii fiscale, creanţele din prezenta cauză încadrându-se dispoziţiilor acestei legi.

Instanţa de recurs a respins excepţia lipsei de interes în şedinţa publică din data de 8 martie 2023.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, în condiţiile în care obiectul acţiunii constă în anularea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţiile fiscale ce au fost anulate prin decizia nr. 27244/10.08.2022 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Timiş.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Prin urmare, întrucât obligaţiile fiscale stabilite în sarcina recurentei-reclamante şi care au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, au fost anulate de către organul fiscal prin decizia nr. 27244/10.08.2022, acţiunea de faţă a rămas fără obiect.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 94 din 24 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulate de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 94 din 24 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulate de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.