COVID-19 decree challenge fails; principal appeal rejected, incidental appeal annulled as unstamped

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 decembrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 1242 din 8 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1166/2021.

Prin cererea modificatoare înregistrată la data de 30 decembrie 2021 reclamantul A. a solicitat ca în hotărârea instanţei să fie expres prevăzută obligarea pârâtului Guvernul României ca, la emiterea unor noi acte normative privind prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, să respecte dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţia României, sub sancţiunea nulităţii de drept.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate; a respins, ca neîntemeiată, cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului, arată că, deşi instanţa de fond a apreciat că nu se poate pronunţa cu privire la efectele sau eficacitatea vaccinurilor în privinţa transmiterii virusului, a omis faptul că prin încheierea din 23.02.2022, instanţa a respins atât cererea reclamantului de a fi emisă o adresă către pârât pentru ca acesta să depună la dosar studiile ştiinţifice care atestă că persoanele vaccinate nu transmit virusul Sars Cov 2, cât şi proba cu interogatoriul.

În acest sens, faţă de întrebările 5 şi 6 din interogatoriu, care ar fi lămurit acest aspect, crtică faptul că instanţa de fond a reţinut faptul că nu este de competenţa sa să se pronunţe cu privire la efectele sau eficacitatea vaccinurilor în privinţa transmiterii virusului.

Susţine că a solicitat instanţei de fond să analizeze măsurile concrete pentru care măsurile instituite prin H.G. nr. 1242/2021 sunt discriminatorii, în condiţiile în care toate raportările din România şi din lume dovedeau că atât persoanele vaccinate, cât şi cele nevaccinate se pot îmbolnăvi şi pot muri din cauza virusului, iar pe de altă parte pot transmite acest virus.

Consideră că prin respingerea cererilor sale de probaţiune şi prin admiterea probelor solicitate de către pârâţi, instanţa de fond a dovedit o lipsă de imparţialitate, încălcând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., care o obliga să judece cauza în mod echitabil, cât şi art. 22 alin. (1) C. proc. civ., prin care era obligată să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, ceea ce conduce la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs incident şi recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibile, iar pe fond, ca nefondate. De asemenea, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că nu este emitentul actului atacat, iar faptul că Ministrul Sănătăţii contrasemnează Hotărârea de Guvern nu poate conduce la atribuirea Ministerului Sănătăţii a calităţii de emitent al actului.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare la recursul recurentului-reclamant, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare faţă de recursul principal, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

Invocă excepţia nulităţii recursului recurentului-reclamant, pentru nemotivare, Înalta Curte pronunţându-se asupra acesteia la termenul din 08.03.2023, în sensul respingerii excepţiei nulităţii recursului reclamantului.

4.3. Intimatul-pârât Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare faţă de recursul principal, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

4.4. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare faţă de recursul incident, prin care arată că îşi menţine apărările formulate în întâmpinarea la recursul principal.

4.5. Intimatul-pârât Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare faţă de recursul incident, arătând că măsurile stabilite de autorităţi în contextul combaterii pandemiei de coronavirus, au fost subsumate obligaţiei statului de ocrotire a sănătăţii publice, avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just şi proporţional echilibru între drepturile şi libertăţile fundamentale, în ansamblul lor.

4.6. Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare faţă de recursul incident, solicitând anularea acestuia, având în vedere că această cale de atac nu există în contenciosul administrativ.

Mai arată că nu pot fi avute în vedere aspectele referitoare la lipsa plângerii prealabile, deoarece ar fi încălcate dispoziţiile Constituţiei României.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 august 2020, s-a fixat un prim termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

6.1. Analizând cu prioritate excepţia netimbrării recursului incident, declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, invocată din oficiu, apreciind că aceasta primează în raport cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin citaţia comunicată recurentului-pârât Ministerul Sănătăţii la data de 24.10.2022, Înalta Curte i-a adus la cunoştinţă obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferente cererii de recurs incident, formulate împotriva sentinţei nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din 17 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, încheierea fiind comunicată acestuia la data de 07.02.2023.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 8 martie 2023, recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

6.2. Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A., a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 1242 din 8 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1166/2021 obligarea pârâtului Guvernul României ca, la emiterea unor noi acte normative privind prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, să respecte dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţia României, sub sancţiunea nulităţii de drept.

Prin încheierea din data de 23.02.2022, prima instanţă a respins: excepţia netimbrării, invocată de pârâtul Guvernul României; excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al Guvernului României a secretarului de stat; excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al Ministerului Sănătăţii a directorului şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a inspectorului general, invocate de reclamant.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins: excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Centrului Naţional de Coordonare; excepţia inadmisibilităţii cererii, pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de Ministerul Sănătăţii şi Inspectoratul General Pentru Situaţii de Urgenţă; excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la capătul de cerere vizând anularea H.G. nr. 1242/2021; excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea capătului de cerere privind anularea HCNSU 112/2021; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii; excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Centrului Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant criticând faptul că instanţa de fond a respins atât cererea reclamantului de a fi emisă o adresă către pârât pentru ca acesta să depună la dosar studiile ştiinţifice care atestă că persoanele vaccinate nu transmit virusul Sars Cov 2, cât şi proba cu interogatoriul, iar pe de altă parte, critică faptul că prin respingerea cererilor sale de probaţiune şi prin admiterea probelor solicitate de către pârâţi, instanţa de fond a dovedit o lipsă de imparţialitate, încălcând dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi art. 22 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu este fondat.

Înalta Curte reţine, cu titlu prealabil, că potrivit motivului de nelegalitate invocat, casarea unei hotărâri se poate cere, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători, nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată, încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată, efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ., încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului, încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor, lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia, respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Examinând critica formulată de către recurentul-reclamant referitoare la faptul că instanţa de fond a respins cererea sa de emiterea a unei adrese către pârât pentru ca acesta să depună la dosar studiile ştiinţifice cu privire la efectele vaccinurilor şi proba cu interogatoriul, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în respingerea de către instanţa de fond a cererilor de probaţiune formulate de către recurentul-reclamant nu se evidenţiază aspecte de natură a se subsuma motivului de casare invocat, respectiv nerespectarea unor reguli de procedură, în condiţiile în care cererea a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 23.02.2023, instanţa pronunţându-se asupra acesteia în şedinţă publică.

În ceea ce priveşte modalitatea de apreciere de către instanţa de fond a materialul probator solicitat a fi administrat, aceasta excede obiectului analizei instanţei de recurs, întrucât reprezintă un aspect de netemeinicie a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a probelor de la dosar, nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanţa de recurs.

Prin urmare, această critică nu vizează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanţei probelor administrate.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

De asemenea, este nefondată şi critica recurentului-reclamant în sensul că instanţa a respins probele propuse de către acesta şi a admis probele propuse de către pârâţi, câtă vreme instanţa de fond a admis proba cu înscrisuri atât pentru reclamant (planşele foto), cât şi pentru pârâţi, respingând proba cu depunerea la dosar a studiilor ştiinţifice şi proba cu interogatoriul, ca nefiind utile soluţionării cauzei, astfel că nu se conturează o imparţialitate a instanţei de fond din această perspectivă.

Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

De asemenea, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 coroborat cu art. 197 şi art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.