Assignee's monetization claim time-barred; appeal upheld as unfounded

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 21 aprilie 2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat instanţei să dispună:

- obligarea pârâtei la emiterea Certificatului de deţinător de puncte acordate prin Decizia de compensare nr. 102/24.10.2013 pentru 295.941 puncte, pe numele reclamantei;

- obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată aferente Deciziei de compensare nr. 102/24.10.2013, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea 165/2013;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1403 din data de 28 septembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor către Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ si fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 288 din 03 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, invocată de aceasta prin întâmpinare;

- a respins acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă;

- a respins ca nefondată acţiunea în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 288 din 03 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată aferente Deciziei de compensare nr. 102/24.10.2013, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea 165/2013.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 şi ale art. 2526 teza I C. civ.

În raport de aceste dispoziţii, a apreciat că prestaţiile, deşi au caracter succesiv, alcătuiesc un tot unitar făcând obiectul unei singure decizii de compensare, sens în care prescripţia nu poate curge decât de la data exigibilităţii ultimului titlu de plată.

Or, având în vedere că acesta devine exigibil odată cu a 5-a tranşă de plată, respectiv în al 5-lea an de la depunerea cererii de valorificare, nu se poate pune problema prescripţiei dreptului de a valorifica decizia de compensare.

Recurenta-reclamantă a depus şi note scrise prin care a susţinut că, în raport de dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, coroborat cu art. 2526 teza I C. civ., prescripţia invocată de pârâtă şi reţinută de prima instanţă începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă. Astfel, prima instanţă trebuie să reţină incidenţa prescripţiei doar cu privire la prima tranşă ce urma a fi încasată de către aceasta, iar nu în privinţa tuturor, întrucât celelalte tranşe nu ajunseseră la scadenţă pentru a fi supuse prescripţiei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, la data de 24 octombrie 2013, pârâta CNCI a emis Decizia de compensare nr. 102/24.10.2013 pentru un nr. de 295.941 puncte în favoarea B. S.R.L., pentru imobilul situat în Municipiul Bucureşti, str. x, Sector 1 .

La data de 20 ianuarie 2020, între reclamantă şi B. S.R.L., beneficiara Deciziei de compensare nr. 102, a intervenit Contractul de cesiune autentificat sub nr. x/20.01.2020, prin care Cedenta B. S.R.L. a cesionat către reclamantă toate drepturile deţinute asupra numărului de puncte compensatorii 295.941, creanţă rezultată din Decizia de compensare nr. 102/24.10.2013.

La data de 22 ianuarie 2020, prin Cererea nr. 4948/R, reclamanta a solicitat valorificarea punctelor, prin emiterea Certificatului de deţinător de puncte acordate prin decizia de compensare anterior menţionată.

La data de 29 februarie 2020, reclamanta a primit un răspuns din partea paratei ANRP, respectiv Adresa nr. x/29.02.2020, prin care i s-a comunicat faptul că "potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, deţinătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar, precum şi faptul că în cazul acesteia, Decizia de compensare nr. 102 putea fi valorificată până la data de 01 ianuarie 2020, or valorificarea în această situaţie a fost cerută la data de 22 ianuarie 2020, termenul de valorificare fiind astfel depăşit".

Apreciind că refuzul pârâtei de a emite atât Certificatul de deţinător de puncte, cât şi titlurile de plată aferente Deciziei de compensare nr. 102, astfel cum a fost exprimat prin adresa mai sus menţionată, este unul nejustificat, reclamanta a învestit instanţa de fond cu soluţionarea unei acţiuni vizând refuzul pârâtei ANRP de emitere a Certificatului de deţinător de puncte şi a titlurilor de plată aferente Deciziei de compensare nr. 102/24.10.2013. În urma analizei efectuate, instanţa de fond a reţinut că acest refuz nu este nejustificat.

Criticile recurentei-reclamante privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză referitoare la soluţia pe fond, sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013:

"(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, deţinătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar. Pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, termenul începe să curgă de la această dată.

(3) În baza cererii deţinătorului de puncte, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare".

Din interpretarea logico-teleologică a acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a înţeles să condiţioneze dreptul deţinătorului de puncte de a solicita valorificarea acestora în numerar de respectarea unui termen înăuntrul căruia să formuleze cererea în acest sens.

Astfel, decizia de compensare poate fi valorificată în condiţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, conform cărora în termen de 3 ani de la emiterea acesteia, deţinătorul de puncte poate solicita valorificarea lor în numerar, termen care pentru deciziile emise înainte de 1 ianuarie 2017, începe să curgă de la această dată.

În consecinţă, emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a titlurilor de plată trebuie să fie precedată de o cerere a deţinătorului de puncte în sensul exprimării opţiunii valorificării punctelor în numerar, făcută în termenul arătat la alin. (1), analizat anterior, în raport de îndeplinirea acestei condiţii putându-se aprecia o eventuală incidenţă a prevederilor art. 2526 C. civ.

În cauză, Decizia de compensare nr. 102 a fost emisă la data de 24 octombrie 2013, deci anterior datei de 1 ianuarie 2017, astfel că termenul de 3 ani de valorificare a început să curgă de la 01 ianuarie 2017, împlinindu-se la 01 ianuarie 2020.

Având în vedere că reclamanta, prin Cererea nr. 4948/R, a solicitat valorificarea punctelor, prin emiterea Certificatului de deţinător de puncte acordate prin decizia de compensare anterior menţionată, abia la data de 22 ianuarie 2020, în mod legal Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor i-a răspuns că nu poate da curs cererii sale întrucât termenul de valorificare a fost depăşit.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 288 din 03 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 288 din 03 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.