Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1213/2023 AI generated

Competence for pension recalculation disputes: social security jurisdiction prevails over administrative jurisdiction despite central authority status of defendant

Case Number Decizia nr. 1213/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCSJ) definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning the case to the Galați District Court – First Civil Section, thereby reversing the Court of Appeal’s declination and confirming that the District Court holds material competence. The dispute involved a claimant challenging the recalculation of public pension rights based on the point value established by a Government Ordinance, which the District Court initially referred to the administrative division, while the Court of Appeal, invoking its material competence over acts issued by central authorities, declined jurisdiction back to the District Court, resulting in the conflict. The ICCSJ determined that the matter falls under social insurance litigation regarding pension entitlements rather than administrative litigation, as the core issue is the substantive right to pension recalculation under the Public Pension System Law, not a mere administrative act of a central authority; consequently, the status of the defendant as a central public authority does not trigger the material competence of the appellate administrative court under Article 10(1) of Law no. 554/2004, but rather the civil jurisdiction for social security disputes under Article 152 of Law no. 263/2010.

Legislator headnote

AI generated

art. 134 C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 152 din Legea nr. 263/2010; Competence for pension recalculation disputes: social security jurisdiction prevails over administrative jurisdiction despite central authority status of defendant: The dispute involved a claimant challenging the recalculation of public pension rights based on the point value established by a Government Ordinance, which the District Court initially referred to the administrative division, while the Court of Appeal, invoking its material competence over acts issued by central authorities, declined jurisdiction back to the District Court, resulting in the conflict. The ICCSJ determined that the matter falls under social insurance litigation regarding pension entitlements rather than administrative litigation, as the core issue is the substantive right to pension recalculation under the Public Pension System Law, not a mere administrative act of a central authority; consequently, the status of the defendant as a central public authority does not trigger the material competence of the appellate administrative court under Article 10(1) of Law no. 554/2004, but rather the civil jurisdiction for social security disputes under Article 152 of Law no. 263/2010.

Keywords

AI generated
social security disputes division of pension rights recalculation of pension conflict of jurisdiction social security civil status

Cited Legislation

AI generated
art. 134 C. proc. civ
154 din 10 noiembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C.
art. 135 din C. proc. civ
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin.
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C.
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin.
art. 152 din Legea nr. 263/2010
Astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, care se subsumează unui conflict privind dreptul la pensie al reclamantului, potrivit art. 152 din Legea nr.
art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019
Eventualul refuz administrativ al pârâtului având ca obiect recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie raportat la dispoziţiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, fără să se tină seama de prevederile art.
art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020
127/2019 privind sistemul public de pensii, fără să se tină seama de prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, nu reprezintă un act administrativ asimilat în accepţiunea prevederilor art.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

Procedural basis for the High Court's power to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 3 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 7 iulie 2022, Tribunalul Galaţi – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 154 din 10 noiembrie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Galaţi – secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul contestă prevederile O.U.G. nr. 135/2020, act normativ prin care s-a stabilit valoarea punctului de pensie, începând cu data de 01.09.2020, la 1442 RON.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant are ca obiect recalcularea drepturilor ce îi revin, raportat la valoarea punctului de pensie prevăzut la art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea 127/2019, în forma nemodificată, şi nu repararea unei vătămări produse de o ordonanţă a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămare ce ar trebui să provină, într-o atare situaţie din însăşi conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului, în temeiul art. 9 din Legea 554/2004.

Împrejurarea potrivit căreia cererea reclamatului a fost formulată în contradictoriu cu un pârât având rang administrativ de autoritate publică centrală, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, care se subsumează unui conflict privind dreptul la pensie al reclamantului, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu în funcţie de statutul pârâtului de autoritate publică centrală.

Eventualul refuz administrativ al pârâtului având ca obiect recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie raportat la dispoziţiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, fără să se tină seama de prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, nu reprezintă un act administrativ asimilat în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acesta producând efecte juridice în sfera raporturilor privind asigurările sociale cu privire la majorarea dreptului la pensie al reclamantului şi nu în sfera dreptului administrativ.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi – secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Galaţi – secţia I civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2023.