Refusal to extend doctoral studies based on plagiarism suspicion vs. logistical failure to convene defense committee

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 octombrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Academia Română şi Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu", a solicitat instanţei să constate refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de prelungire a perioadei studiilor de doctorat, să dispună prelungirea perioadei studiilor de doctorat cu 1 an, să fie obligaţi pârâţii să procedeze la organizarea susţinerii publice a tezei de doctorat, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1040 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Academia Română şi Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu", ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Recurenta reclamantă A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1040 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se arată că prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, întrucât în fapt, există indicii că teza de doctorat a reclamantei este plagiată parţial si nu este o creaţie integrală a autoarei A. conform adresei Academiei Române prin care se confirmă sesizarea cercetătorului ştiinţific B. referitor la preluarea ad litteram a materialului "Interpretarea normelor penale" de către recurenta-reclamantă în "Interpretarea normelor juridice" fără să citeze sursa.

Acest aspect este confirmat şi de profesorul universitar dr. C., membru în comisia de susţinere a tezei de doctorat, referitor la preluarea a 13.104 cuvinte, fără indicarea autorului şi a altor trei articole care ar fi fost preluate fără indicarea sursei, iar analiza suspiciunii de plagiat este obligatorie, conform art. 68 alin. (2) si alin. (3) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011.

Recurenta deţine calitatea de student doctorand, fiind înmatriculată la Şcoala de Studii Avansate a Academiei Romane – SCOSAAR, Departamentul Ştiinţe Economice, Sociale şi Juridice, Institutul de Cercetări Juridice "Academician Andrei Rădulescu"(I.C.J.), fiind autor al tezei de doctorat "Interpretarea normelor juridice" .

În vederea finalizării studiilor universitare de doctorat, la data de 29.03.2019 au fost demarate procedurile de analiză a similitudinilor si de evaluare a tezei sale de doctorat de către Comisia de îndrumare din cadrul departamentului de specialitate, iar la data de 01.04.2019 a fost generat Raportul de similitudini, care prezintă o valoare de 17% a coeficientului de similitudine 1 şi de 4 % a coeficientului de similitudine 2 şi care include rezoluţia conducătorului de doctorat, prof.univ.dr. D. şi cuprinde menţiunea olografă "lucrarea nu conţine elemente de plagiat", numele conducătorului în clar şi semnătura acestuia.

Teza de doctorat a primit referate de evaluare pozitivă din partea tuturor membrilor Comisiei de doctorat, în conformitate cu dispozitiile art. 87 din Regulamentul de organizare a studiilor universitare de doctorat în cadrul Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române (SCOSAAR), astfel că în data de 25.04.2019, a fost organizată susţinerea publică a tezei de doctorat.

La data respectivă, teza de doctorat nu a putut fi susţinută public, motivul prezentat în şedinţa publică de către preşedintele Comisiei pentru susţinerea tezei – prof.univ. dr. E.- director I.C.J., fiind acela că, nu a fost constituită legal comisia de doctorat, lipsind din motive medicale conducătorul de doctorat- prof.univ.dr. D..

Cu această ocazie s-a aprobat în cadrul Consiliului Ştiinţific SCOSAAR prelungirea cu 6 luni pentru susţinerea tezei de doctorat.

La data de 05.09.2019 a fost stabilit un nou termen în vederea susţinerii publice a tezei de doctorat, însă nici de această dată teza de doctorat nu a putut fi susţinută public, motivul prezentat în şedinţa publică de către preşedintele Comisiei pentru susţinerea tezei – prof.univ. dr. E.- director I.C.J., fiind acela că, nu a fost constituită legal comisia de doctorat, lipsind din motive medicale conducătorul de doctorat- prof.univ.dr. D. şi că există o sesizare din partea numitului B., cercetător ştiinţific în cadrul I.C.J., precum că teza de doctorat ar fi plagiată.

La data de 04.10.2019, conducătorul de doctorat, prof.univ.dr. D., a decedat.

Recurenta s-a adresat atât intimatului Institutul de Cercetări Juridice "Academician Andrei Rădulescu" cât şi intimatei Academia Română, solicitând prelungirea perioadei studiilor de doctorat în vederea susţinerii publice a tezei de doctorat, deoarece culpa în susţinerea tezei de doctorat aparţine organizatorului, înlocuirea conducătorului de doctorat ca urmare a decesului doamnei prof. univ. dr. D., să procedeze la organizarea susţinerii publice a tezei de doctorat "Interpretarea normelor juridice" a autoarei F. şi să stabilească data pentru susţinerea tezei de doctorat, fără însă a primi vreun răspuns din partea intimaţilor.

Academia Română este instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) prin Şcoala Doctorală numită "Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române" (SCOSAAR). Organizarea studiilor universitare de doctorat se face pe baza Regulamentului SCOSAAR, aprobat de Prezidiul şi Adunarea Generală a Academiei Române.

Institutul de Cercetări Juridice " Acad. Andrei Rădulescu" al Academiei Române este o instituţie de drept public (art. 7, lit. c), Hotărârea Guvernului 57/2002), Institut de Cercetare subordonat Academiei Române (I-AR), având personalitate juridică.

Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu", ca institut component al Academiei Române, are calitatea de institut abilitat în cadrul SCOSAAR.

Programele de studii universitare de doctorat se finalizează prin susţinerea publică în faţa comisiei de doctorat a tezelor de doctorat.

Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare.

CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice acordarea sau neacordarea titlului de doctor. După validarea tezei de doctorat se atribuie titlul de doctor prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice.

Potrivit Regulamentului de organizare a studiilor universitare de doctorat în cadrul Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române Bucureşti din iulie 2013, art. 82 (1) Studiile universitare de doctorat se finalizează prin elaborarea şi susţinerea publică a unei teze de doctorat.

Art. 87 1) SCOSAAR, la propunerea Consiliului Ştiinţific, organizează susţinerea publică a tezei de doctorat, după ce teza a primit referate de evaluare pozitivă din partea tuturor membrilor comisiei de doctorat.

(2) Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin 4 din cei 5 membri ai comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat.

(5) Anunţul privind susţinerea publică a tezei de doctorat şi rezumatul acesteia trebuie să fie publicate, cu cel puţin 15 zile înainte de susţinere, pe site-ul internet al Departamentului şi prin afişare, astfel încât informaţia să fie uşor accesibilă publicului interesat. Rezumatele tezelor de doctorat susţinute public vor fi disponibile pe site-ul internet al Departamentului şi după susţinerea publică.

(6) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat, comisia de doctorat deliberează asupra calificativului acordat tezei de doctorat…

(7) Tezele de doctorat cu calificativul "Excelent", "Foarte bine", "Bine", se depun la SCOSAAR în vederea transmiterii la Hotărârea Guvernului – C.N.A.T.D.C.U. pentru acordarea titlului ştiinţific de doctor.

Prin refuzul nejustificat de a soluţiona cererea recurentei-reclamante de prelungire a perioadei susţinerii tezei de doctorat – exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea, pârâţii i-au vătămat drepturile fundamentale, consfinţite în Constituţia României, alte legi şi convenţii internaţionale, dobândirea titlului ştiinţific de doctor, apărând ca un deziderat imposibil de realizat.

În mod eronat prima instanţă a reţinut că intimaţii pârâţi au suspendat procedura de analiză si susţinere publică a tezei de doctorat până la adoptarea unei soluţii de către Comisia de Etică a Academiei Romane- Şcoala de Studii Avansate, referitor la suspiciunea de plagiat, analiza cazului de plagiat fiind obligatorie, conform art. 68 alin. (2) şi alin. (3) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011:

(2) În cazul în care un membru al comisiei de doctorat identifică în cadrul evaluării tezei, atât anterior susţinerii publice, cât şi în cadrul acesteia, abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, confecţionarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, membrul comisiei de doctorat este obligat să ia următoarele măsuri:

a) să sesizeze comisia de etică a instituţiei de învăţământ superior în care este înmatriculat studentul-doctorand şi comisia de etică a instituţiei în care este angajat conducătorul de doctorat pentru analiza şi soluţionarea cazului, inclusiv prin exmatricularea studentului-doctorand, potrivit art. 306-310 şi 318-322 din Legea nr. 1/2011 şi prevederilor Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare;

b) să notifice abaterile tuturor membrilor comisiei de doctorat şi să propună acordarea calificativului "Nesatisfăcător".

(3) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător", comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor. Propunerea se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.

(4) În cazul atribuirii calificativului "Nesatisfăcător", comisia de doctorat precizează elementele de conţinut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat şi solicită o nouă susţinere publică a tezei. A doua susţinere publică a tezei are loc în faţa aceleiaşi comisii de doctorat ca şi în cazul primei susţineri. În cazul în care şi la a doua susţinere publică se obţine calificativul "Nesatisfăcător", titlul de doctor nu se acordă, iar studentul-doctorand este exmatriculat.

(5) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului o motivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează şi a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.

De altfel, procedura de sesizare a Comisiei de etica din cadrul Academiei Romane a fost viciată pentru că s-au încălcat prevederile legale cu privire la modul de sesizare a Academiei, în condiţiile în care recurenta se afla la susţinerea publică a tezei, conducătorul de doctorat fiind absent şi neexistând nici un înlocuitor din departament pentru întrunirea legală a Comisiei.

Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, prevede procedura care trebuie urmată pentru a se constata existenţa plagiatului. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 2 din acest act normativ "(1) Sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt analizate în două etape detaliate în Codul de etică:

a) analiza la nivelul instituţiei în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs, denumită prima etapă, care se desfăşoară conform art. 11 şi prevederilor Codului de etică;

În conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. (3) din actul normativ mai sus citat, Comisia de analiză elaborează un raport care se aprobă de către comisia de etică, se comunică autorului sesizării în scris şi se face public pe site-ul web al instituţiei în termen de 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării.

Or, Comisia de etica din cadrul Academiei Române, a primit sesizarea profesorului C. constând în referatul întocmit la data de 18.08.2019 fără a o analiza şi elabora un raport în termenul legal de 45 de zile, limitându-se la întocmirea la solicitarea instanţei de fond a unei note în data 02.02.2021 şi o precizare la notă în data de 06.04.2021, acte care sunt în afara procedurii legale care trebuia urmată pentru a se constata existenţa plagiatului conform Legii nr. 206/2004.

Cu privire la pretinsa preluarea a pasajelor din comunicarea lui B., intitulată "Despre pragul valoric la infracţiunea de abuz în serviciu în legislaţia penală. Dimensiuni şi tendinţe", publicată în volumul Sesiuni anuale de comunicări ştiinţifice – Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Dimensiuni si tendinte – 10 aprilie 2018, care s-ar regăsi în teza de doctorat în paginile 149-159, nu s-au dat niciun fel de indicii pentru a se putea face verificarea comparativ cu teza.

Se impunea ca Academia Romana, să precizeze care sunt cuvintele din lucrarea lui B.- 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Impactul asupra evoluţiei legislaţiei penale, pe care le impută a fi folosite în teza recurentei, să le enumere.

În teza de doctorat nu corespunde nimic din ceea ce susţine B..

Dl. prof.univ.dr. C., a dat referat pozitiv în vederea susţinerii publice a tezei de doctorat şi nu a explicat ce s-a schimbat după referatul pozitiv pe care l-a acordat în vederea susţinerii publice a tezei de doctorat, în condiţiile în care teza fusese elaborată şi verificată antiplagiat ?

Deşi coeficienţii de similitudine nu au atins pragul de alertă, conducătorul de doctorat, doamna prof.univ.dr. D., a verificat conţinutul raportului de similitudine şi teza de doctorat şi nu a descoperit porţiuni plagiate sau preluări neautorizate, care să afecteze originalitatea tezei de doctorat, fiind de acord cu susţinerea publică a tezei de doctorat.

Dl. prof.univ.dr. C. nu avea calitatea să identifice şi nici nu a putut identifica în cadrul evaluării tezei atât anterior susţinerii publice, cât şi în cadrul acesteia, abateri grave la buna conduită în cercetarea ştiinţifică.

Cercetare ştiinţifică s-a efectuat înainte de susţinerea publică a tezei de doctorat, iar raportul de similitudine nu a găsit nimic care să conducă la vreo suspiciune de plagiat.

În legătură cu referatul care însoţeşte lucrarea recurentei şi care a fost întocmit de acesta, este un fals, o lucrare la comandă, deoarece înainte de susţinere acelaşi profesor C. a întocmit un referat pozitiv la adresa aceleiaşi teze, pentru că altfel recurenta nu putea participa la susţinere. Referatele pozitive efectuate de cei trei referenţi: C., G. şi H. au fost sustrase de cei trei din dosarul tezei, aşa cum rezultă în clar din declaraţiile lor semnate şi depuse la dosarul de fond, în condiţiile în care efectuarea referatului a fost retribuită şi condiţie sine qua non pentru ajungerea tezei în faza de susţinere publică.

Numitul B. nu a publicat aşa-zisa carte "Interpretarea normelor penale" care era în curs de apariţie la I., deoarece nu a existat lucrarea ci doar coperta cărţii a fost prezentată, ulterior procedura fiind oprită de către editură pentru că nu exista lucrarea.

Este posibil ca B., care susţine că teza recurentei, este identică cu lucrarea sa, teză pe care a expus-o publicului, conform prevederilor legale, înainte de prezentarea finală, să fi avut acces la teza recurentei, deoarece aceasta a fost scrisă în timp, sub îndrumarea conducătorului de doctorat şi cu consultarea celorlalţi cercetători din cadrul Academiei Române, "Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" cu care colabora B., care lucrează în aceeaşi instituţie.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Academia Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

Intimatul-pârât Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca temeinică şi legală.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 februarie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de chemare în judecată a intimaţilor pârâţi prin care recurenta-reclamantă a solicitat constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii de prelungire a perioadei studiilor de doctorat în vederea susţinerii publice a tezei de doctorat, respectiv prelungirea perioadei studiilor de doctorat cu un an pentru studentul-doctorand F. şi obligarea intimaţilor pârâţi la organizarea susţinerii publice a tezei de doctorat a recurentei-reclamante şi stabilirea datei pentru susţinerea tezei de doctorat.

Situaţia de fapt necontestată de niciuna dintre părţi se referă la deţinerea de către recurenta-reclamantă a calităţii de student-doctorand înmatriculat la Şcoala de Studii Avansate a Academiei Române – Departamentul Ştiinţe Economice, Sociale şi Juridice, Institutul de Cercetări Juridice-Academician Andrei Rădulescu.

Teza de doctorat a recurentei-reclamante a primit referate de evaluare pozitivă din partea membrilor comisiei de doctorat, alcătuită conform dispoziţiilor legale, dar la 25.04.2019 – data stabilită pentru susţinerea publică a tezei de doctorat – s-a constatat imposibilitatea acestei susţineri faţă de lipsa din motive medicale a conducătorului de doctorat, membru al acestei comisii. În acest context, s-a aprobat în cadrul consiliului ştiinţific al SCOSAAR prelungirea cu 6 luni a perioadei până la susţinerea tezei de doctorat.

În acest interval de 6 luni, la data de 05.09.2019, comisia pentru susţinere publică a tezei de doctorat a recurentei-reclamante, numită prin decizia consiliului ştiinţific al SCOSAAR nr. 1358 din 04.04.2019, întrunită în vederea aprecierii realizării condiţiilor de fond şi de formă aferente procedurii în cauză, verificând îndeplinirea cerinţelor legale prealabile susţinerii publice a lucrării, a dispus prin procesul-verbal încheiat la aceeaşi dată înaintarea unei sesizări a domnului B. şi a referatului prof. univ. dr. C. privind suspiciunile de plagiat asupra tezei de doctorat depusă analizei comisiei de etică a SCOSAAR spre competentă soluţionare, precum şi amânarea susţinerii publice a tezei până la rezolvarea sesizărilor. Procesul-verbal a fost semnat de 4 membri ai comisiei, consemnându-se imposibilitatea de prezentare a conducătorului ştiinţific din motive medicale.

Înalta Curte observă că acest proces-verbal (întocmit în intervalul de 6 luni aferent prelungirii perioadei pentru susţinerea tezei de doctorat de către recurenta reclamantă) a fost încheiat în temeiul dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul Studiilor Universitare de Doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2001, modificată şi republicată, potrivit cărora "în cazul în care un membru al comisiei de doctorat identifică în cadrul evaluării tezei, atât anterior susţinerii publice, cât şi în cadrul acesteia, abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, confecţionarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, membrul comisiei de doctorat este obligat să ia următoarele măsuri:

a) să sesizeze comisia de etică a instituţiei de învăţământ superior în care este înmatriculat studentul doctorand şi comisia de etică a instituţiei în care este angajat conducătorul de doctorat pentru analiza şi soluţionarea cazului, inclusiv prin exmatricularea studentului-doctorand, potrivit art. 306-310 si 318-322 din Legea nr. 1/2011 si prevederilor Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare;

b) să notifice abaterile tuturor membrilor comisiei de doctorat şi să propună acordarea calificativului "Nesatisfăcător".

În raport de situaţia de fapt anterior expusă şi în temeiul dispoziţiilor legale precitate, Înalta Curte constată că abaterea gravă de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară sub forma plagierii unor publicaţii ale altor autori pe care recurenta-reclamantă ar fi săvârşit-o, a fost constatată de către unul dintre membri comisiei de doctorat, anterior susţinerii publice a tezei, acesta având obligaţiile prevăzute de art. 68 alin. (2) din H.G. nr. 681/2001.

Aşadar, în mod cumulativ, se impunea sesizarea comisiilor de etică menţionate la lit. a) a art. 68 alin. (2) din H.G. nr. 681/2001 şi notificarea tuturor membrilor comisiei de doctorat, dar şi propunerea acordării calificativului "nesatisfăcător" în ceea ce priveşte teza de doctorat care urma a fi susţinută sau care se susţinea.

Instanţa de control judiciar observă că în cuprinsul procesului-verbal din 05.09.2019 se menţionează îndeplinirea de către comisia de doctorat în componenţă de 4 membri, fără participarea conducătorului de doctorat, a unei singure obligaţii dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 68 alin. (2) din H.G. nr. 681/2001, aceea a înaintării sesizării, respectiv a referatului privind suspiciunile de plagiat în privinţa tezei de doctorat comisiei de etică a SCOSAAR, fără a se consemna şi notificarea abaterilor tuturor membrilor comisiei de doctorat (inclusiv conducătorului ştiinţific, absent din motive medicale) şi propunerea acordării calificativului "nesatisfăcător".

Aşadar, în accepţiunea Înaltei Curţi, conţinutul acestui proces-verbal ar fi fost de natură să-i producă recurentei-reclamante o vătămare a drepturilor recunoscute de dispoziţiile H.G. nr. 681/2001, proces-verbal a cărui anulare nu a fost însă cerută aceasta solicitând exclusiv constatarea refuzului intimatei-pârâte de prelungire a perioadei susţinerii tezei de doctorat, justificată de imposibilitatea obiectivă de participare a conducătorului de doctorat.

Se constată că, deşi în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-reclamantă susţine nelegalitatea măsurii de suspendare a procedurii de analiză şi susţinere publică a tezei de doctorat până la adoptarea unei soluţii de către Comisia de Etică a Academiei Române-Şcoala de Studii Avansate referitoare la suspiciunea de plagiat, aceasta solicită constatarea de către prima instanţă şi de către instanţa de control judiciar a excesului de putere al intimatelor-pârâte în ceea ce priveşte refuzul soluţionării solicitării de prelungire a perioadei susţinerii tezei de doctorat.

Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Regulamentul de organizare a studiilor universitare de doctorat în cadrul Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române, dispoziţii care prevăd că "prelungirea perioadei studiilor doctorale se aprobă pentru cazurile în care este necesară o perioadă suplimentară de experimentare sau testare empirică a rezultatelor cercetării pentru o perioadă de până la doi ani". În raport de aceste dispoziţii reiese cu evidenţă că argumentele recurentei-reclamante relative la imposibilitatea participării conducătorului de doctorat la susţinerea publică a tezei de doctorat nu pot fi asimilate nici unei perioade suplimentare de cercetare sau testare empirică astfel încât refuzul autorităţii competente de prelungire a perioadei nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cu atât mai mult Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată şi solicitarea acordării unui termen de un an pentru prelungirea acestei perioade, acest termen putând fi stabilit doar în urma analizei autorităţii publice competente cu îndeplinirea condiţiilor legale precizate anterior.

Pe de altă parte, fără a se substitui autorităţii competente în materie, Înalta Curte observă că în ceea ce priveşte sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare dezvoltare a recurentei-reclamante, acestea nu au fost soluţionate potrivit dispoziţiilor art. 42 lit. a) raportat la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 206/2004 prin întocmirea de către comisie de analiză (prevăzute de art. 11 alin. (3) a unui raport aprobat de către Comisia de etică din cadrul Academiei Române, raport care să fie comunicat şi publicat pe site-ul web al instituţiei, la dosarul cauzei existând doar o notă înregistrată sub nr. x/02.02.2021 elaborată de o comisie de etică din cadrul Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române, notă care, prin conţinut şi dată a emiterii, nu poate fi asimilată raportului prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 206/2004. Similar, aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte înscrisul intitulat "Precizări cu referire la nota înregistrată sub nr. x/02.02.2021 privind teza de doctorat elaborată de doctoranda F. întocmită la 06.04.2021 ca urmare a adresei din 01.03.2021 emisă de către instanţa de fond.

Revine aşadar comisiei pentru susţinerea publică a tezei de doctorat să aprecieze relevanţa acestor două înscrisuri în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 68 alin. (2) şi alin. (4) din H.G. nr. 681/2011 prin coroborare cu dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 206/2004, instanţa de judecată neavând posibilitatea substituirii acestei comisii în analiza caracterului plagiat al tezei de doctorat.

În acest sens nici criticile recurentei-reclamante referitoare la greşita reţinere în cuprinsul notei şi a înscrisului "Precizări" menţionate anterior, nu pot fi analizate de către instanţa de recurs care nu poate prelua atribuţiile comisiei pentru susţinerea publică a tezei de doctorat.

Constatând însă, în raport de circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei anterior relevate că solicitarea recurentei-reclamante de constatare a refuzului nejustificat al intimatelor-pârâte de prelungire a perioadei studiilor doctorale este nefondată în condiţiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul de organizare a studiilor universitare de doctorat, Înalta Curte apreciază că şi capătul de cerere privind obligarea aceloraşi intimate la organizarea susţinerii publice a tezei de doctorat cu stabilirea datei în acest sens este neîntemeiată în condiţiile în care acest capăt de cerere depinde în mod necesar de împrejurarea ca recurenta-reclamantă să beneficieze, în condiţiile legii, de extinderea perioadei studiilor doctorale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1040 din 30 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.