Failure to Motivate Judgment Despite Judicial Expertise: Violation of Reasoning Duties in Administrative Insurance Dispute

Şedinţa publică din data de 02 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14.09.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 16754/03.09.2018 emise de pârât şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului la plata sumei de 440.728,77 RON precum şi a dobânzii legale, calculate de la data respingerii cererii de plată şi până la data achitării.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 375 din 16 octombrie 2020, Curtea a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a respins acţiunea cu motivarea inexistenţei unor argumente de nelegalitate prin raportare la cele reţinute de pârât referitoare la modalitatea de întocmire a documentaţiei necesare pentru întocmirea dosarului de daună, din perspectiva respectării obligaţiilor executantului şi beneficiarului, în conformitate cu Legea nr. 10/1995.

Aceste considerente, susţine recurenta-reclamantă, sunt preluate din decizia emisă de intimatul-pârât şi din raportul de expertiză extrajudiciară.

Contestaţia administrativă a vizat motivul respingerii cererii de plată, iar dosarul nu a fost instrumentat de către intimatul-pârât, ci de către asigurător, până în momentul intrării în faliment.

Recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit, prima instanţă a reţinut că ar fi trebuit formulate critici cu privire la nelegalitate, prin cele raportate la cele reţinute de pârât, referitor la modalitatea de întocmire a documentaţiei necesare pentru întocmirea dosarului de daună din perspectiva respectării obligaţiilor executantului şi beneficiarului, în conformitate cu Legea nr. 10/1995, în condiţiile în care societatea a contestat raportul de expertiză extrajudiciară, raport care a stat la baza emiterii deciziei de respingere a cererii de plată.

Instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize judiciare, din cuprinsul căreia rezultă contrariul concluziilor din prima expertiză.

Instanţa de fond nu analizează niciun moment concluziile expertizei judiciare, ci invocă un motiv care nu se regăseşte în decizia emisă de intimatul-pârât.

Documentele din cadrul dosarului de daună nu sunt întocmite de asigurat, iar prima instanţă nu a analizat raportul de expertiză judiciară din care rezultă că au fost respectate proiectul, contractul şi dispoziţiile Legii nr. 10/1995, fără să se reţină vreo culpă societăţii reclamante.

Prin urmare, recurenta-reclamantă arată că judecătorul fondului nu a realizat o motivare cu privire la criticile sale aduse deciziei administrative atacate, nu a realizat o motivare corespunzătoare cu privire la aspectele reţinute şi deduse judecăţii, nu a aplicat prevederile legale şi contractuale indicate, nu a analizat probele administrate în cauză, astfel că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că rezultă, în mod clar, că prima instanţă a analizat condiţiile legale prevăzute în poliţa de asigurare, precum şi prevederile Legii nr. 10/1995, în raport de cele reţinute de expertul extrajudiciar, fără a face o analiză a prevederilor arătate, în raport de probele administrate în dosar, cu precădere raportul de expertiză din care reiese faptul că societatea a respectat toate dispoziţiile legale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului exercitat în cauză

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reţine că prima instanţă, în considerentele sentinţei pronunţate, a constatat că documentele depuse la dosarul de daună dovedesc lipsa respectării obligaţiilor executantului şi beneficiarului, în conformitate cu Legea nr. 10/1995 şi condiţiile de asigurare.

Astfel, instanţa de fond evidenţiază faptul că dispoziţia nr. 1 de şantier emisă de proiectant este fără dată, nu este verificată de un verificator atestat, nu este însoţită de liste de cantităţi, nu există o notă de constatare cu daunele produse, întocmită de comisia prevăzută de lege, devizul nu s-a întocmit după o listă cu încadrări întocmită de proiectant şi vizată de beneficiar nu se observă din nicio fotografie rigola spartă şi luată de apă, o bucată de şanţ umflat, fărâmat şi nici drumuri laterale luate de apă, dispoziţia de şantier nu putea să fie pusă în aplicare deoarece nu îndeplinea prevederile legale, de asemenea, nici scrisoarea nr. 3563/01.10.2015.

Judecătorul fondului redă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/1995, precum şi clauza specială 106 din contractul de asigurare, de unde rezultă că asigurătorul îl despăgubeşte pe asigurat pentru pierderi, numai dacă acestea sunt efectuate pe tronsoane care nu depăşesc 1000 metri, iar în cadrul clauzei speciale 110, părţile au convenit plata despăgubirilor pentru pierderi, dacă au fost luate măsuri de siguranţă suficiente, dacă au fost luate în considerare valorile precipitaţiilor pentru amplasamentul asigurat.

De asemenea, instanţa de fond reţine că reclamanta a invocat nelegalitatea deciziei administrative, din perspectiva administrării probei cu expertiza tehnică, construcţii, pentru a se stabili dacă lucrările efectuate au fost conforme cu proiectul, raportat la prevederile Legii nr. 10/1995.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a încuviinţat şi administrat proba cu expertiză tehnică specialitatea construcţii, însă nu a analizat concluziile expertizei şi nu a ţinut seama de acestea, arătând că reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate prin raportare la modalitatea de întocmire a documentaţiei necesare specifice dosarului de daună şi respectarea obligaţiilor executantului şi beneficiarului în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/1995.

Din cuprinsul acţiunii introductive se observă că recurenta-reclamantă a contestat în realitate aceste aspecte, arătând că este necesar să se administreze probe din care să rezulte îndeplinirea prevederilor poliţei de asigurare, întocmirea corectă a dosarului de daună şi temeinicia cererii de plată.

Instanţa de fond nu a luat în considerare şi nu a motivat în cuprinsul sentinţei pronunţate aceste susţineri ale reclamantei, hotărârea fiind întemeiată numai pe documentele depuse de pârât, deşi s-a arătat expres că partea nu este de acord cu concluziile expertizei extrajudiciare.

Deşi prima instanţă a încuviinţat şi a administrat proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea construcţii, din cuprinsul dosarului rezultă că proba nu a condus la dezlegarea pricinii, nefiind utilă în cauză.

În dosar nu au fost administrate alte probe, iar hotărârea de fond a fost pronunţată numai cu referire la înscrisurile depuse de pârât, deşi reclamanta le-a contestat şi a solicitat administrarea unor probe în combaterea acestora.

Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă criticabilă din perspectiva motivelor de nelegalitate întocmite pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., nu există o motivare privitoare la susţinerile reclamantei, iar dispoziţiile contractului de asigurare şi ale Legii nr. 10/1995 nu au fost analizate prin raportare la toate aspectele deduse judecăţii .

Mai mult, deşi hotărârea primei instanţe a avut în vedere raportul de expertiză extrajudiciară, nici cu privire la acesta nu s-a analizat şi nu s-au motivat cele reţinute în concluziile acestuia, în sensul că cel puţin parţial, cererea de despăgubiri este întemeiată pentru suma în cuantum de 87.015,78 RON.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis sub consecinţa casării sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 375 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.