Scope of government discretion in setting employee share sale percentage under privatization law

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, şi Prim-Ministrul României, ca, în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015; să se aplice Prim-Ministrului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia menţionată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019; şi să se fixeze cuantumul penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, acordate prin titlul executoriu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1316 din 20 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de obiect, excepţia lipsei de interes, excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocate de pârâţi prin întâmpinare, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1316 din 20 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, a exercitat recurs reclamantul A., invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că debitorul nu a pus în aplicare dispoziţiile art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 55/2003, întrucât nu a fost reglementată prin hotărâre de guvern, vânzarea a 8% din acţiunile B. către salariaţii săi, aşa cum dispunea legea, ci doar a unui procent de 1%.

Intimatul-pârât Guvernul României, în calitate de organ al administraţiei publice centrale, nu avea competenţa de a modifica partea din capitalul social care să fie vândută salariaţilor prin lege, de 8% din capitalul social al B. S.A..

Potrivit disp. art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actele normative, "actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".

Potrivit disp. art. 78 din Legea nr. 24/2000: "ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora".

Astfel, limita de 8% din capitalul social trebuie înţeleasă în sensul că salariaţii B. nu pot cumpăra, la preţul de privatizare, mai mult de 8%, iar Guvernul României nu are căderea să stabilească discreţionar orice procent inferior celui de 8%.

Prin hotărârea de guvern ce urma să fie adoptată în conformitate cu Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, intimatul-pârât Guvernul României trebuie să stabilească procedurile, termenele şi condiţiile în care cei care aveau calitatea de salariaţi ai B. S.A., la data privatizării, pot să exercite dreptul conferit de lege de a dobândi acţiuni ale societăţii.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, Guvernul României nu a stabilit procedurile, termenele şi condiţiile sus-menţionate, ci doar s-a dispus ca, prin ordin al ministrului energiei, în termen de 180 zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, să se stabilească aceste proceduri termene şi condiţii.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, intimatul-pârât Guvernul României nu a organizat punerea în executare a dispoziţiilor din lege privind vânzarea de acţiuni către salariaţii B., ci doar promite ca în viitor, nu mai târziu de data de 31.12.2023, ministrul energiei să emită un ordin în acest sens.

Prin urmare, susţine recurentul-reclamant, debitorul Guvernul României nu a executat obligaţia stabilită în sarcina sa prin hotărârea supusă executării silite sau a executat-o neconform, executarea silită nu a rămas fără obiect şi excepţia lipsei de obiect/lipsei de interes este neîntemeiată.

Mai arată recurenta-pârâtă, că pârâţii printr-o întâmpinare formulată într-un alt dosar recunosc faptul că nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute în Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, motivând că nu pot emite o hotărâre de guvern fără ajutorul Ministerului Energiei.

În privinţa motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că prima instanţă s-a pronunţat asupra unei cereri pe care nu a formulat-o, respectiv "fixarea unei sume definitive cu titlu de penalităţi de întârziere şi obligarea Guvernului României la plata acestora".

Recurentul-reclamant arată că a solicitat amendarea prim-ministrului şi aplicarea de penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere, cereri întemeiate pe disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 26 octombrie 2022, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond.

În motivare au arătat, în esenţă, că în mod corect şi legal a constatat instanţa de fond că la data de 8 iunie 2022 pârâtul Guvernul României a adoptat H.G. nr. 746/2022, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, astfel încât obligaţia stabilită prin titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015 a fost îndeplinită, consecinţa fiind respingerea acţiunii formulate la data de 9 iunie 2022, ca rămasă fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate prin recurs, a apărărilor şi susţinerilor formulate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că argumentele expuse prin motivele de recurs sunt comune şi anume, neîndeplinirea obligaţiei impuse prin dispozitivul Deciziei nr. 2370/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Astfel cum au fost dezvoltate criticile aduse sentinţei primei instanţe, Înalta Curte constată că acestea se încadrează numai la cele prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin urmare, soluţia instanţei de recurs se raportează la normele de drept material încălcate, în opinia recurentului-reclamant, de judecătorului fondului.

Recurentul-reclamant susţine aplicarea greşită a disp. art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997 şi a disp. art. 4 alin. (3) şi art. 78 din Lege nr. 24/2000.

Potrivit disp. art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, Guvernul României urma să stabilească cota procentuală ce va fi achiziţionată de salariaţi, deoarece aceştia au dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare, precum şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, s-a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni, reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, iar vânzarea se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023.

S-a prevăzut la art. 2 din H.G. nr. 746/2022, că în termen de 180 zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020, ministrul energiei aprobă prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor.

Din cuprinsul normelor sus-menţionate, reiese faptul că salariaţii au dreptul să achiziţioneze acţiunile până la limita de 8% din capitalul social, neexistând un procent fix de 8%, astfel cum susţine recurenta-reclamantă.

Intimatul-pârât Guvernul României, prin adoptarea H.G. nr. 746/2022 a stabilit procentul şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor, de către salariaţi, iar emiterea de către ministrul energiei a unui ordin prin care să se aprobe procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor se realizează strict în cadrul stabilit prin hotărârea de guvern şi în executarea acesteia, potrivit disp. art. 4 alin. (3) şi art. 78 din Legea nr. 24/2000.

Faţă de acestea, Înalta Curte reţine că intimatul-pârât a executat obligaţia dispusă prin hotărârea judecătorească reprezentată de Decizia nr. 237/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel că nu se justifică aplicarea disp. art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, deoarece nu a formulat în dosar cerere de fixare a unei sume definitive cu titlu de penalităţi de întârziere şi obligarea Guvernului României la plata acestora, ci doar amendarea prim-ministrului şi aplicarea de penalităţi de 1.000 RON/zi întârziere, cereri întemeiate pe disp. art. 24 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse sentinţei primei instanţe, din perspectiva existenţei unor motive străine de natura pricinii, avându-se în vedere că din cuprinsul cererii introductive, reiese că reclamantul a solicitat amendarea conducătorului executivului şi fixarea cuantumului penalităţilor în valoare de 1.000 RON/zi întârziere, în temeiul disp. art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.

În plus, casarea unei hotărâri se poate dispune prin reţinerea motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 teza ultimă C. proc. civ., în cazul în care aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, recurentul-reclamant neinvocând astfel de critici, iar în privinţa punctului 7, se constată că acesta a fost invocat pur formal, nefiind dezvoltate criticile.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1316 din 20 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.