Government share-sale decree fulfills prior judgment; fines and damages claim rejected

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Prim-Ministrul României - domnul B., a solicitat:

- Aplicarea Prim-Ministrului României o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data 05.05.2022 şi până la executarea obligaţiei ce rezultă din titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30.05.2019 de aceeaşi instanţă, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004;

- Obligarea Guvernului României la plata unei penalităţi în favoarea reclamantului de 1000 de RON pe zi de întârziere, în temeiul art. 906 C. proc. civ., până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370 din 08.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30.05.2019 de aceeaşi instanţă;

- Obligarea pârâtului, în baza dispoziţiilor art. 892 C. proc. civ., la plata despăgubirilor în cuantum de 35.000 RON compusă din contravaloarea dividendelor nete aferente acţiunilor la care reclamanţii erau îndreptăţiţi în calitate de salariaţi ai S.C. C. S.A., în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr. 55/2003 şi care s-ar fi cuvenit reclamantului pentru perioada 2003-2022, precum şi contravaloarea dobânzii penalizatoare şi a inflaţiei nete calculate pentru suma reprezentând contravaloarea dividendelor pentru perioada menţionată;

- În temeiul art. 453 C. proc. civ., acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1523 din data de 14 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile ca neîntemeiate şi a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1523 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a exercitat recurs reclamantul A., invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susţine aplicarea greşită de către prima instanţă a disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 892 şi art. 906 C. proc. civ., atunci când s-a apreciat că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia de a face, stabilită prin Decizia nr. 2370/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Recurentul-reclamant precizează că, până în prezent, intimatul-pârât Guvernul României nu a înţeles să se conformeze titlului executoriu sus-menţionat, fiind aplicabile disp. art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 906 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte adoptarea H.G. nr. 746/08.06.2022, recurentul-reclamant consideră că aceasta nu reprezintă conformarea cu cele dispuse prin Decizia nr. 2370/2019, deoarece se stipulează că prin norme metodologice urmează să se stabilească, în concret, modul în care se va vinde cota de 1% către foştii angajaţi C..

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea părţilor la plata despăgubirilor prevăzute de art. 892 C. proc. civ., recurentul-reclamant apreciază că sunt întrunite toate condiţiile cumulative pentru atragerea răspunderii patrimoniale a autorităţii publice, existând un refuz nejustificat de îndeplinire, de către intimatul-pârât a obligaţiei dispuse prin hotărârea judecătorească executorie.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 15 noiembrie 2022, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

În motivare au arătat, în esenţă, că în mod legal instanţa de fond, verificând în ce măsură adoptarea H.G. nr. 746/2022 a dus la îndeplinirea obligaţiei stabilite în titlul executoriu, a dispus respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate prin recurs, a apărărilor şi susţinerilor formulate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant susţine aplicarea greşită de către prima instanţă a disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 892 şi art. 906 C. proc. civ., atunci când s-a apreciat că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia de a face stabilită prin Decizia nr. 2370/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte reţine că prin decizia sus-menţionată, s-a dispus obligarea Guvernului României să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a disp. art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţiuni ale C. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

În vederea executării obligaţiei, intimatul-pârât Guvernul României, potrivit disp. art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, urma să stabilească cota procentuală ce va fi achiziţionată de salariaţi, deoarece aceştia au dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare, precum şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, s-a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acţiuni, reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, iar vânzarea se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023.

S-a prevăzut la art. 2 din H.G. nr. 746/2022, că în termen de 180 zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020, ministrul energiei aprobă prin ordin, procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor.

Înalta Curte, în acord cu Decizia nr. 2/16.01.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că, prin Decizia nr. 2370/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal s-au stabilit penalităţi de întârziere în temeiul disp. art. 18 alin. (5) din Lege nr. 554/2004, modificată şi completată, reţinându-se neexecutarea de către Guvernul României a unei obligaţii legale.

Prezenta acţiune, întemeiată pe disp. art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, are în vedere neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-au acordat penalităţi de întârziere întemeiate pe prevederile art. 18 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.

Instanţa de fond, constatând îndeplinită obligaţia dispusă prin Decizia nr. 2370/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că nu mai pot fi aplicate motivele de constrângere prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

Recurentul-reclamant critică soluţia instanţei de fond numai din perspectiva îndeplinirii obligaţiei, arătând, dimpotrivă, că adoptarea H.G. nr. 746/2022 nu reprezintă conformarea cu cele statuate în titlul executoriu.

Susţinerile recurentului-reclamant sunt nefondate, deoarece intimatul-pârât, prin actul administrativ adoptat a stabilit procentul de 1% din valoarea capitalului social al societăţii înregistrat la data vânzării, precum şi momentul vânzării, cel mai târziu la data de 31.12.2023.

Prevederea din art. 2 la H.G. nr. 746/2022, respectiv existenţa unui termen de 180 zile de la data expirării interdicţiei de înstrăinare a acţiunilor deţinute de statul român, în vederea aprobării unui ordin care va detalia procedurile, termenele şi condiţiile pentru vânzarea acţiunilor, nu modifică nici procentul de 1% şi nici termenul limită pentru vânzarea acţiunilor, respectiv 31.12.2023.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că obligaţia a fost executată, iar penalităţile de întârziere nu mai pot fi aplicate, cum în mod corect a arătat şi prima instanţă.

În ceea ce priveşte plata despăgubirilor prev. de art. 892 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant reia aspectele învederate prin acţiunea introductivă, neexistând nicio critică care să fie subsumată motivelor de nelegalitate prev. de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1523 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.