Loss of procedural capacity to sue following corporate radiation from the Trade Register after bankruptcy

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2020, la data de 13 mai 2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi ANAF- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat:

- anularea în tot a Deciziei nr. 389/26.09.2019 prin care organul de soluţionare a contestaţiilor a respins ca tardiv înregistrată contestaţia formulată împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 8440/28.12.2018 şi împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018;

- anularea în tot a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 8440/28.12.2018 prin care organul fiscal a reţinut în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 2.477.791 de RON;

- anularea în tot a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, emisă de organele fiscale pentru suma de 9.900.755 de RON;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, în temeiul dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 226 din 19 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a recalificat excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a solicita anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 8440/28.12.2018 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, pentru pretinsul motiv al formulării tardive a contestaţiei fiscale, în excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea celor două decizii pentru formularea tardivă a contestaţiei fiscale;

- a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea celor două decizii pentru formularea tardivă a contestaţiei fiscale, privind reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;

- a respins capătul de cerere privind anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 8440/28.12.2018 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, ca fiind inadmisibil din cauza formulării tardive a contestaţiei fiscale;

- a respins capătul unu de cerere, privind anularea în tot a Deciziei nr. 389/26.09.2019, prin care pârâta ANAF-DGSC a respins ca nedepusă în termen contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 8440/28.12.2018 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, ca neîntemeiat.

3. Cererea de recurs declarată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 226 din 19 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2021, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2021, intimata-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condiţiile legii (...)".

Totodată, conform prevederilor art. 56 C. proc. civ. "(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. (…)

(3) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută."

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă, care este determinată de însăşi capacitatea civilă de folosinţă, este aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacităţii civile de exerciţiu, iar durata capacităţii procesuale de folosinţă coincide cu durata capacităţii civile de folosinţă.

În cazul persoanelor juridice supuse înregistrării, cum este cazul recurentei-reclamante din cauză, capacitatea de folosinţă începe, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 205 din C. civ., la data înregistrării acesteia şi încetează, conform prevederilor art. 251 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte, precum şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În cauză, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerţului, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, conform dispoziţiilor sentinţei civile nr. 428 din 04 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare.

În raport de situaţia de fapt expusă, rezultă că recurentei-reclamante i-a încetat capacitatea procesuală de folosinţă, în sensul dispoziţiilor art. 32 coroborat cu art. 56 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai poate fi parte în prezentul proces.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante şi va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 226 din 19 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 226 din 19 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.