Nullity of cassation appeal for failure to specify concrete grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2017, aşa cum a fost precizată la fila x volumul VIII pentru întregirea cadrului procesual, la termenul din 22 aprilie 2019 şi la termenul din 24 iunie 2019, reclamanta A. S.R.L., reprezentată legal prin administrator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Serviciul Fiscal Municipal Aiud, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea deciziei nr. 3475/700/16.05.2017 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în procedura de soluţionare a contestaţiei fiscale;

- anularea deciziei de impunere x/13.10.2016 şi a raportului de inspecţie fiscală aferent nr. F - AB 170/13.10.2016, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1.057.674 RON achitată cu titlu de impozit şi TVA stabilit suplimentar, actualizată cu indicele de inflaţie, după cum urmează:

- 228.544 RON cu titlu impozit pe profit stabilit suplimentar;

- 825.733 RON cu titlu de TVA stabilit suplimentar, respectiv a dobânzilor aferente potrivit art. 182 Codul de procedură fiscală;

- anularea deciziei de plată accesorii nr. x/09.01.2017 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata acestora în cuantum de 462.260 RON;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţa nr. 17/29 iunie 2020 s-a admis excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea dosarului x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal la dosar x/2017

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Serviciul Fiscal Municipal Aiud, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

1. anularea deciziei nr. 2744/06.04.2020, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în procedura de soluţionare a contestaţiei fiscale;

2. anularea deciziei de impunere x/13.10.2016 şi a raportului de inspecţie fiscala aferent nr. F-AB 170/13.10.2016, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 961.360 RON - obligaţii principale-achitată cu titlu de impozit şi TVA stabilit suplimentar, actualizată cu indicele de inflaţie, după cum urmează:

- 183.196 RON, cu titlu impozit pe profit stabilit suplimentar;

- 778.173 RON, cu titlu de TVA stabilit suplimentar, respectiv la plata dobânzilor aferente potrivit art. 182 Codul de procedură fiscală începând cu data plaţii acestora;

3. să se dispună anularea deciziei de plata accesorii nr. x/09.01.2017, emisă de Serviciul Fiscal Municipal Aiud şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata acestora în cuantum de 462.260 RON;

4. să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 127 din 14 octombrie 2020 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia cu privire la soluţionarea acţiunii conexe;

- a respins acţiunea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. aşa cum a fost precizată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Serviciul Fiscal Municipal Aiud privind anularea Deciziei nr. 3475/700/16.05.2017 şi reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei fiscale suspendată ca lipsită de obiect;

- a admis în parte acţiunea din dosarul conex nr. x/2020 formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Serviciul Fiscal Municipal Aiud şi, în consecinţă:

- a anulat în parte Decizia nr. 2744 din 6.04.2020, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Decizia nr. F-AB 212/13.10.2016 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/13.10.2016, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi respectiv Decizia de plată accesorii nr. x/9.01.2017, emisă de AJFP Alba - Serviciul Fiscal Municipal Aiud;

- a menţinut Decizia nr. 2744 din 6.04.2020, Decizia nr. F-AB 212/13.10.2016 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/13.10.2016 pentru suma de 240.363 RON, precum şi accesoriile aferente acestei sume;

- a dispus restituirea către reclamantă a sumelor pentru care au fost anulate deciziile menţionate mai sus şi Raportul de Inspecţie Fiscală;

- a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 20400,75 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Prin înscrisul înregistrat în dosarul nr. x/2017 la data de 02 noiembrie 2020, petentul C. a solicitat plata diferenţei de onorariu aferentă expertizei întocmite în cauză, anexând cererii sale notă evaluare onorariu.

Instanţa a calificat această solicitare ca fiind o cerere de completare a hotărârii, stabilind termen de judecată la data de 16 decembrie 2020, cu citarea părţilor, fiind înregistrat dosarul cu nr. x/2017

În data de 04 decembrie 2020 petentul a depus la dosar, prin e-mail, cerere de completare a dispozitivului sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 215 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare formulată de expertul C. desemnat ca expert în dosar nr. x/2017 şi, în consecinţă, a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 127/2020, pronunţată la data de 14 octombrie 2020 în dosar nr. x/2017, în sensul că a validat onorariul definitiv expert la suma de 6960 şi a obligat pârâţii la plata către expert a sumei de 5960, cu titlu de diferenţă onorariu expert şi a sumei de 1000 RON în favoarea reclamantei, constând în onorariu provizoriu expert.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 215 din 16 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând exonerarea acestora de la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, diminuarea acestora şi suportarea acestora proporţional, în funcţie de soluţia pronunţată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 05 martie 2021, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte constată că excepţia în discuţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentele-pârâte au făcut trimitere la apărările invocate în faţa instanţei de fond, apreciind că soluţia recurată este părtinitoare şi injustă, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., care au stat la baza pronunţării hotărârii completatoare.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezentând poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenţa instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, iar în aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conţinutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurentele-pârâte nu s-au conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. şi va constata nul recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentele-pârâte la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, respectiv onorariu avocaţial, astfel cum a fost dovedit cu înscrisurile de la dosarul instanţei de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Constată nul recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei civile nr. 215 din 16 decembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentele-pârâte la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.