Territorial jurisdiction for public authority plaintiff in EU fund recovery: exclusive competence at defendant’s seat under Art. 10(3) Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.04.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu a solicitat anularea Deciziei nr. 337/01.03.2022 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Municipiul Târgu-Jiu împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2022, încheiată la data de 14.01.2022, privind contractul de finanţare nr. x/03.12.2018, pentru proiectul cod Sipoca 523/SMIS 126293, cu titlul "SIMPLU", beneficiar: UAT Municipiul Târgu-Jiu, precum şi împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2022, încheiate la data de 14.01.2022, privind contractul de finanţare nr. x/03.12.2018, pentru proiectul cod Sipoca 523/SMIS 126293, cu titlul "SIMPLU", beneficiar: UAT Municipiul Târgu-Jiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Autoritatea de Management pentru Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Comisia de Soluţionare a Contestaţiei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 3884/2022 din 12 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu şi pe pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Autoritatea de Management pentru Programe Europene Capacitate Administrativă şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Comisia de Soluţionare a Contestaţiei, în favoarea Tribunalului Gorj.

În considerentele sentinţei a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (3), art. 2 alin. (1) lit. b) şi g) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 are în vedere natura raportului de putere între cele două părţi implicate în raportul juridic dedus judecăţii, legiuitorul acordând protecţie subiectului de drept situat pe o poziţie subsidiară, inferioară autorităţii publice, cu scopul de a proteja interesele particularului persoană fizică sau juridică de drept privat - reclamant, în raport cu autorităţile şi instituţiile publice pârâte. Tribunalul Bucureşti a mai reţinut faptul că art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 are în vedere raportul juridic procesual dintre autoritatea publică, în calitate de reclamant, şi particularul, persoană fizică sau juridică de drept privat, în calitate de pârât; că art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu reglementează norma de competenţă în ipoteza raportului juridic litigios dintre autorităţile şi instituţiile publice, în calitate atât de reclamante dar şi de pârâte, caz în care reclamantul şi pârâtul se află în acelaşi raport de putere; că reclamanta nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru îndeplinirea prerogativelor sale de putere publică, ci a acţionat în calitate de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004, motiv pentru care aceasta trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie ca şi persoana juridică de drept privat, având în vedere faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a nu îi sunt aplicabile, nefiind destinatara şi nici beneficiara acestor norme.

De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 43 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu executoriu procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003. A mai reţinut dispoziţiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală, precum şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în raport cu care a apreciat că, întrucât procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare sau nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare sunt atât titlu de creanţă, cât şi titlu executoriu la expirarea termenului de plată, iar Codul de procedură fiscală şi C. proc. civ. au acordat debitorului, în speţă autorităţii publice reclamante, posibilitatea de a se adresa cu contestaţie la executare la instanţa de la sediul său, şi în procedura contenciosului administrativ trebuie să îi fie acordat acelaşi beneficiu reclamantei.

Reţinând că reclamanta are sediul în judeţul Gorj, a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Gorj.

2.2. Hotărârea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 896/2022 din 1 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, şi faptul că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti.

A mai reţinut că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l exclusiv calitatea reclamantului de autoritate publică; că dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Tribunalul Gorj a apreciat că, deşi în cauză, reclamanta UAT Municipiul Târgu Jiu acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, în lipsa unor distincţii în textul de lege care să reglementeze competenţa în ipoteza în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, reglementat de dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, conform cărora există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, din perspectiva interpretării normei de competenţă cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu preliminar, se observă că prezentul conflict priveşte doar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 05.04.2022: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, se constată că, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 05.04.2022.

Astfel, Înalta Curte constată că textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că reclamantul ar fi acţionat sau nu în regim de putere publică, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte excede textului de lege aplicabil, şi, prin urmare, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă-Comisia de Soluţionare a Constestaţiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Adminsitrativă-Autoritatea de Management pentru Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Direcţia Generală Programe Europene Capacitate Administrativă în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.