Judicial review of doctoral title revocation: limits of administrative revocability and non-retroactivity of procedural standards

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat instanţei anularea Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4810/20.08.2019 privind retragerea pentru reclamant a titlului de doctor conferit prin O.M. nr. 6468/07.12.2011, ca fiind adoptat cu încălcarea procedurilor de reevaluare prevăzute de Anexa nr. 2 a OMENCS nr. 3482/2016 şi a principiului neretroactivităţii legii, suspendarea OMEN nr. 4810/20.08.2019 până la soluţionarea cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1317 din 11 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, astfel cum a fost restrânsă la data de 22.05.2020; a luat act că reclamantul a renunţat la soluţionarea petitului privind cererea de suspendare a Ordinului MEN nr. 4810/20.08.2019 până la soluţionarea cauzei; a anulat Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4810/20.08.2019 privind retragerea titlului de doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii atribuit reclamantului prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 6468/07.12.2011, luând totodată act că reclamantul va solicita restituirea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

I.3.1. Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul arată că:

- Prin hotărârea pronunţată, instanţa se subrogă competenţei Ministerului Educaţiei care, potrivit dispoziţiilor art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, are dreptul, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, să emită un ordin privind retragerea titlului de doctor, lipsind de conţinut juridic aceste prevederi în mod nelegal.

- Instanţa anulează/nu ia în considerare prevederile art. 1 din Anexa nr. 2 la OMENCS nr. 3482/2016 pe care, deşi le citează, consideră în mod nelegal că retroactivează.

- Instanţa stabileşte prin motivarea hotărârii pronunţate contrar legiuitorului primar care prin legea organică statuează cu privire la posibilitatea retragerii unui titlu de doctor obţinut prin încălcarea eticii universitare, respectiv prin plagiat.

- Instanţa de fond a fost într-o vădită eroare atunci când s-a raportat la standardele de calitate, respectiv criteriile în vigoare în anul 2011. Anexa 2 la regulament intitulată "Soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire ia existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat", OMENCS nr. 3482/2016 nu reglementează cu privire la criterii, ci reglementează cu privire la standarde. Instanţa omite faptul că sesizarea în ceea ce îl priveşte pe reclamant a vizat nu standardele, ci existenţa plagiatului în elaborarea tezei de doctorat, plagiat dovedit doar dintr-o simplă lectură a tabelului nesecret pe care, deşi îl menţionează în cuprinsul considerentelor instanţa de fond nu îl analizează.

Prin acest ordin se pun în executare prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că se reglementează cu privire la soluţionarea unor sesizări inclusiv de plagiat din interiorul tezelor de doctorat. Faptul că aceste teze pot fi analizate indiferent de perioada elaborării lor este statuat în Legea nr. 1/2011, originalitatea şi caracterul inovativ al unei teze de doctorat fiind esenţiale în acordarea sau nu a titlului de doctor. Un titlu de doctor pentru care s-a dovedit existenţa plagiatului nu poate fi menţinut, nu poate produce efecte juridice. Siguranţa circuitului civil care decurge din aplicarea principiului neretroactivităţii nu este menţinută prin titluri obţinute cu încălcarea prevederilor legale, în speţă prin apelarea la plagiat.

- Incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă din faptul că instanţa de fond s-a transformat în putere legiuitoare şi a anulat un ordin de ministru emis cu respectarea tuturor paşilor procedurali statuaţi de Anexa 2, pe motiv că legea aplicabilă în speţă retroactivează neputând fi analizată teza reclamantului.

În analiza sesizării nu s-au avut în vedere standardele din anul 2011, anul dobândirii titlului de doctor, ci ordinul supus cenzurii instanţei este efectul dovedirii existentei plagiatului cu ocazia elaborării tezei de doctorat de către reclamant. Contrar prevederilor legale incidente speţei care nu au fost anulate (art. 170 din LEN, OMENCS nr. 3482/2016, H.G. nr. 681/2011), invocate în preambulul Ordinului nr. 4810/2019, instanţa de fond admite cererea de chemare în judecată, argumentând, cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti că legea în vigoare nu trebuie aplicată pentru că retroactivează.

I.3.2. Instanţa realizează o interpretare greşită a normelor de drept material aplicabile, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul arată că:

- Principiului neretroactivităţii nu este aplicabil în speţă. Ordinul privind atribuirea titlului de doctor a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011, în conformitate cu reglementările în vioare la data înmatriculării la doctorat, lege în cuprinsul căreia exista art. 143 (4) şi art. 170, ipoteză normativă pusă în aplicare prin ordinul de retragere titlu doctor.

În cuprinsul Codului studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, teza de doctorat este definită ca fiind lucrarea ştiinţifică originală elaborată de către un student-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, condiţie legală pentru obţinerea titlului de doctor, în acest sens fiind şi art. 65 alin. (5) din acesta.

Anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 681/2011 era în vigoare H.G. nr. 567 din 15 iunie 2005 privind organizarea si desfăşurarea studiilor universitare de doctorat. Şi în cuprinsul acestui act normativ se stipula cu privire la faptul că teza de doctorat trebuie să conţină elemente de originalitate.

Instanţa de fond nu a reţinut acest aspect, deşi la dosarul cauzei existau suficiente dovezi care denotă existenta plagiatului. Astfel, actului administrativ a fost cenzurat în mod nelegal cu încălcarea prevederilor legale în baza cărora a fost emis.

- În mod eronat instanţa de fond reţine că legalitatea Ordinului nr. 4810/20.08.2019 este afectată (...) prin neconcordanţa constatată în operaţiunile administrative ce au stat la baza emiterii acestuia.

Deşi pe câteva pagini ale motivării se citează prevederi legale, instanţa nu reţine că acestea au fost puse în aplicare, că s-a constatat existenţa plagiatului, că s-a respectat legea, singura care trebuia avută în vedere în analiza privind anularea unui act administrativ. Nelegalitatea nu constă în anularea unui act din cauza unor erori recunoscute, ci anularea unui act poate avea loc doar dacă s-a încălcat legea prin emiterea sa, aspect care în speţă nu există.

Dacă instanţa de fond avea dubii legate de pronunţarea atât a Comisiei de etică universitară din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" din data de 26.03.2019, sau dubii legate de procedura efectuată la nivelul CNATDCU, în virtutea rolului activ al judecătorului, avea posibilitatea să cerceteze aceste aspecte în mod judicios. Erorile materiale cu privire la titlul tezei nu pot răsturna un fapt esenţial, acela că reclamantul a plagiat teza sa de doctorat, teza proprie. Existenţa erorilor materiale este recunoscută procedural şi de C. proc. civ. şi reglementată distinct. Administrativ, erorile materiale au fost îndreptate.

- În mod eronat reţine instanţa de fond faptul că, "rapoartele de lucru corecte" nu au fost depuse la dosarul cauzei.

Faptul că în cuprinsul Deciziei nr. 15246/25.07.2019 apare un alt titlu al tezei nu este o neconcordanţă. Această eroare materială însă nu afectează valabilitatea analizei atât a comisiei de etică de la nivelul universităţii în cadrul căreia reclamantul a fost admis la studii universitare de doctorat şi nici faptul că se confirmă plagiatul în elaborarea tezei de doctorat. Rolul judecătorului nu este de a cita titlul documentelor, ci de a analiza conţinutul acestor documente. O minimă analiză a acestui tabel prin raportare la teza de doctorat depusă la dosarul cauzei ar fi relevat cu evidenţă că acel tabel cu titlu tezei greşit chiar aparţinea reclamantului.

- Instanţa de fond nu a analizat nici: "Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat în Academia Naţională de informaţii "Mihai Viteazul" începând cu anul 2007-2008, care la art. 34 prevedea faptul că teza de doctorat trebuie să conţină elemente de originalitate; punctul de vedere al IOSUD -Academia naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" cu privire la sesizarea de plagiat, transmis Ministerului Educaţiei Naţionale, unde a fost înregistrat cu nr. x/09.04.2019 care confirmă suspiciunile de plagiat cu privire la teza de doctorat cu titlul "Strategia energetică în contextul securităţii moderne, elaborată de dl. A.. .1 si propune retragerea titlului de doctor în Ştiinţe Militare si Informaţii acordat acestuia prin ordinul nr. 6468/2011; Hotărârea Comisiei de etică universitară a Academiei naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" din data de 26.03.2019 care la punctul 1 prevede faptul că există preluări integrale sau parţiale din textul sursă fără citarea acestuia şi fără menţionarea autorului, fie în teză, fie în bibliografie; propunerea retragerii titlului de doctor obţinut ca urmare a tezei de doctorat "strategia energetică în contextul securităţii moderne" a comisiei de specialitate a CNATDCU, document public.

Prin urmare, nu doar că instanţa de fond nu a verificat actul atacat din perspectiva respectării procedurii, procedură care a fost respectată, dar, deşi menţionează în ultimul paragraf că verifică concordanţa procedurii cu normele legale, prin hotărârea pronunţată încalcă tocmai prevederile legale enunţate în motivarea soluţiei, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

- În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond cu privire la motivarea rapoartelor comisiilor de lucru, că aceasta reprezintă o obligaţie generală, recurentul învederează că toate documentele care au stat la baza emiterii ordinului cenzurat sunt motivate. De altfel, nu este indicată nicio prevedere legală care a fost încălcată la emiterea rapoartelor în ceea ce priveşte întinderea motivării.

I.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, formulând următoarele apărări:

I.4.1. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., solicită respingerea acestuia, întrucât aceste prevederi nu au aplicabilitate în cauză, având în vedere următoarele argumente:

Prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor legale invocate mai sus şi a procedat doar la verificarea conformităţii actului administrativ contestat cu prevederile legale aplicabile, conform competenţei stabilite de lege, astfel încât nu se poate susţine valabil că s-ar fi subrogat Ministerului Educaţiei, transformându-se în putere legiuitoare şi ar fi stabilit prin motivarea hotărârii pronunţate contrar legiuitorului primar, care prin legea organică statuează cu privire la posibilitatea retragerii unui titlu de doctor obţinut prin încălcarea eticii universitare, respectiv prin plagiat, aşa cum solicită recurentul.

Prima instanţă nu a reţinut că recurentul, prin reprezentanţii săi, nu ar putea dispune retragerea titlului de doctor obţinut cu încălcarea standardelor în materie, ci doar a arătat că ordinul supus controlului judecătoresc nu îndeplineşte condiţiile de legalitate impuse de lege.

I.4.2. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul apreciază ca fiind greşit punctul de vedere al recurentului şi solicită respingerea acestuia, având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) C. civ.

- În opinia intimatului, prima instanţă a reţinut incidenţa prevederilor art. 1 din Anexa nr. 2 la OMENCS nr. 3482/2016, ordin în temeiul căruia a fost emis actul contestat şi de asemenea, a reţinut că "teza de doctorat poate să fie analizată de către CNATDCU cu privire la respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, indiferent de data susţinerii acesteia şi indiferent de data acordării titlului de doctor."

Însă, atât timp cât în cuprinsul OMENCS nr. 3482/2016 nu sunt prevăzute dispoziţii referitoare la aplicarea Legii în baza căreia se va verifica respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, aşa cum a reţinut de altfel şi prima instanţă, în cauză devine aplicabilă regula de drept comun, respectiv prevederile art. 6 C. civ., care consacră principiul neretroactivităţii legii civile.

Drept urmare, consideră a fi corectă concluzia primei instanţe.

- Consideră ca nu pot fi reţinute nici argumentele invocate de recurent în susţinerea recursului, referitoare la valabilitatea/conformitatea operaţiunilor administrative care au stat la baza actului contestat.

În opinia intimatului, în mod corect prima instanţă a apreciat, în urma efectuării controlului de legalitate, că aceste operaţiuni administrative nu respectă procedura aplicabilă, astfel încât nu sunt în concordanţă cu normele legale, existând neconcordanţă evidentă în ansamblul actelor ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 4810/20.08.2019, respectiv cu privire la teza de doctorat verificată, fiind vătămat prin măsura luată, de retragere a titlului obţinut.

- Consideră intimatul că, în susţinerea celor de mai sus şi în combaterea recursului, trebuie avute în vedere şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 364/2022 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 831/24.08.2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor şi apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

II.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este nefondat.

Recurentul invocă încălcarea de către instanţă a limitelor puterii judecătoreşti, din perspectiva art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, text potrivit căruia: "(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management 3 universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: [...] b) retragerea titlului de doctor;"

Contrar celor susţinute de recurent, prima instanţă nu s-a subrogat Ministerului Educaţiei cu depăşirea limitelor puterii judecătoreşti, ci a procedat doar la verificarea conformităţii actului administrativ contestat cu prevederile legale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile speţei în raport de principiul neretroactivităţii legii, conform propriei competenţe stabilite de lege.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine cele statuate de Curtea Constituţională cu privire la interpretarea art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, potrivit căreia:

"27. Retragerea titlului de doctor – act administrativ – care a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituţia emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigenţa ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanţă judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanţa judecătorească, pentru că această operaţiune este una formală, o consecinţă firească a desfiinţării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanţa judecătorească, şi nu de instituţia emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.

28. Dacă principiul revocabilităţii actelor administrative are o consacrare constituţională implicită în art. 21 şi 52 din Constituţie, excepţiile de la acestea sunt cuprinse, de asemenea, în mod implicit în aceleaşi prevederi coroborate cu alte valori, exigenţe şi principii cu consacrare constituţională. În acest sens, Curtea reţine art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta de securitate juridică, care conturează conţinutul şi limitele revocabilităţii actelor administrative. Astfel, odată ce un act administrativ a intrat în circuitul civil şi produce efecte juridice, principiul securităţii juridice interzice revocarea lui chiar de către emitent.

29. Curtea reţine că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi a producerii de efecte juridice.

30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.

31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit.

b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 încalcă art. 21 şi 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la exigenţele constituţionale privind limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual, fiind constituţional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

32. Prin urmare, este exclusă competenţa autorităţii publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, această competenţă revenind instanţei judecătoreşti, sesizate în condiţiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanţa va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor.

33. Autoarea excepţiei ridică şi problema lipsei de rigoare a sintagmei "în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională", întrucât prin generalitatea sa nu identifică aceste 5 cazuri, în sine şi temporal, ceea ce ar fi contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa de calitate a legii şi ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea.

34. Ca premisă, Curtea reţine că, odată ce s-a stabilit că numai instanţa judecătorească poate anula titlul/diploma de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, rezultă că textul criticat se aplică numai în privinţa titlurilor/diplomelor care nu au intrat în circuitul civil şi nu au produs efecte juridice şi care pot fi revocate pentru motivele antereferite de instituţia emitentă a actului."

Rezultă din această interpretare obligatorie a instanţei de control constituţional că instanţa de fond şi-a exercitat atribuţiile în limita competenţelor stabilite de lege, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

II.2. Este însă întemeiat motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa realizând o interpretare greşită a normelor de drept material aplicabile.

Astfel, în ceea ce priveşte aplicabilitatea principiului neretroactivităţii, Înalta Curte constată că sunt corecte concluziile reţinute de instanţa de fond, după cum rezultă şi din interpretarea obligatorie dată prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, potrivit căreia:

"35. Cu privire la înţelesul acestei sintagme, Curtea constată că este variabilă în timp pentru că standardele de calitate sau de etică profesională variază în funcţie de reglementarea normativă în vigoare la data conferirii/atribuirii titlului de doctor. Pentru a determina conţinutul acestei sintagme potrivit reglementării legale în vigoare, Curtea reţine că, potrivit art. 168 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a rapoartelor referenţilor oficiali, comisia de doctorat evaluează şi deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat.

Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător", comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.

36. În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU, cu consecinţa conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii ştiinţifice a lucrării, neexistând niciun temei constituţional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunţat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare şi o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia şi să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conţinutului tezei de doctorat, şi angajează răspunderea autorităţii emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat şi infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalităţii creează un veritabil risc la adresa securităţii juridice.

37. Se mai reţine că, după cum nici instanţa judecătorească nu are competenţa de a statua cu privire la fondul ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competenţa de a reaprecia fondul ştiinţific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum şi a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar şi la o insecuritate juridică permanentă în privinţa deţinerii titlului de doctor.

38. Toate aceste aspecte, însă, ţin de interpretarea şi aplicarea legii, revenind autorităţii emitente să facă aprecierea in concreto a motivelor invocate pentru revocarea titlului de doctor, cu respectarea principiului aplicării în timp a legii [potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie], apreciere care este supusă controlului judecătoresc."

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceste criterii de apreciere stabilite de OMENCS nr. 3482/2016, în baza căror s-a făcut aprecierea tezei în discuţie în cauza de faţă, nu erau în vigoare la data la care reclamantului i-a fost acordat titlul de doctor, rezultând astfel că în verificarea respectării standardelor de calitate sau de etică profesională a tezei de doctorat trebuia să fie realizată prin prisma normelor şi criteriilor în vigoare în anul 2011, respectiv dispoziţiile Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale în vigoare la momentul acordării titlului de "doctor".

Cu toate acestea, faptul că aceste criterii de apreciere stabilite de OMENCS nr. 3482/2016 nu erau în vigoare nu echivalează cu lipsa unui cadru legislativ în temeiul căruia să poată fi analizat plagiatul şi nici cu constatarea nulităţii actului atacat ca fiind lipsit de temei legal prin greşita referire la acest Ordin, în cauză fiind aplicabile, după cum chiar instanţa de fond a reţinut, dispoziţiile în vigoare la momentul acordării titlului.

Or, deşi a reţinut în mod corect ca fiind aplicabil în cauză cadrul normativ de la momentul acordării titlului, instanţa de fond nu a făcut o analiză coerentă de legalitate în limitele celor stabilite prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 a Curţii Constituţionale, respectiv a "aspectelor ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum şi a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor", ci s-a limitat a constata, în mod formal, că există neconcordanţă în ansamblul actelor ce au stat la baza emiterii ordinului nr. 4810/20.08.2019, respectiv cu privire la teza de doctorat verificată, referindu-se în considerente la o eroare materială în rapoartele comisiei de lucru legată de titlul tezei.

Or, o astfel de eroare materială nu este în sine echivalentă cu nelegalitatea actului atacat, fiind necesar ca, judecătorul să facă o analiză efectivă a modului în care această eroare a influenţat legalitatea întregii proceduri, cu respectarea principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., text potrivit căruia: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

În aplicarea acestui principiu, instanţa de fond trebuia să cerceteze dincolo de aparenţa erorii materiale pentru a verifica dacă, într-adevăr, aceste neconcordanţe cu privire la titlul tezei erau susceptibile să afecteze legalitatea desfăşurării procedurii care a condus la constatarea plagiatului şi retragerea titlului, cu respectarea condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării sale.

Se impunea astfel ca, în virtutea rolului activ al judecătorului, instanţa de fond să lămurească dubiile rezultate din această eroare materială, legate de activitatea Comisiei de etică universitară din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" din data de 26.03.2019 şi de procedura efectuată la nivelul CNATDCU, având posibilitatea să administreze orice probe în acest sens.

Constatarea nelegalităţii actului atacat doar ca o consecinţă a constatării acestei erori materiale cu privire la titlul tezei echivalează cu un demers judiciar lipsit de substanţă şi caracterizat de formalism, în măsura în care nu se arată în ce modalitate această eroare materială afectează valabilitatea analizei comisiei de etică de la nivelul universităţii în cadrul căreia reclamantul a fost admis la studii universitare de doctorat. Astfel, instanţa de fond nu a reţinut că neconcordanţa titlului în cuprinsul diferitelor documente a generat o incertitudine cu privire însăşi teza analizată, respectiv la faptul că a fost analizată teza de doctorat a reclamantului-intimat, ci doar s-a limitat a constata această neconcordanţă, fără a arăta în concret care este vătămarea care a determinat nelegalitatea întregii proceduri.

Prin urmare, întrucât instanţa de fond nu a verificat actul atacat din perspectiva respectării procedurii, aşa cum s-a statuat prin decizia Curţii Constituţionale mai sus amintite, ci s-a rezumat la anularea actului atacat ca urmare a constatării unei erori materiale cu privire titlul tezei, despre care nu a reţinut însă că ar fi fost una determinantă, substanţială, de natură să vicieze legalitatea întregii proceduri sau să creeze dubii cu privire la analiza efectivă a tezei reclamantului-intimat, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecinţă, se impune ca, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa să fie casată şi cauza trimisă spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond să analizeze efectiv legalitatea actului atacat, prin respectării etapelor şi dispoziţiilor procedurale, în limitele stabilite prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi prin prisma reglementărilor aplicabile la momentul acordării titlului, arătând în ce măsură eventuale erori constatate sunt susceptibile să afecteze legalitatea actului atacat, din perspectiva vătămării create reclamantului-intimat.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 1317 din 11 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.