Union's salary-equalization suit assigned to Vâlcea Tribunal under claimant-domicile rule.

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 27.08.2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea – secţia I civilă, reclamantul Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SINDFISC, în numele membrilor de sindicat titulari ai dreptului la acţiune A., B., C., D. şi E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), obligarea acesteia ca începând cu data de 16.08.2018 şi în continuare, să calculeze şi să plătească reclamanţilor membri de sindicat, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii similare aflate în plată în cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), precum şi la nivelul maxim stabilit în celelalte instituţii aflate în subordinea ANAF, respectiv DGRFP Bucureşti, DGRFP Braşov, DGRFP Cluj - Napoca, DGRFP Craiova, DGRFP Galaţi, DGRFP Iaşi, DGRFP Ploieşti, DGRFP Timişoara, pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă/gradaţie, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, actualizate cu rata de inflaţie până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aplicată la suma solicitată, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul muncii, de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la momentul plăţii efective a sumelor cuvenite.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1273 din 06 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi funcţionale a Tribunalului Vâlcea şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional Finanţe Publice - SINDFISC, în numele membrilor de sindicat titulari ai dreptului la acţiune A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta Directia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut că potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, respectiv art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa materială şi teritorială în prezenta cauză aparţine Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii fiind funcţionari publici cu domiciliul în municipiul Bucureşti.

De asemenea, a reţinut că art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 prevede că cererile referitoare la cauzele de la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Astfel, a apreciat că în cauză este vorba de un caz de necompetenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, iar normele de competenţă materială şi teritorială în litigiile de muncă sunt de ordine publică, fiind imperative.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5035/2022 din data de 13 octombrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, motiv pentru care a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin urmare, a apreciat că pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, cum este cazul în speţă, competenţa teritorială nu este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Reţinând că domiciliul reclamanţilor este în judeţul Vâlcea, a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Vâlcea.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, reglementat de dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Analizând aspectele cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că reclamanţii sunt funcţionari publici în cadrul Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, aplicabil în raport cu data introducerii acţiunii, 27.08.2021: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În raport de acest text de lege, precum şi de obiectul şi motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamanţii persoane fizice au calitatea de funcţionari publici, iar litigiul îşi are izvorul în raportul de serviciu al acestora, fiind vorba de drepturi salariale rezultate din aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, ceea ce atrage incidenţa normei de competenţă prevăzute de art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, având în vedere că O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu conţine norme în acest sens, urmează a fi aplicate dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca drept comun în materie.

Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 27.08.2021, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Prin urmare, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliile reclamanţilor fiind pe raza judeţului Vâlcea, astfel cum reiese din tabelul de la dosarul Tribunalului Vâlcea şi din împuternicirile de reprezentare depuse la filele x din acelaşi dosar.

Fiind vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, stabilită în raport cu domiciliul persoanelor fizice şi nu în raport cu sediul sindicatului, reclamanţii trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul acestora, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Prin urmare, reţinând că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, iar dispoziţiile speciale ale art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilesc, în ceea ce priveşte competenţa materială, o plenitudine de competenţă în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor în ceea ce priveşte soluţionarea acestui tip de cauze, precum şi faptul că reclamanţii îşi au domiciliul pe raza judeţului Vâlcea, ceea ce atrage competenţa teritorială a Tribunalului Vâlcea, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., Sindicatul Naţional Finanţe Publice-SINDFISC, D., A., E., B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), în favoarea Tribunalului Vâlcea – secţia a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.