Unconstitutionality exception inadmissible where legislative provision lacks essential connection to merits in administrative suspension proceeding
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the claimant's request to refer the matter to the Constitutional Court and the subsequent denial of the suspension request for the challenged administrative order. The dispute concerned a claimant seeking the urgent suspension of a Ministry of Education order regarding scholarship criteria, arguing that the order illegally excluded students from accredited private institutions in violation of national law and constitutional equality provisions, coupled with an unconstitutionality exception against a specific article of the National Education Law. The court held that the unconstitutionality exception was inadmissible because it lacked a direct link to the merits of the case; the suspension procedure under the Administrative Litigation Law is strictly limited to verifying formal conditions such as a well-justified case and imminent damage, not examining the substantive legality of the administrative act, meaning the constitutionality of the cited legal provision was not essential to resolving the specific request for interim measures.
Legislator headnote
AI generatedart. 82 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Unconstitutionality exception inadmissible where legislative provision lacks essential connection to merits in administrative suspension proceeding: Acest Ordin privind criteriile de acordare a burselor încalcă atât prevederile legale ale Legii nr. 1/2011, cât şi cele constituţionale – art. 32 alin. (4), art. 49 alin. (2), art. 53, precum şi legislaţia UE.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educaţiei, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună suspendarea efectelor Ordinului nr. 5379/2022, emis de către pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
Reclamantul a formulat şi o excepţie de neconstituţionalitate, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a art. 82, alin. (1) din Legea nr. 1/2011, Legea educaţiei naţionale.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 278 din 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 82, alin. (1) din Legea nr. 1/2011, Legea educaţiei naţionale şi a respins cererea de suspendare a efectelor Ordinului nr. 5379/2022 formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin sentinţa nr. 278 din 17 noiembrie 2022 de către Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În motivarea recursului, recurentul - reclamant a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel: pe rolul instanţei judecătoreşti Curtea de Apel Oradea există dosarul nr. x/2022 având ca obiect suspendarea efectelor Ordinului nr. 5379/2022 emis de Ministrul Educaţiei pentru aprobarea Criteriilor generale de acordare a burselor elevilor din învăţământul preuniversitar; recurentul - reclamant este parte în litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2022; dispoziţia legislativă pe care o consideră neconstituţională este art. 82 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 referitoare la discriminarea dintre elevii care urmează cursurile învăţământului preuniversitar de stat şi cel privat care este acreditat şi face parte din reţeaua naţională, dispoziţie legală ce încalcă prevederile art. 32, art. 49 alin. (2) şi art. 53 din Constituţia României.
În ceea ce priveşte condiţia ca legea/dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, recurentul a susţinut că legea face vorbire despre legătura cu "soluţionarea cauzei", ceea ce nu se limitează doar la "soluţia" care urmează a fi pronunţată în cauza respectivă.
În virtutea unei verificări stricte a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege ale cererii, instanţele de judecată trebuie să sesizeze Curtea Constituţională chiar şi în situaţia în care aceasta din urmă ar respinge excepţia ca inadmisibilă.
În prezenta speţă, consideră că excepţia invocată are legătură directă cu soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, iar o eventuală decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar avea drept consecinţă constatarea nelegalităţii actelor administrative contestate.
În fine, a arătat recurentul că prevederile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Prin cererea de recurs, recurentul a prezentat şi motivele care creează contextul invocării excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel, prin Ordinul nr. 5379/2022, elevii din învăţământul privat au fost excluşi de la acordarea burselor de merit, burselor de studiu şi burselor de ajutor social cu toate că situaţiile faptice sunt identice cu cele din instituţiile din învăţământul de stat.
Acest Ordin privind criteriile de acordare a burselor încalcă atât prevederile legale ale Legii nr. 1/2011, cât şi cele constituţionale – art. 32 alin. (4), art. 49 alin. (2), art. 53, precum şi legislaţia UE.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, recurentul – reclamant a încadrat recursul în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Însă, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că acesta a fost invocat doar formal, astfel încât Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este incident acest motiv de casare.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărârii se poate cere când "aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României permit efectuarea controlului de constituţionalitate posterior, având ca obiect constituţionalitatea legilor şi ordonanţelor, invocată pe cale de excepţie în faţa instanţelor judecătoreşti.
În vederea exerciţiului dreptului de a invoca excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României reglementează condiţiile de admisibilitate.
Potrivit art. 29 alin. (1), excepţia poate fi invocată numai cu privire la acte normative sau dispoziţii din acte normative ce prezintă legătură cu fondul cauzei, indiferent de faza procesuală sau de obiectul litigiului.
În speţă, litigiul are ca obiect o cerere de suspendare a Ordinului nr. 5379/2022 emis de pârâtul Ministerul Educaţiei, formulată în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cerere ce se soluţionează de urgenţă şi cu precădere şi în soluţionarea căreia nu se antamează fondul litigiului.
Cererea de suspendare presupune, în esenţă, verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate privind existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Urmează a fi reţinut faptul că ambele condiţii de admisibilitate prezintă o definiţie legală, potrivit reglementărilor art. 2 lit. ş) şi t) din Legea contenciosului administrativ şi care este în măsură să excludă o analiză a fondului dreptului dedus judecăţii.
Ori, din acest punct de vedere, în condiţiile în care cererea de suspendare a Ordinului 5379/2022 presupune o analiză formală a unor cauze de nelegalitate, o eventuală declarare ca neconstituţională a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 nu ar avea o influenţă hotărâtoare asupra modului de soluţionare a acţiunii, textul atacat nefiind esenţial pentru soluţionarea cauzei, care are ca obiect, aşa cum s-a arătat mai sus, suspendarea efectelor ordinului anterior menţionat.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a considerat că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, invocată de reclamant, respingând cererea de sesizare, ca inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 278 din 17 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 1/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 278/CA/2022 din 17 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.