Unannounced competition law inspection authorization upheld; appeal dismissed as requests to clarify operative part are procedurally inadmissible
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by a company against the Bucharest Court of Appeal’s order authorizing unannounced inspections, thereby upholding the Competition Council’s authorization. The dispute concerned the legality of a judicial authorization for unannounced competition law inspections, where the appellant argued that the lower court’s operative part failed to specify the time period and documents subject to inspection and lacked explicit reference to the evidence considered, while the respondent contended these were matters of clarification rather than substantive review. Relying on Articles 40(7) of Law No. 21/1996 and Articles 443 and 445 of the Code of Civil Procedure, the Court held that requests to clarify or complete the operative part of a judgment are procedurally inadmissible in an appeal and must be addressed exclusively through a separate petition for clarification (lămurire) before the original court, as such requests do not constitute valid grounds for challenging the merits of the decision under the specific appeal mechanism provided by competition law.
Legislator headnote
AI generatedart. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, art. 443 C. proc. civ, art. 443 alin. (1) C. proc. civ, art. 445 C. proc. civ, art. 443 din C. proc. civ; Unannounced competition law inspection authorization upheld; appeal dismissed as requests to clarify operative part are procedurally inadmissible: The dispute concerned the legality of a judicial authorization for unannounced competition law inspections, where the appellant argued that the lower court’s operative part failed to specify the time period and documents subject to inspection and lacked explicit reference to the evidence considered, while the respondent contended these were matters of clarification rather than substantive review. Relying on Articles 40(7) of Law No. 21/1996 and Articles 443 and 445 of the Code of Civil Procedure, the Court held that requests to clarify or complete the operative part of a judgment are procedurally inadmissible in an appeal and must be addressed exclusively through a separate petition for clarification (lămurire) before the original court, as such requests do not constitute valid grounds for challenging the merits of the decision under the specific appeal mechanism provided by competition law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis is the procedural basis cited in the dispositive section ('Pentru aceste motive, în temeiul...') for dismissing the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa Curţii de Apel Bucureşti
1. Cadrul procesual
Prin cererea nr. x din data de 25.10.2022, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2022 la 26.10.2022, Consiliul Concurenţei a solicitat instanţei autorizarea desfăşurării unor inspecţii inopinate, pentru 4 zile consecutive, în perioada 31.10.2022 - 30.11.2022, la sediile sociale ale societăţilor A. S.A., B. S.A., C. S.A., D., E. S.A., F. S.A., G. S.A., H. S.A., I. S.A., J. S.A.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin încheierea nr. 21 din 26 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de Consiliul Concurenţei şi a autorizat desfăşurarea unor inspecţii inopinate la sediile sociale ale societăţilor A. S.A., B. S.A., C. S.A., D., E. S.A., F. S.A., G. S.A., H. S.A., I. S.A., J. S.A., pentru 4 zile consecutive, în perioada 31.10.2022 -30.11.2022, urmând ca perioada concretă de efectuare a inspecţiei să fie stabilită prin ordin al Preşedintelui Consiliului Concurenţei emis ulterior autorizării judiciare.
3. Contestaţia formulată în cauză
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie B. S.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, solicitând admiterea contestaţiei; în principal, schimbarea în parte a încheierii contestate, prin punerea în acord a dispozitivului încheierii atacate cu considerentele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul menţionării, în dispozitiv, a perioadei ce face obiectul inspecţiei inopinate şi a documentelor supuse verificării, respectiv prin completarea considerentelor în sensul indicării în concret a mijloacelor de probă pe care instanţa le-a avut în vedere în pronunţarea soluţiei de admitere a cererii de autorizare.
În subsidiar, solicită casarea în parte a încheierii, în ceea ce priveşte următoarele sintagme cuprinse în considerentele încheierii: "între altele" (pag. 6 parag. 2 din încheiere) şi "orice ale acte ce ar putea avea legătură cu fapta anticoncurenţială suspectată (pag. 6 parag. 3 din înheiere).
Cu privire la primul capăt de cerere privind schimbarea încheierii atacate în sensul menţionării în dispozitiv a perioadei supuse verificării şi a documentelor ce fac obiectul verificării, arată că, deşi în cuprinsul considerentelor încheierii s-a reţinut perioada vizată de inspecţia inopinată (24.09.2021-19.09.2022), în dispozitivul hotărârii nu s-a făcut nicio menţiune în acest sens.
Apreciază că este necesară menţionarea în dispozitiv a perioadei ce face obiectul inspecţiei, de vreme ce puterea obligatorie şi executorialitatea hotărârii judecătoreşti se face prin raportare la dispozitiv.
Consideră că, în măsura în care dispozitivul încheierii nu va fi completat, societatea va fi vătămată prin marja largă de apreciere care ar fi lăsată autorităţii publice, de vreme ce în lipsa indicării perioadei în cuprinsul dispozitivului, Consiliul Concurenţei poate extinde verificările la perioade care nu au nicio legătură cu faptele anticoncurenţiale cercetate şi, eventual, ridica înscrisuri fără legătură cu faptele investigate.
În acest sens, arată că în speţă, cu ocazia inspecţiei inopinate, Consiliul Concurenţei a ridicat înscrisuri aferente anilor 2002, 2003 şi 2004, respectiv în afara perioadei la care se face referire prin considerentele încheierii atacate.
Susţine că jurisprudenţa comunitară consacră principiul limitării dreptului autorităţilor de concurenţă în a desfăşura aşa-zise expediţii exploratorii, care nu au la bază indicii temeinice sau care exced indiciilor de care dispune la un moment dat autoritatea de concurenţă.
Astfel, arată că, în condiţiile în care în dispozitivul încheierii atacate nu face nicio menţiune cu privire la perioada ce va fi vizată de inspecţia inopinată, există riscul extinderii inspecţiei sub aspectul perioadei considerate relevante.
Precizează că similară este situaţia şi în ceea ce priveşte documentele care fac obiectul cercetării, întrucât documentele vizate sunt indicate în considerente, însă nu sunt menţionate şi în cuprinsul dispozitivului.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la indicarea în cuprinsul considerentelor a probelor avute în vedere de către instanţă la admiterea cererii de autorizare, arată că instanţa nu a făcut referire la probele avute în vedere în cuprinsul considerentelor de fapt şi de drept ale încheierii şi nici nu s-a menţionat faptul că cererea a fost considerată a fi întemeiată în raport de probele depuse la dosar. Susţine că există dubii cu privire la îndeplinirea de către judecător a obligaţiei de a verifica dacă cererea de autorizare este întemeiată.
Consideră că în lipsa completării considerentelor încheierii atacate, în sensul indicării în mod expres a probelor avute în vedere de către instanţă, dubiul se menţine, iar încheierea nu poate fi considerată motivată.
Cu privire la capătul de cerere subsidiar, prin care solicită casarea în parte a încheierii atacate, susţine că instanţa a folosit exprimări nepermis de largi în cuprinsul încheierii atacate în raport de obiectivele stabilite pentru inspecţia inopinată, respectiv de documentele ce urmau a fi verificate, în condiţiile în care în acest mod autoritatea publică dobândeşte o marjă de apreciere foarte mare, aptă a genera arbitrariul şi excesul de putere.
În acest sens, critică inserarea în considerentele încheierii atacate a unor exprimări generice, care fac loc arbitrariului şl excesului de putere în realizarea inspecţiei inopinate, cum ar fi: "între altele", "orice alte acte ce ar putea avea legătură cu fapta anticoncurenţială suspectată".
Consideră că, pentru a putea exista un veritabil control al legalităţii actului administrativ, se impunea ca în cadrul încheierii de autorizare, instanţa competentă să indice în mod clar şi concret limitele în care se va desfăşura inspecţia inopinată, respectiv să indice, în mod neechivoc, obiectul inspecţiei inopinate şi actele ce urmau să fie verificate sau ridicate cu ocazia inspecţiei.
De asemenea, susţine că, în aceste condiţii, finalitatea urmărită prin instituirea autorizării judiciare prealabile în materie anticoncurenţială nu poate fi atinsă, câtă vreme autorizarea are caracter formal.
Invocă, sub acest aspect, jurisprudenţa CEDO, care asimilează cererea de autorizare a efectuării unei inspecţii inopinate cu mandatul de percheziţie din dreptul penal.
4. Apărările intimatului
Intimatul Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea încheierii atacate ca temeinică şi legală.
Intimatul invocă inadmisibilitatea cererii de schimbare în parte a încheierii atacate, în sensul menţionării în dispozitiv a perioadei supuse verificării şi a menţionării în considerente a probelor avute în vedere de către instanţă, în condiţiile în care aceste cereri vizează modificarea de către instanţa de control judiciar a conţinutului efectiv al unei încheieri, pronunţate de o instanţă inferioară.
De asemenea, susţine că cererea privind casarea unei încheieri nu poate coexista cu cea de modificare/completare a anumitor secţiuni din respectiva încheiere.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la schimbarea în parte a încheierii atacate şi punerii în acord a considerentelor cu dispozitivul încheierii sub aspectul menţionării în dispozitiv a perioadei vizate de inspecţia inopinată, susţine că nu există o asemenea neconcordanţă, apreciind că în speţă contestatoarea confundă perioada la care se referă indiciile de inspecţie cu durata faptei investigate.
Mai arată că ceea ce se investighează în această procedură este fapta în integralitatea sa, şi nu o anumită perioadă de timp sau anumite documente precis stabilite anterior inspecţiei; că legalitatea încheierii de autorizare trebuie analizată în raport cu motive anterioare sau cel mult concomitente emiterii acesteia.
Pe fond, arată că nu există nicio obligaţie legală şi nicio interdicţie din care să rezulte că singurele documente care pot fi ridicate în cursul unei inspecţii sunt cele emise în intervalul presupusei durate de săvârşire a faptei, putând exista documente emise în afara perioadei, dar care să fie relevante pentru obliectul investigaţiei, astfel că ridicarea unor asemenea înscrisuri nu reprezintă în sine o dovadă a depăşirii obiectului investigaţiei.
În ceea ce priveşte cererea de schimbare în parte a încheierii atacate, prin indicarea precisă în cuprinsul considerentelor, a probelor avute în vedere de către instanţă, arată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, susţine că indiciile de declanşare a investigaţiei sunt diferite de indiciile care justifică efectuarea de inspecţii inopinate în amplasamentele unei întreprinderi şi că, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti a constatat în mod corect că cererea de autorizare este fundamentată din perspectiva necesităţii de a obţine datele şi infomaţiile relevante pentru investigarea unei posibile practici anticoncurenţiale, prin efectuarea de inspecţii inopinate la sediile întreprinderilor vizate, printre care şi contestatoarea din pezenta cauză.
De asemenea, consideră că au fost respectate toate cerinţele privind existenţa unui control efectiv şi că inspecţia inopinată nu poate fi asimilată unei percheziţii din dreptul penal.
5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Analizând încheierea contestată prin prisma susţinerilor formulate prin contestaţie, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată şi reţine cele ce succed:
În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 26.10.2022, Consiliul Concurenţei a solicitat instanţei autorizarea desfăşurării unor inspecţii inopinate, pentru 4 zile consecutive, în perioada 31.10.2022 - 30.11.2022, la sediile sociale ale societăţilor A. S.A., B. S.A., C. S.A., D., E. S.A., F. S.A., G. S.A., H. S.A., I. S.A. şi J. S.A.
Prin încheierea nr. 21 din 26 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de Consiliul Concurenţei şi a autorizat desfăşurarea unor inspecţii inopinate la sediile sociale ale mai multor societăţi, printre care şi la cel al contestatoarei B. S.A.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie B. S.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, solicitând în principal, schimbarea în parte a încheierii contestate, prin punerea în acord a dispozitivului încheierii atacate cu considerentele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul menţionării, în dispozitiv, a perioadei ce face obiectul inspecţiei inopinate şi a documentelor supuse verificării ori ridicării, respectiv prin completarea considerentelor în sensul indicării în concret a mijloacelor de probă pe care instanţa le-a avut în vedere în pronunţarea soluţiei de admitere a cererii de autorizare.
Examinând criticile formulate în concret prin contestaţia ce face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte constată că B. S.A. a solicitat menţionarea în dispozitiv a perioadei ce face obiectul inspecţiei inopinate şi a documentelor supuse verificării ori ridicării, precum şi completarea considerentelor în sensul indicării în concret a mijloacelor de probă avute în vedere.
Faţă de cererile formulate prin prezenta contestaţie, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi cercetate pe calea contestaţiei prevăzute de art. 40 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în condiţiile în care acestea nu constituie critici la adresa soluţiei pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, iar "schimbarea" încheierii atacate, la care se referă contestatoarea, vizează de fapt lămurirea hotărârii contestate.
Prin urmare, Înalta Curte nu poate analiza aceste critici în calea de atac a contestaţiei prevăzute de art. 40 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în condiţiile în care partea avea la îndemână procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ., prin care putea solicita instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, lămurirea acesteia.
Potrivit art. 443 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 445 C. proc. civ.: "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 – 444".
Din interpretarea textului de lege precitat reiese că lămurirea hotărârii nu se poate solicita decât în condiţiile art. 443 C. proc. civ., câtă vreme art. 445 C. proc. civ. reglementează o procedură obligatorie, care impune utilizarea exclusiv a instrumentului procedural prevăzut de art. 443 C. proc. civ. atunci când se aspectele vizate se circumscriu unei cereri de lămurire a hotărârii atacate, cum este cazul în speţa de faţă.
Pe cale de consecinţă, formularea prin prezenta contestaţie a unor critici ce vizează lămurirea hotărârii pronunţate, pentru care C. proc. civ. prevede o procedură distinctă şi obligatorie de urmat, reprezintă un demers procedural inadmisibil.
Cu alte cuvinte, cererile ce vizează lămurirea dispozitivului hotărârii judecătoreşti pot fi formulate exclusiv în procedura reglementată de art. 443 din C. proc. civ., criticile formulate în cadrul unei alte proceduri, dar care urmăresc, finalmente, lămurirea unei hotărâri, sunt inadmisibile.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste motive, în temeiul art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, Înalta Curte va resping contestaţia formulată de B. S.A. împotriva încheierii nr. 21 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de B. S.A. împotriva încheierii nr. 21 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.