Expropriation restitution: monetary compensation upheld despite notification sent by mail rather than bailiff

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 409 din 28 mai 2003, Tribunalul Olt a admis contestația formulată de petenta S.S.C., a anulat dispoziția nr. 717 din 5 februarie 2003, emisă de Primăria Municipiului Caracal și a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, pentru imobilul situat în Caracal, compus din: clădire cu pivniță, parter și etaj, clădire separată cu 3 camere în curte și teren în suprafața de 210 mp. S-a hotărât că despăgubirile vor fi acordate în condițiile stabilite prin H.G. nr. 498 din 14 mai 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la despăgubiri va notifica persoana juridică deținătoare a imobilului. Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție se află imobilul sau în a cărei circumscripție se află persoana juridică deținătoare a imobilului. Executorul judecătoresc înregistrează notificarea și o comunică persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.

Textul mai prevede, că notificarea înregistrată face dovada deplină a respectării termenului prevăzut la alin. (1), în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, iar în ultimul aliniat se dispune că nerespectarea termenului prevăzut la pct. 1 atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Reține instanța că, raportat la dispozițiile textului citat, faptul că notificarea nu a fost adresată prin executorul judecătoresc nu constituie motiv de respingere a contestației, cu consecința pierderii dreptului la măsuri reparatorii.

Analizând pe fond contestația, instanța a constatat că autorii reclamantei S.T. și S.M., au fost proprietarii imobilului situat în Caracal, cu destinația de farmacie, imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 119/1948.

Construcția a fost demolată, iar pe teren s-au construit blocuri de locuințe.

Întrucât bunul nu poate fi restituit în natură, reclamanta are dreptul la despăgubiri în echivalent bănesc, care vor fi acordate conform H.G. nr. 498 din 14 mai 2003.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 275 din 17 octombrie 2003, a respins apelul declarat de Primăria Municipiului Caracal împotriva acestei hotărâri, instanța de apel reținând că art. 21 din Legea nr. 10/2001 impune formularea notificării prin executor, pentru ca partea să poată face dovada că a cerut restituirea, fără să prevadă sancțiunea decăderii din drept dacă notificarea nu a fost adresată prin executor. Prin lege [art. 21 alin. (5)], este sancționată numai nedepunerea în termen a notificării.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Municipiului Caracal care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în esență, susține că cererea contestatoarei a fost respinsă, pentru că nu a fost adresată prin executorul judecătoresc și că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, deoarece s-au aplicat greșit dispozițiile art. 21 pct. 1, 3, 4 din Legea nr. 10/2001, art. 21 din H.G. nr. 498/2003 și art. 12 din H.G. nr. 614/2001.

Susține recurenta, că notificarea nefiind formulată prin executorul judecătoresc persoana îndreptățită nu a respectat dispozițiile legale care stabilesc această obligație și nici termenul în care trebuia făcută notificarea.

Se mai susține, că în mod greșit au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, ignorându-se faptul că pe terenul rămas liber prin demolarea construcției s-au construit blocuri de locuințe, situație în care, conform art. 11 pct. 8 din Legea nr. 10/2001, se puteau acorda numai măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală sau acțiuni tranzacționate pe piața de capital.

Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate fac posibilă încadrarea în motivul de recurs invocat de recurentă, însă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana care urmărește restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil preluat abuziv trebuie să notifice persoana juridică deținătoare a bunului în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.

Notificarea care, conform art. 21 alin. (3) din lege, se comunică prin executorul judecătoresc, constituie modalitatea de exercitare de către persoana îndreptățită a drepturilor recunoscute și face dovada respectării termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului la reparație în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice [art. 21 alin. (4)].

Art. 21 alin. (3) din lege prevede că notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc, însă nu este stabilită vreo sancțiune pentru nerespectarea obligației de comunicare prin intermediul executorului judecătoresc.

De aceea, nu sunt întemeiate susținerile recurentei că cererea formulată de intimată nu produce efecte, pentru că nu a fost transmisă prin executorul judecătoresc și că intimata nu a respectat termenul prevăzut de art. 21 din lege pentru formularea notificării.

Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că cererea a fost trimisă recurentei, prin poștă, la data de 25 mai 2001 și a fost înregistrată de aceasta, la nr. 5845/2001.

Existând dovada certă că persoana îndreptățită (intimata) s-a adresat cu cerere persoanei deținătoare a imobilului (recurenta) în termenul prevăzut de lege, în raport cu destinatarul, cererea produce toate efectele, așa cum corect s-a reținut prin hotărârile atacate.

Susținerea recurentei că, potrivit art. 11 pct. 8 din Legea nr. 10/2001, nu puteau fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent bănesc este o apărare care nu a fost valorificată nici la instanța de fond și nici în calea de atac a apelului.

La instanța de fond pârâta-recurentă s-a apărat, susținând că cererea nefiind trimisă prin executorul judecătoresc nu produce efectele prevăzute de art. 21 din lege, iar în declarația de apel s-a invocat același mijloc de apărare.

De aceea, fiind, de principiu, că recursul nu poate fi exercitat trecând peste calea de atac a apelului, omisso medio, apărarea de fond care privește modul de stabilire a măsurilor reparatorii nu poate fi analizată.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Caracal împotriva deciziei nr. 275 din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova și sentinței civile nr. 409 din 28 mai 2003 a Tribunalului Olt.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.