Admissibility of constitutional exception against judicial practice minute regarding stamp tax on recusal requests

Şedinţa publică din data de 20 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

În dosarul nr. x/2022, recurentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Minutei întâlnirii privind problemele de drept interpretate şi aplicate neunitar în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în trimestrul II/2015, înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 2836/A/2 iulie 2015 ("Minuta nr. 2386/2015"), în ceea ce priveşte soluţia însuşită de majoritatea judecătorilor prezenţi în sensul că "Cererile de recuzare nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind aplicabile dispoziţiile art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul taxării acestora cu suma de 100 RON".

În esenţă, recurentul a criticat soluţia referitoare la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, conform art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în cazul cererilor de recuzare, soluţie însuşită de judecătorii participanţi la întâlnirea privind problemele de drept interpretate neunitar în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din 26 septembrie 2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate arătată anterior.

Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs recurentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2022/a1.1.

Prin cererea de recurs, recurentul reiterează cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstiţionalitate a Minutei nr. 2386/2015. Recurentul arată textele legale pe care le consideră incidente în cauză, prezintă istoricul dosarului şi îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată la fondul cauzei. De asemenea, recurentul face o amplă analiză a obligaţiilor instanţei cu privire la activitatea de unificare a practicii judiciare prevăzute prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat de Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 sau prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 148/2015.

A ataşat cererii de recurs practică judiciară, Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 80/2013, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Înalta Curte constată că, în speţă, cerinţele pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale au fost îndeplinite doar în parte, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători şi a fost ridicată de una dintre părţile cauzei, adică de recurentul din dosarul nr. x/2022.

În privinţa cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Minutei nr. 2836/2015 nu este îndeplinită cerinţa ca excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată cu privire la dispoziţii cuprinse într-o lege sau ordonanţă în vigoare.

Astfel, se reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată cu privire la un act în cuprinsul căruia sunt consemnate aspectele de practică judiciară neunitară discutate în cadrul întâlnirii desfăşurate la Curtea de Apel Iaşi, care nu poate fi calificat drept lege sau ordonanţă a Guvernului, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa care a pronunţat încheierea atacată a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Minutei nr. 2836/2015.

Pentru toate considerentele expuse, se reţine legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Minutei nr. 2386/2015, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2023.