Procedural bar: Delay complaint cannot challenge refusal to refer constitutional unconstitutionality question

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 2594 din 7 decembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2022 pronunţate de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/2022.1.1*.

Contestaţiile privind tergiversarea procesului formulate în cauză

La 27 ianuarie 2023, contestatorul A. a formulat o primă contestaţie, înregistrată în Dosarul nr. x/2023, prin care a pretins tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 C. proc. civ. şi art. 29 - 33 din Legea nr. 47/1992.

Prin Decizia nr. 14 din 6 februarie 2023, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a respins, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. în Dosarul nr. x/2022.1.1* al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

La 7 februarie 2023, A. a formulat o nouă contestaţie privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2023 al Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Contestatorul susţine, prin noua contestaţie, că instanţa de recurs tergiversează procesul deoarece nu a dispus formarea dosarului asociat privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen. şi a art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997 şi că, astfel, îi este încălcat dreptul la apărare şi dreptul de a accede la instanţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată".

La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Ca urmare, contestaţia la tergiversare este acţiunea prin care o parte urmăreşte înlăturarea dificultăţilor ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situaţia de tergiversare să înceteze. Raţiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.

Contestaţia la tergiversare, potrivit normelor de drept menţionate, nu semnifică o cale de atac prin intermediul căreia părţile pot să formuleze critici de nelegalitate îndreptate împotriva măsurilor dispuse de instanţa de judecată cu privire la solicitările formulate de părţi, respectiv, îndreptate împotriva soluţiei pronunţate de aceasta.

În speţă, prin contestaţia dedusă judecăţii, contestatorul pretinde că în Dosarul nr. x/2023 instanţa de recurs a refuzat, greşit, să dispună constituirea unui dosar asociat şi să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen. şi a art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

Potrivit considerentelor expuse în practicaua Deciziei nr. 14/06.92.2023 pronunţate în dosarul în Dosarul nr. x/2023, instanţa supremă a luat act de formularea de către contestator a unei cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea unor dispoziţiile legale ce vizau, în opinia instanţei, fondul litigiului şi nu contestaţia la tergiversare dedusă judecăţii în respectivul dosar.

Instanţa de recurs a statuat că, prealabil examinării acestei cererii, are a analiza cu prioritate chestiunea rămânerii fără obiect a contestaţiei la tergiversare deduse judecăţii şi că, doar în măsura în care va trece peste acest impediment procedural, va face verificări în privinţa respectivei cereri, verificări ce nu s-au mai impus, în considerarea soluţiei pronunţate, aceea de respingere a contestaţia la tergiversare, ca rămasă fără obiect.

În atare situaţie, rezultă că prin contestaţia la tergiversare dedusă judecăţii în procesul pendinte, înregistrată după pronunţarea Deciziei civile nr. 14/2023, contestatorul critică ordinea de soluţionare a chestiunilor litigioase stabilită de instanţa de recurs, ceea ce nu îi este permis pe calea acestui remediu procesual.

Prin urmare, câtă vreme demersul iniţiat de contestator nu se încadrează în reperele indicate de norma de drept prevăzută de art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2023.

GGC - ED