Contest in annulment rejected: material error and omission of appeal grounds not established where appeal dismissed as inadmissible due to finality of civil judgment

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Decizia contestată

Prin Decizia nr. 218 din 24 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020.

În motivare, a reţinut că încheierea recurată este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în condiţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. ori art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează competenţa Completului de 5 judecători sau altor dispoziţii legale în vigoare.

Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei de mai sus, A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe art. 503 alin. (2), (3) şi (4) C. proc. civ.

A susţinut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanţa de recurs ar fi omis să cerceteze unul din motivele de casare invocate şi nu s-ar fi pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În motivarea acestor critici, a arătat că instanţa nu s-ar fi pronunţat cu privire la incidenţa art. 270 şi 275 din C. muncii, texte de lege invocate de recurent, cu referire la taxele judiciare de timbru datorate; de asemenea, instanţa ar fi omis să cerceteze susţinerile recurentului privind minuta nr. 2836/2017 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul a mai invocat şi împrejurarea că sesizarea Curţii Constituţionale este în interesul general al societăţii, pentru a verifica legislaţia în vigoare de eventuale vicii de neconstituţionalitate, iar instanţa de recurs ar fi omis să cerceteze şi să se pronunţe pe acest aspect

De asemenea, recurentul a făcut referire la hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, cum ar fi cea cu nr. 387/2015, asupra cărora instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat sau diverse argumente avute în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii privind implementarea unei practici unitare la nivelul instanţelor judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi anularea deciziei atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că temeiul de drept al contestaţiei în anulare, aşa cum a fost indicat în memoriul depus, este art. 503 alin. (2), (3) şi (4) C. proc. civ.

Potrivit acestui text normativ "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.".

Ca o chestiune prealabilă, se constată că susţinerile contestatorului se referă la împrejurarea că instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra mai multor chestiuni invocate în recurs; ca urmare, analiza prezentei căi extraordinare de atac se va face din perspectiva pct. 3 şi 4 anterior redate, câtă vreme contestatorul nu a arătat ce greşeală materială ar fi săvârşit instanţa de recurs în cuprinsul deciziei recurate.

Înalta Curte constată că nici susţinerile privind incidenţa art. 503 alin. (1) pct. 3 şi 4 nu sunt fondate.

Astfel, prin Decizia nr. 218 din 24 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020, cauza fiind soluţionată prin admiterea unei excepţii de procedură, care, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., face inutilă în tot expunerea şi cercetarea în fond a cauzei.

Ca urmare, instanţa de judecată nu a omis să cerceteze un motiv de recurs, ci, faţă de soluţionarea cauzei pe cale de excepţie, motivele privind fondul recursului nu au mai fost analizate.

Înalta Curte constată că, în realitate, contestatorul aduce critici deciziei pronunţate în recurs, urmărind modificarea acesteia; o astfel de abordare, însă, nu este admisibilă într-o cale de atac de retractare întrucât s-ar repune în discuţie modul în care instanţa de recurs a soluţionat recursul, respectiv excepţia de inadmisibilitate pentru inexistenţa căii de atac a recursului promovate împotriva unei decizii definitive.

Având în vedere cele expuse mai sus, reţinând că motivele contestaţiei în anulare nu sunt fondate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 218 din 24 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2023.

GGC - ED