Revision rejected as res judicata challenge was already decided and cannot be re-litigated.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (5-judge panel) dismissed as unfounded the appeal by the claimants against the decision of 25 May 2022, which had rejected their application for revision; this leaves the contested final decision of the Court of Appeal in force. The claimants sought revision under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code against an appellate decision they alleged violated the res judicata authority of earlier final decisions awarding them damages for lost profit against a municipality. The decisive legal basis is the admissibility condition for this extraordinary remedy: it requires that the authority of res judicata was not invoked in the later proceeding or, if invoked, the court omitted to rule on it, and the revision court may not review how a prior court definitively applied res judicata; here the later decision had analyzed and rejected the res judicata argument, and the appeal merely sought a re-examination contrary to the res judicata principle, referencing the ECtHR case law on legal certainty.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 431 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Revision rejected as res judicata challenge was already decided and cannot be re-litigated: The claimants sought revision under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code against an appellate decision they alleged violated the res judicata authority of earlier final decisions awarding them damages for lost profit against a municipality. The decisive legal basis is the admissibility condition for this extraordinary remedy: it requires that the authority of res judicata was not invoked in the later proceeding or, if invoked, the court omitted to rule on it, and the revision court may not review how a prior court definitively applied res judicata; here the later decision had analyzed and rejected the res judicata argument, and the appeal merely sought a re-examination contrary to the res judicata principle, referencing the ECtHR case law on legal certainty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată în revizuire
Prin Decizia nr. 1168 din 25 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de A., B. şi C., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj secţia I civilă.
2. Recursul
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuenţii A., B. şi C. au declarat recurs, indicând generic dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.
Printr-o primă critică, se susţine că în mod greşit, în hotărârea atacată, s-a reţinut că, prin Decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019, a fost analizată autoritatea de lucru judecat a Decizia nr. 68R din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, în condiţiile în care această analiză se rezumă la trimiteri la diferite dosare purtate între părţile litigante, fără a se aduce argumente pentru înlăturarea autorităţii de lucru judecat.
Printr-o a doua critică, se afirmă că au fost încălcate prevederile art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ., întrucât, prin Decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în mod arbitrar a dat eficienţă uneia dintre hotărârile pronunţate în diferitele litigii dintre părţile litigante, respectiv Deciziei nr. 1404/A din 21 noiembrie 2016 a Tribunalului Cluj secţia civilă, încălcând autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 68R din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, prin care intimatul a fost obligat să îi despăgubească pe recurenţi pentru beneficiul nerealizat în perioadele 20.03 - 20.12.2015 şi 21.12.2015 - 20.12.2017.
Printr-o altă critică, se argumentează că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu prevede condiţia de admisibilitate ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecată ori, dacă a fost invocată, instanţa să nu se fi pronunţat asupra acesteia. Subsumat aceleiaşi critici, se susţine că în mod nelegal a reţinut instanţa de revizuire că, în ipoteza motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de revizuire nu cenzurează modalitatea în care a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin hotărârea recurată, nu a fost analizată cererea de revizuire în raport cu Decizia nr. 231/A/2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2017, prin care intimatul a fost obligat la plata despăgubirilor către recurenţii-revizuenţi. Se arată că decizia respectivă nu a fost analizată nici prin Decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019.
În susţinere, se invocă nerespectarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care statul român a fost sancţionat pentru nerespectarea autorităţii de lucru judecat.
3. Considerentele Înaltei Curţi
Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că Decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019 încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primelor decizii pronunţate între părţi, respectiv Decizia nr. 68R din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017 şi Deciziile nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 şi nr. 165/R din 9 februarie 2011 ale Tribunalului Cluj secţia civilă.
Raţiunea motivului de revizuire revăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autoritatea de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Contrar susţinerilor din recurs, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Completului de 5 judecători (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022), în ipoteza cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, este necesar ca, în litigiul în care a fost pronunţată ultima hotărâre (în speţă, decizia a cărei revizuire se cere), să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deşi a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acestei excepţii.
În cauză, în acord cu instanţa de revizuire, se reţine că această condiţie de admisibilitate a revizuirii nu este îndeplinită, întrucât, prin Decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj secţia I civilă a analizat susţinerile recurenţilor-revizuenţi întemeiate pe autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunţate anterior în litigiile pe care aceştia le-au purtat în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Cluj Napoca, cu precădere cele raportate la Decizia nr. 68R din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, invocată de recurenţii-revizuenţi atât în revizuire, cât şi în prezentul recurs.
În recurs, se susţine în mod nereal faptul că nu a fost analizată incidenţa autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 231/A/2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. x/2017, în condiţiile în care decizia respectivă a rămas definitivă prin Decizia nr. 68R din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, a cărei autoritate de lucru judecat a fost analizată, aşa cum s-a arătat în considerentele precedente.
Atât prin criticile din revizuire, cât şi prin cele din prezentul recurs, recurenţii-revizuenţi, nemulţumiţi fiind de decizia a cărei revizuire se cere şi de considerentele pe care aceasta se sprijină, sub aspectul autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 68R din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, tind să repună în discuţie şi să obţină o rejudecare a litigiului soluţionat prin hotărâre definitivă, opţiune contrară principiului res judicata şi care excedează cadrul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Contrar susţinerilor din recurs, se reţine că instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a valorificat, cu caracter definitiv, autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor anterioare definitive cu privire la chestiunile în litigiu. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face numai într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea revizuirii - cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă - formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanţa de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită, în fapt, în prezenta în cauză.
Pentru aceste considerente, se reţine că nici instanţa de revizuire şi nici instanţa învestită cu soluţionarea prezentului recursului nu pot proceda la o cenzurare a modului în care a fost soluţionată definitiv chestiunea autorităţii de lucru judecat.
Sub acest aspect, se reţine că, subsumat analizei din perspectiva constituţionalităţii a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituţională a statuat că "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).
Argumentele din recurs întemeiate pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la respectarea autorităţii de lucru judecat nu pot fi primite, având în vedere statuările contrare ale CEDO referitoare la revizuire, în sensul că "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare (a se vedea Ryabyk împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, parag. 52, CEDO 2003-IX, în Hotărârea Mitrea împotriva României, parag. 24, publicată în M.Of. nr. 455/21.12.2010).
În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B., A. şi C. împotriva Deciziei nr. 1168 din 25 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă în Dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.
GGC - ED