Military pension recalculation: failure of triple identity for res judicata review of prior judgment on different salary elements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

2. Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul-revizuent arată că, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat revizuirea Sentinţei nr. 1956 din 22 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, definitivă prin Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti secţia I civilă în Dosarul nr. x/2020, pentru motivul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 799 din 9 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa secţia I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 12.2019 a Curţii de Apel Ploieşti secţia I civilă, pronunţate în Dosarul nr. x/2017.

În drept, recurentul invocă dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2), art. 431 alin. (2), art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., susţinând că în mod greşit instanţa de revizuire a reţinut că: (i) nu există identitate de obiect între Dosarul nr. x/2017 şi Dosarul nr. x/2020; (ii) nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti secţia I civilă, deoarece aspectul valorificării elementului "gradaţii 36%" nu a fost supus judecăţii în Dosarul nr. x/2017; (iii) nu a fost încălcat efectul pozitiv al considerentelor Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti secţia I civilă.

Se argumentează că instanţa de revizuire a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., reţinând în mod greşit că nu există identitate de obiect între Dosarul nr. x/2017, în care s-a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. x din 06.04.2017, şi Dosarul nr. x/2020, în care s-a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. x. Sub acest aspect, se arată că este vorba de decizii de pensie emis în acelaşi Dosar nr. x şi acelaşi drept de pensie militară, în condiţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi Ordinului nr. M25/2016, iar numerotarea "1/2/3/4/5/6/7/8/9" se referă la intervenţiile casei sectoriale de pensii în acordarea dreptului de pensie, care a pus în executare în mod greşit Sentinţa civilă nr. 799 din 9 septembrie 2019 a Tribunalului Dâmboviţa secţia I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti.

Dosarul nr. x/2017 şi Dosarul nr. x/2020 au ca obiect cererea de acordare a dreptului de pensie stabilit prin art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în conformitate cu art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. M25/2016, aşa cum se menţionează în considerentele Sentinţei nr. 799 din 9 septembrie 2019 a Tribunalului Dâmboviţa secţia I civilă, menţinută prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti secţia I civilă, a căror autoritate de lucru judecat nu a fost luată în considerare de instanţa de revizuire. Se susţine că rapoartele de expertiză contabilă întocmite în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a stabilit că Decizia de pensie nr. x/06.04.2017 a fost emisă cu nerespectarea art. 109 din Legea nr. 223/2015 şi a art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. M25/2016 au autoritate de lucru judecat în Dosarul nr. x/2020.

Printr-o altă critică, se susţine că elementul de salarizare "gradaţii 36%" a fost supus judecăţii în Dosarul nr. x/2017, aşa cum rezultă din cuprinsul Sentinţei nr. 799 din 9 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa secţia I civilă, precum şi din rapoartele de expertiză întocmite în dosarul respectiv, contrar celor reţinute de instanţa de revizuire.

În argumentarea identităţii de obiect între cele două cauze, se arată că, în sfera noţiuni de "obiect", se include atât obiectul material (deciziile de pensie), cât şi dreptul subiectiv (dreptul legal de pensie prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. M 25/2016), chiar dacă obiectul este indicat în mod diferit în dosarele nr. x/2017 nr. 5665/120/2020, întrucât scopul final este acelaşi, şi anume acela de a beneficia de drepturile de pensie în cuantumul prevăzut de dispoziţiile legale.

3. Întâmpinarea formulată în cauză

Intimatele au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care combate apărările din întâmpinările formulate de intimare.

4. Considerentele Înaltei Curţi

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi recurentul-revizuent invocă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., criticile din recurs vizează în mod exclusiv încălcarea autorităţii de lucru judecat, astfel că se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nefiind critici specifice motivului prevăzut de pct. 8 al textului procedural menţionat.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 2 şi 8 din C. proc. civ., A. susţine că Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2020, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul civil nr. x/2017

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţate soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Subsumat analizei din perspectiva constituţionalităţii a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituţională a reţinut că "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

Contrar susţinerilor din recurs, se reţine că instanţa de revizuire a apreciat întemeiat că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi în privinţa dosarelor în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice în opinia recurentului-revizuent.

Este adevărat că ambele dosare vizate de cererea de revizuire vizează valorificarea drepturilor de pensie ale recurentului-revizuent, însă această împrejurare nu atestă în mod automat că este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect pe care o presupune motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, Dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunţată Sentinţa nr. 799 din 9 mai 2019 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, are ca obiect anularea Deciziei de pensie nr. x din 06.04.2017 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei conform Ordinului ministrului apărării naţionale nr. 31/25/2016, în funcţie şi de elementele de salarizare actualizate la 01.01.2016, potrivit adeverinţei nr. x/11.09.2017.

Dosarul nr. x/2020, în care a fost pronunţată Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1956 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului Dâmboviţa secţia I civilă, are ca obiect anularea Hotărârii nr. 44835 din 09.09.2020 a Comisiei de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi obligarea Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale să emită noi decizii, prin care să se recalculeze pensia cuvenită, începând de la data menţionată în cuprinsul fiecăreia dintre decizii cu valorificarea elementelor de salarizare din Adeverinţa nr. x/11.09.2017, dispusă de instanţa de judecată prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, cât şi cu valorificarea elementului "gradaţii în procent de 36%".

Raportat la dispoziţiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora autoritatea de lucru judecat este ataşată şi considerentelor prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, se constată, în acord cu instanţa de revizuire şi contrar susţinerilor din recurs, că problema valorificării elementului "gradaţii în procent de 36%" nu a format obiectul analizei în Dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunţată Sentinţa nr. 799 din 9 mai 2019 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, chestiune care a format obiectul învestirii instanţei numai în Dosarul nr. x/2020, în care au fost pronunţate Sentinţa nr. 1956 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului Dâmboviţa secţia I civilă şi Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea autorităţii de lucru judecată pe calea revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., atât timp cât prin hotărârile potrivnice în opinia revizuentului nu a fost soluţionată aceeaşi chestiune litigioasă, aşa cum impun prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, în Dosarul nr. x/2020, în care au fost pronunţate Sentinţa nr. 1956 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului Dâmboviţa secţia I civilă şi Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, recurentul-revizuent a învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată prin care contestă actele emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale pentru stabilirea drepturilor sale de pensie, în raport cu cele stabilite prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017.

În acest context, se constată că, în Dosarul nr. x/2020, pronunţând Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a analizat actele contestate de recurentul-revizuent inclusiv din perspectiva Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2017, ceea ce echivalează implicit cu analiza de către instanţă a incidenţei autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare, invocate chiar de către autorul cererii de chemare în judecată.

Ţine de esenţa revizuirii reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ca, în al doilea litigiu, instanţa să nu fi cunoscut ori să fi ignorat o hotărâre judecătorească anterioară, care se bucură de autoritate de lucru judecat, prin care a fost rezolvată anterior aceeaşi chestiune de drept.

Or, în cauza dedusă judecăţii, instanţa care a pronunţat ultima hotărâre a avut în vedere şi a analizat hotărârea anterioară a cărei autoritate de lucru judecată se invocă în revizuire. Această situaţie echivalează cu ipoteza în care, în al doilea litigiu, în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere (Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă), instanţa a analizat cauza dedusă judecăţii inclusiv din perspectiva autorităţii de lucru judecat ataşată soluţiei şi considerentelor hotărârii anterioare (Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă), de care revizuentul se prevalează în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Sub acest aspect, este de observat că, în jurisprudenţa Completului de 5 judecători (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022), în analiza condiţiilor de admisibilitate a revizuirii pentru hotărâri definitive potrivnice, este necesar ca, în litigiul în care a fost pronunţată ultima hotărâre (în speţă, decizia a cărei revizuire se cere), să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deşi a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acestei excepţii, cerinţă care, în sensul celor expuse anterior, nu este îndeplinită în prezenta cauză.

În realitate, atât pe calea revizuirii, cât şi pe calea prezentului recurs, recurentul-revizuent, nemulţumit fiind de Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, tinde să obţină o nouă judecată cu privire la fondul cauzei vizând stabilirea drepturilor sale de pensie în raport cu dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi cu prevederile art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului afacerilor interne, ministrului apărării naţionale, ministrului justiţiei, directorului Serviciului Român de Informaţii, directorului Serviciului de Informaţii Externe, directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi directorului Serviciului de Protecţia şi Pază nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat. Însă, o atare posibilitate nu se circumscrie motivului de revizuire pentru hotărâri potrivnice, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, "instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă (...). (...) instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 14 din 18 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED