Limits of revision for contradictory judgments: exclusion of substantive review of res judicata conflicts under Art. 509(1)(8) CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin Decizia nr. 496 din 15 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019.

2. Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.

Prin decizia atacată cu recurs în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019, pentru motivele arătate în continuare.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt expuse criticile arătate în continuare.

În primul rând, se invocă Decizia nr. 13 din 6 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, în interpretarea art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, prin raportare la art. 405 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, art. 706 alin. (1) din C. proc. civ., art. 201 din Legea nr. 71/2011 şi art. 6 alin. (1), (4) şi (5) din C. civ., coroborat cu art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 şi art. 2.504 alin. (1) din C. civ., s-au stabilit următoarele: 1. Regimul juridic aplicabil prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanţial în vigoare la momentul naşterii dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea creanţei garantate, fiind lipsită de relevanţă norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită. 2. Dreptul de a obţine executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripţiei executării silite a creanţei întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011. 3. În cazul în care prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a creanţei garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obţine executarea silită a creanţei principale este prescris, situaţie în care termenul de prescripţie aplicabil este de: (i) 3 ani, potrivit art. 405 alin. (1) teza I din C. proc. civ. din 1865, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011 - 14 februarie 2013; (ii) 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).

Printr-o primă critică, se susţine că decizia recurată cuprinde motive contradictorii raportat la existenţa unor hotărâri judecătoreşti contrare pronunţate în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauza şi aceleaşi părţi. Sub acest aspect se arată că, prin Decizia nr. 2626 din 9 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă, s-a reţinut că Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi secţia I civilă în Dosarul nr. x/2014, se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că efectele sale nu pot fi înlăturate sau aplicate secvenţial.

Printr-o a doua critică, se susţine că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât deciziile reţinute de instanţa de apel şi în Decizia nr. 894 din 20 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi secţia I civilă în Dosarul nr. x/2013, nu se pot opune Deciziei nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2014, fiind expuse aspecte referitoare la fondul litigiului dedus judecăţii.

În susţinerea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., se arată că în mod greşit s-a concluzionat în sensul că, în raport cu data pronunţării lor, prima hotărâre care se impune a fi valorificată este Decizia nr. 894 din 20 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi secţia I civilă în Dosarul nr. x/2013, iar nu Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2014. Totodată, în mod greşit instanţa de revizuire a reţinut că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, tribunalul a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluţiilor pronunţate cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit se impun în prezentul litigiu.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., se argumentează că decizia recurată şi decizia a cărei revizuire se cere încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti: (i) Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2014; (ii) Decizia nr. 2626 din 9 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 873 din 21 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi secţia I civilă în Dosarul nr. x/2014; (iii) Decizia nr. 53/2020 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins apelul împotriva Sentinţei civile nr. 343/2019, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat prescripţia dreptului la acţiune în ceea ce priveşte contractul de împrumut nr. x/2006; (iv) Decizia nr. 1366 din 12 mai 2021 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a respins apelul declarat de C. SA împotriva Sentinţei civile nr. 11600 din 26 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a reţinut că garanţia instituită prin contractul de ipotecă, accesoriu al contractului de credit iniţial, s-a stins ca efect al prescripţiei creanţei principale pentru garantarea căreia a fost emis; (v) Sentinţa civilă nr. 662 din 24 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/2014, prin care s-a constat prescris dreptul C. SA de a solicita şi de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 şi a actelor adiţionale; (vi) Decizia nr. 629 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2010; (vii) Decizia nr. 753 din 14 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2011.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se argumentează că titlurilor executorii în litigiu li se aplică dispoziţiile din C. civ. din 1864 şi C. proc. civ. din 1865 privind prescripţia dreptului şi prescripţia executării silite, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 13 din 6 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. În acest sens, se arată că, în speţă, termenul de prescripţie a început să curgă de la 23 decembrie 2009 sau de la data ultimei plaţi, 23 noiembrie 2009, aşa cum s-a reţinut în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Vaslui, prin admiterea apelului şi anularea actelor de executare efectuate faţă de debitorii D. şi E.. Celelalte acte de executare efectuate în anul 2011 în dosarul de executare nr. 36/2010 au fost anulate în contextul descris în prezentarea situaţiei de fapt şi de drept, ceea ce determină înlăturarea şi lipsirea de efecte a întreruperii termenul de prescripţie intervenite prin cererea de executare silită în dosarul de executare nr. 36/2010, astfel că cererile de executare efectuate în 2013 au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripţie. În aceste condiţii, raportat la considerentele Deciziei nr. 13 din 6 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţa de revizuire a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material.

3. Întâmpinarea formulată în cauză

Intimata C. SA a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, se argumentează că decizia atacată, pronunţată în soluţionarea revizuirii, este o hotărâre judecătorească definitivă, nesusceptibilă de recurs.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, se argumentează că, prin recurs, nu este formulată nicio critică referitoare la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, iar criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizează fondul litigiului dedus judecăţii, astfel că nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

4. Considerentele Înaltei Curţi

4.1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului

Excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.: "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători".

În cauză, potrivit dispoziţiilor citate, părţile au deschisă calea de atac a recursului la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva hotărârii pronunţate de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost soluţionată o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.2. Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, este neîntemeiată.

Sub acest aspect, în sensul celor arătate la pct. 2, se constată că recurenţii-revizuenţi formulează critici cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat, care pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nefiind incidentă sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

4.3. Cu privire la cererea de recurs

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că Decizia civilă nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a unui număr de şapte hotărâri judecătoreşti, prin care s-a constatat că a intervenit prescripţia dreptului material de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 10 mai 2006, susţineri reiterate în cuprinsul cererii de recurs în prezentul dosar.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Completului de 5 judecători (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022), în ipoteza cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, este necesar ca, în litigiul în care a fost pronunţată ultima hotărâre (în speţă, decizia a cărei revizuire se cere), să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deşi a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acestei excepţii.

În cauză, în acord cu instanţa de revizuire, se reţine că această condiţie de admisibilitate a revizuirii nu este îndeplinită, întrucât, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluţiilor pronunţate în procesele anterioare cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x din 10 mai 2006 se impun în litigiu, iar împrejurarea că revizuenţii sunt nemulţumiţi de concluzia instanţei şi de faptul că aceasta a dat eficienţă hotărârii invocate de către partea adversă (hotărâre anterioară celor invocate de ei şi care beneficiază de autoritate de lucru judecat) şi nu a celor cu care au înţeles aceştia să se apere, nu conferă temeinicie revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, în mod corect în hotărârea dată în revizuire s-a reţinut că, în cuprinsul Deciziei nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Galaţi secţia I civilă a analizat criticile şi apărările părţilor referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, inclusiv apărările recurenţilor-revizuenţi întemeiate pe autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1240/2016 a Tribunalului Galaţi şi a Deciziei nr. 2626 din 9 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În urma analizei efectuate, prin decizia a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Galaţi a concluzionat în sensul că, în raport cu data pronunţării, se impune a fi valorificată Decizia nr. 894 din 20 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, prin care s-a reţinut că intimata C. SA putea solicita executarea silită a contractului de credit, fără a i se opune prescripţia, până la 27 aprilie 2014. Astfel fiind, nu putea fi valorificată autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate ulterior - Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2014 - de care se prevalează recurenţii-revizuenţi atât în revizuire, cât şi în cadrul prezentului recurs.

Astfel, în acord cu instanţa de revizuire, se reţine că, prin decizia a cărei revizuire se cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Tribunalul Galaţi a analizat apărările părţilor referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. 64 din 10 mai 2006, prin prisma autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în litigiile precedente, invocate atât de intimata C. SA, cât şi de recurenţii-revizuenţi B. şi A.

Subsumat analizei din perspectiva constituţionalităţii a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituţională a reţinut că "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

În consecinţă, instanţa învestită cu o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu analizează legalitatea ori temeinicia considerentelor hotărârilor potenţial potrivnice.

Or, atât prin criticile din revizuire, cât şi prin cele din prezentul recurs, recurenţii-revizuenţi, nemulţumiţi fiind de decizia a cărei revizuire se cere şi de considerentele pe care aceasta se sprijină, sub aspectul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. 64 din 10 mai 2006, tind să repună în discuţie şi să obţină o rejudecare a litigiului soluţionat prin hotărâre definitivă, opţiune contrară principiului res judicata şi care excedează cadrul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, sunt nefondate criticile invocate de recurenţi în susţinerea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., prin care sunt combătute soluţia instanţei de revizuire şi considerentele pe care aceasta se sprijină. Contrar susţinerilor din recurs, se reţine că instanţei de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanţă de recurs şi nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face numai într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea revizuirii - cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă - formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanţa de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită, în fapt, în prezenta în cauză.

În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului invocate de intimata C. SA, prin întâmpinare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 496 din 15 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED