Revizuire inadmisibilă în cazul hotărârilor potrivnice invocate ulterior datei primei hotărâri și neîntemeierea cererii pe mecanismele de asigurare a unității de practică.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated**Outcome:** The High Court of Cassation and Justice, in a panel of five judges, dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the previous decision that had rejected the revision request as inadmissible. **Dispute and Facts:** The case involved a procedural challenge to a 2019 appellate civil decision, where the appellant sought revision under Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure on the grounds that subsequent final judgments were contrary to and violated the res judicata authority of the initial ruling. The appellant further alleged errors in the application of law, insufficient reasoning, and violations of procedural rights, attempting to introduce new arguments regarding various prior orders and decisions that had not been part of the original revision request. **Legal Basis:** The Court ruled that the revision was inadmissible because the appellant improperly sought to review an earlier judgment against later-issued conflicting decisions, a scenario not covered by the specific statutory provision for revision based on contradictory judgments. The Court clarified that Article 509(1)(8) does not apply to judgments rendered in the context of mechanisms for ensuring unified judicial practice (such as appeals in the interest of the law), rejected arguments based on judgments not previously subject to the revision request, and found that the appealed decision provided sufficient legal and factual reasoning, ultimately affirming the principle of *res judicata* by refusing to allow a re-litigation of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 513 alin. (6) din C. proc. civ; Revizuire inadmisibilă în cazul hotărârilor potrivnice invocate ulterior datei primei hotărâri și neîntemeierea cererii pe mecanismele de asigurare a unității de practică: În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea pronunţată în revizuire pentru hotărâri potrivnice
Prin Decizia nr. 2471 din 17 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa secţia I civilă.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 7 din C. proc. civ.
Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurentul-revizuent arată că, în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a invocat faptul că Decizia nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 515 din 14 aprilie 2021 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la 23 iunie 2021.
Circumscris aceluiaşi motiv de casare, recurentul critică hotărârea atacată pentru faptul că instanţa nu a cercetat fondul cauzei referitor la încălcarea autorităţii de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătoreşti: încheierea din 26 iunie 2018 a Tribunalului Constanţa secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 2146 din 25 septembrie 2019, rămasă definitivă la 23 septembrie 2021; Sentinţa civilă nr. 278 din 2 aprilie 2018, definitivă prin Decizia civilă nr. 1575 din 12 octombrie 2018 a Tribunalului Constanta secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 73 din 26 ianuarie 2017.
Subsumat aceluiaşi motiv de casare, se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 13 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se susţine că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei.
Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., este criticat faptul că decizia atacată cu revizuire a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1434 din 11 octombrie 2018, prin care s-a stabilit că instanţa competentă să judece cauza în fond în dosarul civil nr. x/2018, având ca obiect acţiunea împotriva încheierii de autentificare nr. 654 din 30 mai 2014, este Tribunalul Constanţa secţia I civilă.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se arată că Decizia nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii din 15 iunie 2016, pronunţată în dosarul respectiv, prin care a fost introdus în cauză Nedelcu Dumitru şi apoi a fost suspendată judecata cauzei pentru punerea acestuia sub interdicţie judecătorească, prin disjungerea şi formarea dosarului civil nr. x/2016
IV. Considerentele Înaltei Curţi
În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire referitor la situaţia în care "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Înalta Curte constată că instanţa de revizuire, analizând condiţiile autorităţii de lucru judecat, în mod corect a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii, întrucât se solicită revizuirea primei hotărâri (Decizia nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa secţia I civilă), susţinând că aceasta ar fi potrivnică unor hotărâri judecătoreşti pronunţate ulterior, respectiv Sentinţa civilă nr. 515 din 14 aprilie 2021 a Judecătoriei Medgidia şi Decizia nr. 1742 din 24 noiembrie 2020 a Tribunalului Constanţa.
În esenţă, prin criticile din recurs, invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurentul susţine că Decizia nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa secţia I civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri: Sentinţa civilă nr. 515 din 14 aprilie 2021 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la 23 iunie 2021; încheierea din 26 iunie 2018 a Tribunalului Constanţa secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 2146 din 25 septembrie 2019, definitivă la 23 septembrie 2021; Sentinţa civilă nr. 278 din 2 aprilie 2018, definitivă prin Decizia civilă nr. 1575 din 12 octombrie 2018 a Tribunalului Constanta secţia I civilă; Sentinţa civilă nr. 73 din 26 ianuarie 2017.
Este de observat că, prin cererea formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa secţia I civilă, susţinând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 515 din 14 aprilie 2021, pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. x/2019, a Deciziei nr. 1742 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019, şi a încheierii din 26 iunie 2018, pronunţată de Tribunalului Constanţa secţia I civilă în Dosarul nr. x/2015.
Criticile din recurs subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. cu privire la Sentinţa nr. 515 din 14 aprilie 2021 a Judecătoriei Medgidia şi la Decizia nr. 1742 din 24 noiembrie 2020 a Tribunalului Constanţa secţia I civilă nu pot fi primite având în vedere considerentele anterioare referitoare la inadmisibilitatea revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii din 26 iunie 2018, pronunţată de Tribunalului Constanţa secţia I civilă în Dosarul nr. x/2015, se constată că încheierea respectivă a avut ca obiect o cerere de îndreptare a unei erori materiale strecurate în încheierea din 13 februarie 2018 din acelaşi dosar, nefiind o hotărâre prin care să fi fost dezlegată cu autoritate de lucru judecat o chestiune de drept care să fi făcut obiectul unei dezlegări potrivnice prin decizia a cărei revizuire se solicită.
Cu privire la criticile din recurs referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a celorlalte hotărâri judecătoreşti menţionate, se constată că aceste hotărâri nu au făcut obiectul cererii de revizuire, motiv pentru care hotărârea atacată cu recurs în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. nu poate fi examinată din perspectiva unor susţineri care nu au fost supuse analizei instanţei de revizuire.
Susţinerile invocate prin prisma motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 13 din 8 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nu pot fi primite, întrucât, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu vizează eventuala contrarietate în raport cu o decizie pronunţată în cadrul mecanismelor de asigurare a unei practici judiciare unitare, prevăzute de art. 514 - art. 521 din C. proc. civ., respectiv recursul în interesul legii şi hotărârea prealabilă (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 99 din 6 iulie 2020 şi nr. 234 din 7 decembrie 2020).
Criticile invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. se referă în realitate la încălcarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1434 din 11 octombrie 2018, care nu a făcut obiectul cererii de revizuire, astfel că hotărârea atacată nu poate fi examinată din perspectiva unor susţineri care nu au fost supuse analizei instanţei de revizuire.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., contrar susţinerilor din recurs, se constată că decizia pronunţată în revizuire cuprinde, în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, fiind expuse argumentele pentru care instanţa a reţinut inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Susţinerile invocate din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitoare la cadrul procesual în dosarul în care a fost pronunţată decizia atacată cu revizuire nu pot fi primite în condiţiile în care nu au fost invocate în faţa instanţei de revizuire, astfel că hotărârea recurată nu este susceptibilă de reformare cu privire la aspecte cu privire la care instanţa nu a fost învestită.
În fapt, prin criticile formulate în recurs şi în revizuire, recurentul-revizuent tinde să obţină o rejudecare a fondului cauzei soluţionate definitiv prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Decizia nr. 296/C din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa secţia I civilă, ceea ce excedează cadrul procesual al revizuirii în considerarea principiului res judicata.
Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2471 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.
GGC - ED