Land registry revision appeal: inadmissible under Article 509(1)(8) CPC where prior res judicata was explicitly analyzed by the lower court

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin Decizia nr. 2242 din 27 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care se solicita anularea Deciziei nr. 870 din 17 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2018 ("Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova"), ca fiind potrivnică Deciziei nr. 2530 din 27 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2012 ("Decizia nr. 2530/2014 a Curţii de Apel Ploieşti"), Deciziei nr. 432 din 25 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2012 ("Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova") şi Deciziei nr. 646 din 26 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2012 ("Decizia nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova").

2. Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuenta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în susţinerea cărora a invocat criticile arătate în continuare.

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova, completată prin Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova, ambele fiind menţinute prin Decizia nr. 2530/2014 a Curţii de Apel Ploieşti, toate hotărârile vizând acelaşi act notarial, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2011 autentificat de BNP B. (denumit în continuare "Contractul nr. x/2011").

În susţinere, se argumentează că, prin Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova, a fost anulată încheierea de carte funciară nr. x/23.03.2011 emisă în baza Contractului nr. x/2011, instanţa de judecată reţinând, aşa cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 2530/2014 a Curţii de Apel Ploieşti, că actul în discuţie nu este valabil şi încalcă puterea de lucru judecat a Sentinţei nr. 1649 din 30 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Câmpina în Dosarul nr. x/2009 ("Sentinţa nr. 1649/2010 a Judecătoriei Câmpina"), irevocabilă prin Decizia nr. 1369 din 2 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova secţia I civilă.

După anularea încheierii nr. 4123 din 23 martie 2011 şi radierea din cartea funciară a Contractului nr. x/2011 (potrivit încheierii nr. 3524 din 17 februarie 2015), prin încheierea de carte funciară nr. x/04.01.2018, emisă în baza Contractului nr. x/2011, a fost admisă cererea formulată de C. şi a fost dispusă reintabularea contractului, iar, prin Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova, a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. 29009 din 4 ianuarie 2018, menţinând valabilă intabularea contractului, cu încălcarea puterii de lucru judecat a Sentinţei nr. 1649/2010 a Judecătoriei Câmpina, părţile fiind repuse în situaţia anterioară Deciziilor nr. 646/2012, nr. 432/2014 şi nr. 2530/2014 şi lipsind aceste hotărâri judecătoreşti de efecte juridice.

Faptul că proprietarii imobilului sunt D., A. şi E. este atestată atât în extrasul de carte funciară din x/2016 emis de BCPI Câmpina, cât şi prin încheierea nr. 29009/04.01.2018, contrar celor menţionate în Contractul nr. x/2011, în sensul că imobilul este proprietatea vânzătorilor şi nu a fost transmis prin moştenire de la D. în anul 2011 conform certificatului de moştenitor nr. x/14.03.2011.

Prin aceeaşi încheiere de carte funciară nr. x/04.01.2018 emisă de BCPI Câmpina s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris, deşi, prin încheierea de carte funciară nr. x/2013 emisă de BCPI Câmpina în baza Deciziei nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova, s-a dispus admiterea cererii şi intabularea dreptului de proprietate în favoarea numiţilor A., E. şi D.

II. Procedura de filtrare a recursului.

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, pentru următoarele argumente: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul proces a început la 27 martie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, iar prin încheierea completului de filtru din 26 septembrie 2022, a fost admis în principiu recursul şi a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la 24 octombrie 2022.

III. Considerentele Înaltei Curţi

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi se invocă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., criticile din recurs se referă în exclusivitate la încălcarea autorităţii de lucru, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat în precedent, revizuenta A. a învestit instanţa cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care susţine, în esenţă, că Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova" încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2530/2014 a Curţii de Apel Ploieşti", a Deciziei nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova şi a Deciziei nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova, cu referire la valabilitatea şi înscrierea în cartea funciară a Contractului nr. x/2011 sub aspectul dreptului de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul convenţiei.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Completului de 5 judecători (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022), în ipoteza cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, este necesar ca, în litigiul în care a fost pronunţată ultima hotărâre (în speţă, decizia a cărei revizuire se cere), să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deşi a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acestei excepţii.

În cauză, în acord cu instanţa de revizuire, se reţine că această condiţie de admisibilitate a revizuirii nu este îndeplinită, întrucât, în Dosarul nr. x/2018 şi prin decizia a cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova), au făcut obiectul dezbaterilor, respectiv al analizei efectuate de instanţă aspectele referitoare la valabilitatea şi înscrierea în cartea funciară a Contractului nr. x/2011, în raport cu încheierea de carte funciară nr. x/22.12.2017, fiind examinate, din perspectiva autorităţii de lucru judecat şi în cronologia actelor juridice şi hotărârilor judecătoreşti invocate în revizuire şi în recurs, chestiunile legate de dreptul de proprietate asupra imobilului din contractul respectiv, fiind valorificate aspectele legate de Sentinţa nr. 1649/2010 a Judecătoriei Câmpina, Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova şi Decizia nr. 2530/2014 a Curţii de Apel Ploieşti.

Astfel, în acord cu instanţa de revizuire, se reţine că, prin decizia a cărei revizuire se cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a fost analizată incidenţa autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti indicate de recurenta-revizuentă în susţinerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova.

Atât prin criticile din revizuire, cât şi prin cele din prezentul recurs, recurenta-revizuentă, nemulţumită fiind de decizia a cărei revizuire se cere şi de considerentele pe care aceasta se sprijină, tinde să repună în discuţie şi să obţină o rejudecare a litigiului soluţionat prin hotărâre definitivă, opţiune contrară principiului res judicata şi care excedează cadrul revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Sub acest aspect, este avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a reţinut că, "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2242 din 27 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED