Finality of surrender order after consent to European Arrest Warrant execution

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 196/F din data de 15 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, a fost admisă sesizarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13.10.2022 de procurorul din cadrul Procuraturii Wiener Neustadt, aprobat judiciar de Tribunalul de Land Wienner Neustadt (număr de referinţă 3 St 92/22s) faţă de persoana solicitată A. , în baza mandatului naţional de arestare preventivă emis la data de 13.10.2022.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Austria cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 104 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 15.11.2022 până la 14.12.2022 inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată în vederea predării de la 04.11.2022 la zi.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sesizarea înregistrată pe rolul instanţei la data de 05.11.2022 sub nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile.

S-a arătat că persoana solicitată este urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prin efracţie, în cadrul unei asociaţii criminale, fiind emis pe numele acestuia un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Republica Austria la data de 13.10.2022.

Faţă de A. a fost luată măsura reţinerii de către procuror, prin ordonanţa nr. 111/04.11.2022, începând cu 04.11.2022, ora 22:45, până la 05.11.2022, ora 22:45.

Prin încheierea din 05.11.2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia I Penală, definitivă prin necontestare la 06.11.2022, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 05.11.2022 până la data de 19.11.2022m fiind stabilit termen pentru depunerea mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, 15.11.2022.

La data de 08.11.2022 a fost înaintat mandatul european de arestare din 13.10.2022 emis de un procuror din cadrul Procuraturii Wiener Neustadt, aprobat judiciar la data de 14.10.2022 de Tribunalul de Land Wienner Neustadt (număr de referinţă 3 St 92/22s) faţă de persoana solicitată A., în baza unui mandat naţional de arestare preventivă emis la data de 13.10.2022.

La termenul din 15.11.2022, instanţa a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, în raport cu cele menţionate în mandatul european de arestare, constatându-se că nu sunt obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea. De asemenea, persoana solicitată a confirmat că i s-a comunicat în copie mandatul european de arestare, în limba română, a fost informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, aducându-i-se la cunoştinţă şi celelalte drepturi prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, inclusiv consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia – art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Constatând că persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea, în cauză s-a întocmit un proces-verbal în care s-a consemnat această poziţie procesuală, precum şi faptul că se prevalează de regula specialităţii.

În fapt, s-a reţinut că la data de 13.10.2022 un procuror din cadrul Procuraturii Wiener Neustadt – Republica Austria, a emis un mandat european de arestare, în vederea urmăririi şi/sau al judecăţii, privindu-l pe cetăţeanul român A. – nr. referinţă 3St 92/22s, având la bază mandatul naţional de arestare preventivă emis de Procuratura Wiener Neustadt. Atât mandat naţional de arestare, cât şi mandatul european de arestare, au fost aprobate judiciar la data de 14.10.2022 de Tribunalul de Land Wiener Neustadt. Mandatul se referă la 3 infracţiuni de furt calificat, prin efracţie şi în cadrul unei asociaţii criminale, prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) pct. 5, 129 alin. (1) pct. 1, 130 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. pen. austriac.

În sarcina persoanei solicitate s-a reţinut că este suspectată că, în calitate de complice, împreună cu B. şi C., ar fi sustras bunuri fără posesia şi detenţia persoanelor vătămate, fără consimţământul acestora, în scopul însuşirii pe nedrept, de fiecare dată spărgând lacătele şi uşile de la containere, după cum urmează: la data de 07.01.2022, în Salzburg, a sustras din posesia D. unelte, utilaje de lucru şi cablu, valoarea totală a prejudiciului fiind de 10.808,03 euro; la data de 08.01.2022, în Salzburg, a sustras din posesia E. unelte, utilaje de lucru şi cablu, valoarea totală a prejudiciului fiind de 29.304,93 euro; la mijlocul lunii ianuarie 2022, într-o localitate din Austria care urmează a fi stabilită, a sustras din posesia unei persoane care urmează să fie identificată, 30 de unelte marca F. a căror valoare urmează a fi stabilită.

În faţa instanţei, persoana solicitată A. nu a avut obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, nu a invocat niciun motiv obligatoriu sau opţional de neexecutare, arătând de altfel că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare austriece, prevalându-se în schimb de regula specialităţii, enunţată de dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 302/2004, astfel cum rezultă din procesul-verbal de la dosar.

În concret, instanţa de fond a constatat că în cauză mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 13.10.2022 îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar faptele care fac obiectul urmăririi penale/judecăţii dau loc la predare, nefiind necesară verificare condiţiei dublei incriminări.

Totodată, s-a reţinut că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a apreciată că aceste împrejurări, coroborate cu consimţământul persoanei solicitate la predare, care s-a prevalat în schimb de regula specialităţii, determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 conform cărora în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare din 13.10.2022 emis pe numele persoanei solicitate. Totodată, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004, urmând ca arestarea în vederea predării (măsură necesară pentru a garanta predarea persoanei solicitate şi implicit punerea în executare efectivă a mandatului european de arestare, dar şi obligatorie, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 104 alin. (6) să fie dispusă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 15.11.2022 până la 14.12.2022 inclusiv.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 21.11.2022, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 29.11.2022, ocazie cu care reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, în raport cu dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată a consimţit la predare în faţa instanţei de fond.

Asupra excepţiei invocate, apărătorul contestatorului persoană solicitată a susţinut că într-adevăr persoana solicitată şi-a dat consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant, însă a arătat că acesta a formulat contestaţie doar cu privire la instituirea măsurii preventive, solicitându-se înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 196/F din data de 15 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, prin care s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Austria cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 13.10.2022, împotriva persoanei solicitate A. în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt calificat, prin efracţie şi în cadrul unei asociaţii criminale, prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) pct. 5, 129 alin. (1) pct. 1, 130 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. pen. austriac.

Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a constatat că persoana solicitată A. a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Austria şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea 302/2004 republicată, declaraţia acesteia fiind consemnată în şedinţa din data de 15.11.2022, (proces – verbal, dosar fond).

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora "hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă."

Hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care se ia act de consimţământul persoanei solicitate şi se dispune arestarea şi autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situaţie determinată tocmai de consecinţele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare şi predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimţământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 menţionează expressis verbis caracterul irevocabil al consimţământului la predare.

Astfel, hotărârea pronunţată de prima instanţă în condiţiile menţionate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea prezentei contestaţii.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), aşa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Concluzionând, sentinţa pronunţată în cauză, prin care a fost admisă sesizarea formulată de parchet privind executarea mandatui european de arestare şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate care a consimţit la predare, este definitivă, potrivit art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, inclusiv cu privire la dispoziţia referitoare la arestare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 196/F din data de 15 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 196/F din data de 15 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.