Effect of Constitutional unconstitutionality rulings on statutory interruption of criminal liability prescription period under lex mitior principle.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cererii de recurs în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 924 din data de 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege.

În temeiul art. 585 C. proc. pen., s-au descontopit şi s-au repus în individualitatea lor, înlăturându-se sporul de contopire, pedepsele aplicate inculpatului şi contopite prin sentinţa penală nr. 44 din 14.01.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 306 din 02.04.2019 a Curţii de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 947 din 02.11.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală a Curţii de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 1561 din 18.05.2018 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1160 din 16.10.2018 a Curţii de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 1075 din 07.12.2018 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94/A din 29.01.2019 a Curţii de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 1024 din 04.10.2019 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1519 din 18.12.2019 a Curţii de Apel Cluj şi prin sentinţa penală nr. 590 din 11.02.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 10.09.2019 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă penală, cu pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi de 6 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 44 din 14.01.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu pedepsele de 1 an şi 3 luni închisoare şi de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 947 din 02.11.2018 a Judecătoriei Cluj -Napoca, cu pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare, de 9 luni închisoare, de 1 an şi 4 luni închisoare, de 9 luni închisoare, de 1 an şi 4 luni închisoare, de 9 luni închisoare, de 9 luni închisoare şi de 7 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1561 din 18.05.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu pedepsele de 1 an închisoare şi de 1 an închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1075 din 07.12.2018 a Judecătoriei Gherla, cu pedepsele de 2 ani închisoare şi de 1 an închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1024 din 04.10.2019 a Judecătoriei Gherla, cu pedepsele de 10 luni închisoare şi de 9 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 590 din 11.02.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, iar dintre aceste pedepse s-a ales pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani şi 7 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse supuse contopirii), rezultând o pedeapsă de 8 ani şi 7 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1)-(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a alege.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a fost interzisă inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a alege, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) şi art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei rezultante a închisorii aplicate, durata reţinerii de 24 de ore, începând din data de 17.04.2015.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate folosite de inculpaţii B. şi C., respectiv: adeverinţa de venit nr. 47 din 19.02.2015, emisă în numele S.C. D. S.A., pentru inculpata B. şi adeverinţa de venit nr. 48/20.02.2015, emisă în numele S.C. D. S.A., pentru inculpatul C. .

În temeiul art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă E. S.A., cu sediul în Bucureşti, str. x.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 900 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., suma de 1663 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat F., s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Cluj.

Prin decizia penală nr. 703/A din data de 19 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinţei penale nr. 924 din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost desfiinţată, în parte, cu privire la latura penală şi civilă a cauzei, precum şi cu privire la măsura confiscării speciale, la sporul de pedeapsă aplicat inculpatului A. şi, pronunţându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a alege, atât cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 3 ani, cât şi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză se află în concurs cu infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin:

- sentinţa penală nr. 44 din 14.01.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 306 din 02.04.2019 a Curţii de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare;

- sentinţa penală nr. 947 din 02.11.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală a Curţii de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an şi 3 luni închisoare şi 2 ani închisoare;

- sentinţa penală nr. 1561 din 18.05.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1160 din 16.10.2018 a Curţii de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare, 9 luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare, 9 luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare şi 7 luni închisoare;

- sentinţa penală nr. 1075 din 07.12.2018 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94/A/29.01.2019 a Curţii de Apel Cluj, la pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an închisoare;

- sentinţa penală nr. 1024 din 04.10.2019 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1519/18.12.2019 a Curţii de Apel Cluj, la pedepsele de 2 ani închisoare şi 1 an închisoare;

- sentinţa penală nr. 590 din 11.02.2019 a Judecătoriei Cluj - Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892 din 10.09.2019 a Curţii de Apel Cluj, la pedepsele de 10 luni închisoare şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele mai sus menţionate, aflate în stare de concurs, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, rezultanta fiind de 8 ani şi 3 luni închisoare, care urmează să fie executată în regim de detenţie.

Potrivit art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore, din data de 17 aprilie 2015.

S-a înlăturat măsura confiscării speciale cu privire la inculpata B., dispusă în baza art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., referitor la suma de 1.200 RON, precum şi cu privire la inculpatul C., referitor la suma de 800 RON.

Au fost obligaţi inculpaţii B., C. şi A. să plătească, în solidar, părţii civile E. S.A., absorbită în prezent de G., suma de 10.016,73 RON, reprezentând despăgubiri civile.

Împotriva deciziei penale nr. 703/A din 19 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., arătând, în esenţă, că a fost condamnat, deşi existau probe/date cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale, deoarece infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 şi art. 43 alin. (5) C. pen. (2 acte materiale), reţinută în sarcina sa, a fost comisă în data de 21.02.2015, iar termenul general de prescripţie s-ar fi împlinit la data pronunţării deciziei.

Contestaţia în anulare a fost admisă în principiu prin încheierea penală nr. 44/HI din 17 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 431 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 1081/A din 24 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 432 C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 703/A/19.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019, care a fost desfiinţată, în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..(prescripţia răspunderii penale), sub aspectul săvârşirii, de către acesta, a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi a complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., şi, rejudecându-se cauza în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (6), cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi au fost înlăturate consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, cu interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6), cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi au fost înlăturate consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, cu interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că acest condamnat a fost reţinut în cauză pe o durată de 24 de ore, în data de 17.04.2015.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 703/A din 19.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019, urmând ca situaţia contopirilor, ca efect al admiterii contestaţiei în anulare, să fie rezolvată de către instanţa de executare.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat H., în cuantum de 627 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Curtea de Apel Cluj a reţinut, în esenţă, că în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge, de la data ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate, respectiv din data de 21.02.2015, împlinindu-se la data de 21.02.2020, anterior pronunţării deciziei penale nr. 703/A din 19 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, care a făcut obiectul contestaţiei în anulare.

Totodată, în mod similar, s-a arătat că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. curge, de la data săvârşirii ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate de înşelăciune, respectiv 21.02.2015 şi s-a împlinit la data de 21.02.2020.

Sub aspectul valabilităţii actelor presupus întreruptive de prescripţie îndeplinite anterior publicării Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de contencios constituţional a tranşat, în mod explicit, consecinţele asociate pronunţării primei decizii anterior menţionate, în lipsa intervenţiei active a legiuitorului, iar, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluţionării dosarului penal nr. x/2019, în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 1081/A din data de 24 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În argumentare, s-a susţinut nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greşitei încetări a procesului penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., în mod eronat constatându-se împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În acest sens, s-a arătat că, infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârşite în datele de 20.02.2015 şi 21.02.2015.

S-a precizat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar infracţiunea de înşelăciune, cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.

Raportat la pedepsele prevăzute de lege, termenul de prescripţie generală pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv pentru infracţiunea de înşelăciune, este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie specială, pentru ambele infracţiuni, fiind de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Având în vedere datele la care au fost săvârşite infracţiunile, în formă continuată, respectiv 20.02.2015 şi 21.02.2015, s-a susţinut că termenul de prescripţie specială nu era împlinit la data de 19.05.2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 703/A/2022, urmând a fi împlinit la 20.04.2025, ţinând cont şi de suspendarea termenului prescripţiei răspunderii penale pe durata stării de urgenţă (2 luni), pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V. Dongoroz), în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituţia prescripţiei ca aparţinând dreptului penal substanţial şi, ca atare, aplică în materia prescripţiei regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripţiei, nu şi actelor întreruptive de prescripţie. Într-adevăr, în timp ce prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

La rândul său, Curtea Constituţională a reţinut că aşezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare şi scopul normei.

De altfel, conform art. 155 din C. proc. pen. (forma în vigoare începând cu anul 2014), "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

S-a arătat că, în cauza de faţă, în mod evident, au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, subliniindu-se că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A., prin ordonanţa din 05.04.2016 şi, ulterior, s-a întrerupt termenul prin procesul-verbal de prelevare probe de scris pentru comparaţie de la coinculpata B., din 25.04.2017 (actele de întrerupere producând efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, conform art. 155 alin. (3) C. pen.), precum şi prin ordonanţa din 20.11.2018, prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului A..

Cum valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, şi nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, s-a apreciat că urmează a fi examinat în ce condiţii respectivul act de procedură a avut efect întreruptiv de prescripţie.

Astfel, s-a precizat că, prin Decizia nr. 473/2018, instanţa de control constituţional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând că, în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispoziţiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condiţiile de incriminare a faptei şi pedeapsa pentru aceasta.

Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, ceea ce este cert şi constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituţionalitate este faptul că legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenţie, care reprezintă fundamentul protecţiei juridice sub aspectul neretroactivităţii legii.

Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că soluţia legislativă criticată priveşte declararea imprescriptibilităţii executării pedepselor principale în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripţie, iar opţiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe, inclusiv pentru infracţiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripţie a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispoziţiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite în cauză şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum.

Ulterior întocmirii ordonanţei din 05.04.2016, respectiv a procesului-verbal din 25.04.2017, a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care a fost întrerupt în 20.11.2018 (data punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului), nefiind, astfel, împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale la 19.05.2022, data soluţionării definitive a cauzei, urmând a fi împlinit la data de 20.04.2025, ţinând seama şi de suspendarea termenului prescripţiei răspunderii penale pe durata stării de urgenţă (2 luni).

Totodată, s-a precizat că, în cuprinsul deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituţională a reţinut că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

Ca atare, s-a apreciat că, întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere, în perioada mai 2018 - mai 2022, nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014 - 2018, deoarece nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

S-a susţinut că această concluzie este în acord cu constatările Curţii Constituţionale: "De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Pe de altă parte, s-a apreciat că art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficienţă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Cât priveşte caracterul întreruperii prescripţiei, ca instituţie de drept procesual penal, s-a menţionat că rezultă şi din faptul că, spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată.

Odată prescripţia întreruptă, procesul penal va continua, fiind dificil de motivat şi de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluţii în cauză, că, de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei şi că acestea nu şi-au produs efectul.

O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri şi principiului securităţii raporturilor juridice şi, implicit, drepturilor părţii adverse.

În aceste condiţii, s-a apreciat că se impune casarea deciziei penale nr. 1081/A din data de 24 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia Penală în dosarul nr. x/2022, respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare formulate de contestatorul condamnat A. şi înlăturarea dispoziţiei de încetare a procesului penal faţă de acesta.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunându-se trimiterea la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel subsecvent admiterii contestaţiei în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situaţiei de fapt, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ar fi completat, în datele de 20.02.2015 şi 21.02.2015, adeverinţele de venit nr. 47/19.02.2015 şi nr. 48/20.02.2015 cu date nereale, în sensul că inculpaţii B. şi C. ar fi angajaţii societăţii D. S.A. pentru ca aceştia să încheie ulterior contracte de credit cu societatea E. S.A., respectiv că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a completat în datele de 20.02.2015 şi 21.02.2015 adeverinţele de venit nr. 47/19.02.2015 şi nr. 48/20.02.2015 cu date nereale în sensul că inculpaţii B. şi C. ar fi angajaţii societăţii D. S.A. pentru ca aceştia să utilizeze respectivele adeverinţe pentru a induce în eroare societatea E. S.A., cu ocazia încheierii contractelor de credit.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

Curtea a reţinut că data de început a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale este 21.02.2015 (data ultimei acţiuni), pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, iar, în absenţa din fondul activ al legislaţiei penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 21.02.2020, anterior pronunţării deciziei penale nr. x/2019 a Curţii de Apel Cluj.

În continuare, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: " ... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în speţă, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. – soluţie ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casaţie – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, prevăzute de 322 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani şi a început să curgă la data de 21.02.2015, data săvârşirii ultimei acţiuni din cadrul infracţiunilor continuate.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, la data de 21.02.2020, pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A..

În consecinţă, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1081/A din 24 august 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - condamnat A., în sumă de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1081/A din 24 august 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 decembrie 2022.