Limits of cassation review: prohibition of factual re-evaluation in challenges to continued crime individualization and denial of suspended sentence

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 593 din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-au hotărât următoarele:

I.1.în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (parte civilă Universitatea "B." din Târgovişte).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

2. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (parte civilă Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

3. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (parte civilă Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

4. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (parte civilă Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

5. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (parte civilă Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

6. În baza art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată (două acte materiale, în legătură cu utilizarea de 2 ori a duplicatului seria x nr. x la diploma de doctor seria x nr. x).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

7. În baza art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (în legătură cu declaraţia de avere nr. 7488/02.10.2020, întocmită cu ocazia numirii în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

8. În baza art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (în legătură cu declararea în fals, la data de 06.04.2017, în faţa notarului public C., prin declaraţia autentificată sub numărul 440/06.04.2017).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

9. În baza art. 348 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare (reprezentând un spor de 1/3 din celelalte pedepse), pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., inculpatului îi va fi interzis a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţie publică; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91, 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) – e C. pen.: a). să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b). să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c). să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune Vâlcea, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d). să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e). să comunice Serviciului de Probaţiune Vâlcea informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. corob. cu art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, în condiţiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entităţi: S.C. D. S.A. şi Primăria Râmnicu Vâlcea.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. corob. cu art. 96 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului cu privire la conduita sa viitoare şi cu privire la consecinţele la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 10.10.2020 până în data de 11.10.2020, durata arestului la domiciliu din data de 11.10.2020 până în data de 18.01.2021, inclusiv.

S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

II. 1. În temeiul art. 19 alin. (1), (5), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1385 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, la plata sumei de 21.751 RON.

2. În temeiul art. 19 alin. (1), (5), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1385 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Oficiul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, la plata sumei de 496.062 RON. S-a respins cererea de acordare a dobânzilor legale şi penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiată.

3. În temeiul art. 19 alin. (1), (5), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1385 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Universitatea "B." din Târgovişte, la suma majorată de 765.302 RON.

4. În temeiul art. 19 alin. (1), (5), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1385 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Universitatea de Educaţie Fizică si Sport din Bucureşti, a sumei de 9.856 RON.

5. În temeiul art. 19 alin. (1), (5), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1385 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, a sumei de 36.146 RON.

III. În baza art. 249 alin. (1), (2), (5), art. 397 alin. (4) şi art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare deţinute de inculpatul A., la următoarele unităţi bancare: E., F. (conturile: x, x, x, x) şi G. sucursala Râmnicu Vâlcea, precum şi luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatului A., după cum urmează:

- teren intravilan în suprafaţă de 16.788 mp situat în loc. Malaia, jud. Vâlcea, pct. "Podul Strachinii", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Malaia, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.04.2007, cota 1/1 titular drept de proprietate (terenul a fost iniţial în suprafaţă de 16.800 mp şi înregistrat în Cartea Funciară nr. x; cartea financiară în cauză a fost sistată ca urmare a dezmembrării acestuia în 2 imobile: 16.788 mp — CF nr. x.557, titular drept de proprietate A., respectiv 13 mp - CF nr. x.558, titular drept de proprietate Statul Român);

- apartament cu 3 camere (bucătarie, debara, hol, baie, wc şi balcon) situat în Ioc. Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Valcea, suprafaţă utilă 66 mp, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deţinut de A. şi H., dobândit prin contract de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. x/14.02.2019 emis de notar public I.;

- teren intravilan în suprafaţă de 1.948 mp situat în loc. Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deţinut de A. şi J., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/17.07.2004 emis de BNP K.;

- teren intravilan în suprafaţă de 563 mp situat în loc. Goranu, jud. Vâlcea, pct. x, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deţinut de A. si H., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/19.06.2019 emis de B.I.N. C.;

- teren extravilan în suprafaţă de 4.846 mp situat în jud. Vâlcea, punct x, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Olanu, dobândit prin ieşire din indiviziune conform hotărârii judecătoreşti nr. 542/20.02.2013 emisă de Judecătoria Drăgăşani, cota 1/1;

- teren extravilan în suprafaţă de 2.275 mp situat în jud. Vâlcea, punct x, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Olanu, dobândit prin ieşire din indiviziune conform hotărârii judecătoreşti nr. 542/20.02.2013 emisă de Judecătoria Drăgăşani, cota 1/1;

- teren extravilan în suprafaţă de 2.410 mp situat în jud. Vâlcea, punct "Balteni", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Olanu, dobândit prin ieşire din indiviziune conform hotărârii judecătoreşti nr. 542/20.02.2013 emisă de Judecătoria Drăgăşani, cota 1/1.

IV. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., s-a desfiinţat următoarele înscrisuri:

- duplicatul seria x nr. x la diploma de doctor seria x nr. x, emis de către Universitatea "B." din Târgovişte;

- ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5111/28.09.2017 privind acordarea atestatului de abilitare şi conducător de doctorat emis pentru inculpatul A., în domeniul de studii universitare de doctorat,Inginerie şi management în agricultură şi dezvoltare rurală."

V. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 593 din data de 23 noiembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, invocând motive de netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 212/A din 25 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020 în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei penale nr. 593 din data de 23 noiembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul - inculpat fiind A. .

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa şi, rejudecând a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., dispunându-se executarea pedepsei rezultante în condiţiile art. 60 C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată măsura controlului judiciar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Hotărârea a fost pronunţată prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi procurorului, prin mijlocirea grefei Curţii de Apel Pitesti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la 25 februarie 2022.

Împotriva deciziei penale nr. 212/A din data de 25 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020 a formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate şi achitarea sa pentru infracţiunea de fals în declaraţii (faptă descrisă la pag. 23 a deciziei penale atacate). A arătat că situaţia de fapt descrisă în decizia penală atacată este contrară realităţii nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prev. de disp. art. 326 din C. pen.

De altfel, a arătat că omisiunea de a menţiona în declaraţia de avere cu nr. 7488/02.10.2020 a celor două imobile la care s-a făcut referire în rechizitoriu este justificată, întrucât inculpatul A. nu exercita dreptul de proprietate asupra celor două imobile în modul descris de către instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilulului –teren, cu suprafaţă de 1947,61 mp situat în Municipiul Râmnicu Vâlcea deţinut de către L. în urma executării debitorilor A. şi J.. Această situaţie este certificată şi prin Extrasul de Informare de Carte Funciară cu nr. x din 16.11.2020 emis de către O.C.P.I. Vâlcea care atestă că dreptul de proprietate asupra imobilului este exercitat de către L..

Aşadar, este evident faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate prevăzute de legiuitor în legătură cu infracţiunea de fals în declaraţii aşa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu şi reţinută şi în decizia penală atacată.

S-a mai arătat de către inculpat că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate prevăzute de legiuitor în legătură cu infracţiunea de fals în declaraţii aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu şi reţinută şi în decizia penală atacată, întrucât inculpatul A. exercita conform Contractului de Vânzare- Cumpărare cu nr. x/23.04.2007 dreptul de proprietate în cotă de 1/2 şi nu de 1/1 cum a fost specificat în decizia penală atacată şi, mai mult decât atât, conform înţelegerii informale dintre cei doi soţi ca urmare a desfacerii căsătoriei dreptul de proprietate a fost transferat în integralitate în patrimoniul fostei soţii, J..

S-a mai arătat de către că au fost încălcate dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) C. pen. în ceea ce priveşte reţinerea a cinci infracţiuni de înşelăciune în formă continuată în sarcina inculpatului A., întrucât există un obiect juridic unic afectat, o unitate de rezoluţie infracţională iar pluralitatea de acţiuni a fot realizată la intervale semnificative de timp pornind de la acelaşi element concret - desfiinţarea diplomei de bacalaureat prin pronunţarea deciziei atacate.

În motivarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a susţinut că instanţa de judecată, Curtea de Apel Piteşti a înlăturat în mod greşit aplicarea dipoziţiilor art. 91 din C. pen. ce fusese stabilită prin sentinţa penală cu nr. 593 din data de 23.11.2021, fără a se face o analiză completă a situaţiei juridice a inculpatului, dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracţiunea de înşelăciune.

În concluzie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat, următoarele:

1. Să se constate că prin decizia penală atacată a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii în legătură cu declaraţia de avere nr. 7488 din 02.10.2020, întrucât la momentul încheierii înscrisului amintit anterior acesta nu mai exercita dreptul de proprietate asupra imobilului - teren intravilan în suprafaţă de 1.948 m.p. situat în localitatea Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Râmnicu Vâlcea aşa cum rezultă din actul de adjudecare cu nr. 16 din data de 18 iulie 2013 şi, în ceea ce priveşte imobilul cu suprafaţa de 16.788 m.p. situat în localitatea Malaia, judeţul Vâlcea, acesta exercita dreptul de coproprietate în cotă de 1/2 împreună cu doamna J. fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.2007 anterior desfacerii căsătoriei;

2. Să se constate că prin decizia penală atacată s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât au fost încălcate disp. art. 35 alin. (1) şi art. 36 din C. pen., referitor la neaplicarea instituţiei juridice a infracţiunii continuate în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în intervalul de timp cuprins între 2009 - 2020 cu consecinţa înlăturării sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare aplicat;

3. Să se constate că prin decizia penală atacată au fost încălcate disp. art. 91 din C. pen. în legătură cu modalitatea de executare a pedepsei în sensul înlăturării aplicării disp. art. 91 şi art. 60 din C. pen.

4. Să se dispună admiterea recursului în casaţie formulat, modificarea hotărârii recurate, după cum urmează:

- Achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prev. de disp. art. 326 alin. (1) din C. pen. pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 6 luni, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală;

- Înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare adăugat ca urmare a aplicării în mod nelegal a dispoziţiilor privind instituţia juridică a concursului de infracţiuni pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată;

- Schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul înlăturării aplicării disp. art. 60 din C. pen. şi a dispunerii aplicării disp. art. 91 din C. pen.

Prin încheierea din data de 15 iunie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 212/A din 25 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

Analizând recursul în casaţie formulat de recurentul - inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 15 iunie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată următoarele:

În concret, în cauză, susţinerile recurentului inculpat A. subsumate noţiunii de condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în sensul cazului de casare invocat sunt raportate de către acesta la modalitatea în care instanţele au apreciat situaţia de fapt din prezenta cauză şi la modalitatea de interpretare a probatoriului.

În opina recurentului, în esenţă, a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii în legătură cu declaraţia de avere nr. 7488 din 02.10.2020, întrucât la momentul încheierii înscrisului amintit anterior acesta nu mai exercita dreptul de proprietate asupra imobilului - teren intravilan în suprafaţă de 1.948 m.p. situat în localitatea Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Râmnicu Vâlcea aşa cum rezultă din actul de adjudecare cu nr. 16 din data de 18 iulie 2013 şi, în ceea ce priveşte imobilul cu suprafaţa de 16.788 m.p. situat în localitatea Malaia, judeţul Vâlcea, acesta exercita dreptul de coproprietate în cotă de 1/2 împreună cu J. fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.2007, anterior desfacerii căsătoriei.

Înalta Curte constată că în speţă instanţele au făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpatului recurent A. sunt neîntemeiate.

În speţă, prin decizia atacată, instanţa de control judiciar a menţinut soluţia primei instanţe, care, în baza art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (în legătură cu declaraţia de avere nr. 7488 din 02.10.2020, întocmită cu ocazia numirii în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor), respectiv la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (în legătură cu declararea în fals, la data de 06.04.2017, în faţa notarului public C., prin declaraţia autentificată sub nr. x din 06.04.2017).

Astfel, se reţine că, instanţa de fond, prin hotărârea de condamnare, definitivă prin decizia atacată pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a stabilit că, inculpatul A. a completat în mod necorespunzător declaraţia de avere nr. 7488 din 02.10.2020 întocmită cu ocazia numirii în funcţia de Preşedinte al Oficiului National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, prin omisiunea declarării a două imobile, respectiv a terenului intravilan în suprafaţă de 16.788 m.p. situat în localitatea Malaia, judeţul Vâlcea, pct. "Podul Străchinii", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Malaia, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.04.2007, cota 1/1 şi a terenului intravilan în suprafaţă de 1.948 mp situat în localitatea Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deţinut de A. şi J., dobândit prin contract de vânzare - cumpărare nr. x din 17.07.2004, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în completarea în mod necorespunzător a declaraţiei de avere nr. 7488 din 02.10.2020 întocmită cu ocazia numirii în funcţia de Preşedinte al oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, prin omisiunea declarării a două imobile.

Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură declaraţiile făcute în faţa unui funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă a rezultat ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu forma şi modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe (art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.).

Înalta Curte subliniază că, pin prisma cazului de casare invocat în cauză, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte menţionează că aspectele invocate prin recursul în casaţie, ce vizează situaţia de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv ori modul de interpretare a probelor dosarului, acestea nu pot face obiectul examinării în calea extraordinară a recursului în casaţie cu atât mai mult cu cât soluţionarea cauzei a avut loc în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, criticile privind cele două terenuri sunt aduse direct în recurs în casaţie.

Aşadar, astfel de critici nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, acesta fiind scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Or, de vreme ce susţinerile recurentului inculpat A. tind, în esenţă, la reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, acestea nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

De aceea, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în mod formal cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în speţă, instanţele stabilind, pe baza probatoriului administrat, că sunt îndeplinite fără echivoc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., prin modalitatea concretă în care a acţionat recurentul inculpat, respectiv completarea în mod necorespunzător a declaraţiei de avere nr. 7488 din 02.10.2020 întocmită cu ocazia numirii în funcţia de Preşedinte al oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, prin omisiunea declarării a două imobile.

Apărările recurentului cu privire la cele două terenuri în sensul că nu se mai aflau în proprietarea sa, întrucât pentru unul dintre terenuri (intravilan în suprafaţă de 16.788 m.p. situat în localitatea Malaia, judeţul Vâlcea, pct. "Podul Străchinii", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Malaia) a fost executat silit iar, pentru celălalt teren (intravilan în suprafaţă de 1.948 mp situat în localitatea Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localităţii Râmnicu Vâlcea), pentru care inculpatul exercita dreptul de coproprietate în cotă de 1/2 cu soţia sa şi pentru care se încheiase un partaj voluntar, privesc situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, nefiind identificate ilegalităţi care să confirme susţinerile apărării.

În consecinţă, instanţele au stabilit că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege, aşadar, făcând o corectă aplicare a legii, s-a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit acestui caz de casare, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Or, în speţă, în raport cu criticile formulate prin prisma acestui caz de casare, Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal în condiţiile în care nu se critică faptul că pedepsele stabilite sunt într-un alt cuantum decât cel prevăzut de lege, în accepţiunea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 Cod procedură, ci în realitate se critică pe de o parte, înlăturarea sporului de pedeapsă de 18 luni închisoare rezultat prin aplicarea concursului de infracţiuni iar pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei în sensul înlăturării disp. art. 91 din C. pen. şi aplicarea disp. art. 60 din C. pen.

În concret, criticile aduse de recurentul inculpat A. prin acest caz de casare se referă împrejurarea că prin decizia penală atacată s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin încălcarea disp. art. 35 alin. (1) şi art. 36 din C. pen., referitor la neaplicarea instituţiei juridice a infracţiunii continuate în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în intervalul de timp cuprins între 2009 – 2020 (respectiv cele cinci infracţiuni de înşelăciune şi infracţiunea de uz de fals să se constituie într-o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată), cu consecinţa înlăturării sporului de pedeapsă de 18 luni închisoare aplicat şi, totodată, au fost încălcate disp. art. 91 din C. pen. în legătură cu modalitatea de executare a pedepsei în sensul înlăturării aplicării disp. art. 91 şi art. 60 din C. pen.

Aceste critici vizează în concret o solicitare de schimbare a încadrării juridice reţinută în cauză, respectiv de reindividualizare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate în cauză recurentului inculpat.

Înalta Curte subliniază că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, nu poate face obiectul cenzurii instanţei solicitarea recurentului inculpat referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor şi reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei stabilite, întrucât aceste solicitări nu pot fi examinate prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat şi anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi apel, numai acestea fiind în măsură să stabilească incidenţa dispoziţiilor legale invocate.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţelor de fond sau apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite în mod definitiv.

În ceea ce priveşte verificarea legalităţii limitelor de pedeapsă, în cadrul cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aceasta se realizează în funcţie de încadrarea juridică stabilită sau menţinută prin hotărârea atacată, instanţa care judecă recursul în casaţie nefiind abilitată prin dispoziţiile C. proc. pen. să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei.

Se constată aşadar că susţinerile invocate de recurentul inculpat A. în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

Prin urmare, se reţine că şi sub acest aspect, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpatului sunt neîntemeiate şi recursul în casaţie formulat în cauză este nefondat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 212/A din data de 25 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 212/A din data de 25 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.