Challenge to final discontinuance order: procedural inadmissibility of appeal against definitive ruling under Art. 341 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023

Deliberând asupra admisibilităţii căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 2688 din data de 29 septembrie 2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timişoara în dosarul nr. x/2022, dispunându-se obligarea apelantului la plata sumei de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin încheierea penală nr. 2688 din data de 29 septembrie 2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timişoara, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teză finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 8 aprilie 2022 dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, menţinută prin ordonanţa nr. 127/II/2/2022 din data de 26 mai 2022 a prim-procurorului aceleiaşi unităţi de parchet, dispunându-se obligarea petentului la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de100 RON.

În argumentarea acestei hotărâri, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timişoara a reţinut că, prin ordonanţa din data de 21 septembrie 2021 dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., în cauza formată ca urmare a plângerii penale formulate de petentul A..

În cuprinsul plângerii penale formulate, petentul a arătat că, în perioada 1993-1999, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică Lugoj, în calitate de protopop. Întrucât în anul 2017 a împlinit vârsta de pensionare, a solicitat Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş să îi comunice numărul contractului de muncă cu instituţia anterior menţionată, data încheierii şi numele semnatarilor lui. Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş a refuzat însă să îi comunice dacă în posesia Episcopiei Române Unite cu Roma se află carnetul său de muncă. Ca urmare, petentul a reclamat faptul că, în ultimii 9 ani, ITM-ul şi inspectorul-şef B. şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, întrucât nu i-au comunicat informaţiile sus-menţionate.

Prin ordonanţa din 13 ianuarie 2022 s-a dispus audierea numitului A. în calitate de persoană vătămată, prin comisie rogatorie, de către organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului Orăştie – I.P.J. Hunedoara. Audierea nu a avut însă loc întrucât, prin adresa din 25 februarie 2022, petentul a adus la cunoştinţa organelor de anchetă faptul că nu are ce declara şi că în cauză nu sunt necesare alte probe.

Prin răspunsul Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş nr. 4388/SCRM/30.03.2016 la petiţiile nr. 4388/03.03.2016 şi nr. 5724/23.03.2016 s-a adus la cunoştinţa petentului că, urmare solicitărilor sale, s-au efectuat verificări la Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Lugoj (încheindu-se în acest sens procesul-verbal de control nr. x/14.03.2016), ocazie cu care s-a constatat existenţa carnetului său de muncă la sediul episcopiei. Cu aceeaşi ocazie s-a constatat şi că, deşi instituţia sus-menţionată a încercat, în repetate rânduri, să predea petentului carnetul de muncă, de fiecare dată, acesta a refuzat ridicarea lui.

Prin aceeaşi adresă, numitul A. a fost înştiinţat că inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. Timiş au dispus măsura înmânării carnetului său de muncă, ce urma a fi realizată până la data de 14.04.2016.

La dosarul cauzei a fost depusă, în copie, şi adresa nr. x/16.03.2016 întocmită de Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Lugoj, comunicată numitului A., prin care i s-a pus în vedere să se prezinte la sediul instituţiei în vederea ridicării carnetului de muncă seria x.D. nr. x.

Deopotrivă, a fost depusă o copie a anexei nr. 2 la P.V. nr. x/14.03.2016 privind măsura dispusă de inspectorii I.T.M. ca angajatorul să facă dovada înmânării carnetului de muncă fostului salariat A., din care rezultă că ulterior a fost transmisă petentului şi o notificare judiciară, prin executor judecătoresc, punându-i-se în vedere să se prezinte la sediul instituţiei în vederea ridicării carnetului de muncă.

Prin adresa nr. x/25.11.2021, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Lugoj a comunicat că numitul A. a fost angajatul său de la data de 01.12.1993 până la data de 01.12.1999, în funcţia de preot, acesta încetându-şi activitatea conform deciziei nr. 17 din 01.12.1999. A mai comunicat că, potrivit evidenţelor, carnetul de muncă al petentului se află la sediul Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică Lugoj, la compartimentul resurse umane şi că, deşi au fost efectuate numeroase adrese către acesta pentru ridicarea documentului, petentul a refuzat primirea lor. Mai mult, s-a arătat că, în anul 2003, un angajat al episcopiei a mers personal la domiciliul petentului ca să îi înmâneze carnetul de muncă, dar persoana vătămată a refuzat primirea acestuia. În anul 2012 i s-a retrimis carnetul de muncă cu confirmare de primire, dar a refuzat primirea acestuia, plicul sigilat revenind la episcopie.

În raport cu probatoriul administrat şi situaţia de fapt existentă, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a constatat că urmărirea penală este completă, iar soluţia de clasare atacată - legală şi temeinică, reţinând că materialul probator administrat nu a relevat că funcţionarii din cadrul Inspectoratului de Muncă Timiş ar fi încălcat dispoziţii cuprinse într-o lege sau ordonanţă de guvern sau că şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu în raport cu petentul.

Împotriva încheierii penale nr. 2688 din 29 septembrie 2022, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timişoara în dosarul nr. x/2022, a declarat apel petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 4 noiembrie 2022.

Astfel învestită, evaluând, prioritar, admisibilitatea apelului formulat de petentul A., Curtea de Apel Timişoara a constatat că, în condiţiile în care acesta este îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, pronunţate în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teză finală C. proc. pen., calea de atac analizată este inadmisibilă.

*

Împotriva deciziei penale nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 22 noiembrie 2022, a formulat "recurs" petentul A., susţinând, în esenţă, că aceasta este nelegală şi netemeinică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, ca şi "apel", la data de 12 decembrie 2022, sub nr. x/2022, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10.

La termenul fixat, 10 ianuarie 2023, în lipsa petentului, care, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac exercitate de acesta, concluziile reprezentantului Ministerului Public sub acest aspect fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că, nemulţumit de soluţia dată plângerii sale penale prin ordonanţa de clasare din data de 8 aprilie 2022, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, petentul A. a contestat-o la procurorul ierarhic superior, conform art. 339 C. proc. pen., iar ulterior, în temeiul art. 340 C. proc. pen., şi la instanţă.

Prin încheierea penală nr. 2688 din data de 29 septembrie 2022 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timişoara, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teză finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare sus-menţionate, dispunându-se obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de100 RON.

Deşi, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen., încheierea anterior menţionată este definitivă, împotriva acesteia petentul A. a formulat apel, cale de atac respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Nemulţumit şi de această ultimă soluţie, petentul a contestat-o, calea de atac făcând obiectul prezentei cauze.

Altfel spus, tinzând la reluarea succesivă a controlului jurisdicţional asupra soluţiei de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, după ce a contestat-o în faţa procurorului ierarhic superior în condiţiile art. 339 C. proc. pen., petentul A. a formulat împotriva acesteia calea de atac reglementată de art. 340 C. proc. pen., care a fost soluţionată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timişoara prin hotărâre definitivă, conform art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen.

Ulterior, deşi legea nu prevede o atare posibilitate, petentul a formulat apel, succesiv, împotriva hotărârii definitive sus-menţionate, respectiv, împotriva deciziei definitive pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în calea de atac.

În consecinţă, constatând că petentul A. a exercitat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.