Statute of limitations interruption void during constitutional vacancy: theft limitations period expired before appellate ruling

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 932 din data de 20 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 61 alin. (1), (2), (3), (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.800 RON, reprezentând echivalentul a 180 zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1), (3) din C. pen.

A luat act că persoana vătămată B. S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., a confiscat de la inculpat cuţitul tip briceag, de circa 20 cm, cu mâner metalic şi inserţii din lemn, multicolor, având lama de aproximativ 10 cm, folosit, ridicat de organele de poliţie de la acesta şi depus la Camera de corpuri delicte, conform dovezii seria x nr. x din data de 10 mai 2017 .

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, inclusiv cele stabilite prin rechizitoriu.

Împotriva mai sus menţionatei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Prin decizia penală nr. 888/A, din data de 27 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 932 din data de 20 decembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., cu privire la infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 17 aprilie 2017), ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

S-a înlăturat dispoziţia privind obligarea inculpatului, în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.500 RON.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs în casaţie la data de 25 iulie 2022, cu privire la inculpatul A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Prin încheierea din data de 9 noiembrie 2022, apreciindu-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi a fost fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, pentru judecarea recursului în casaţie de Completul nr. 8, în compunere de 3 judecători.

În motivarea recursului în casaţie Ministerul Public a susţinut că în raport de infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, repectiv furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., instanţa de apel a reţinut că la data de 17 aprilie 2017, au fost întocmite procese-verbale de constatare a faptei, de ridicare de la făptuitor a cuţitului găsit asupra sa şi a bunurilor sustrase.

Totodată, s-a arătat că la data faptei era în vigoare art. 155 C. pen. potrivit cu care " Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricăru unui act de procedură în cauză". (2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. (3) Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţi la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei. (4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni."

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea" oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

De asemenea, s-a arătat că, după publicarea Deciziei nr. 297/2018, au fost efectuate mai multe acte de procedură, respectiv: la data de 09 iunie 2020, s-a dispus efectuarea in personam a urmăririi penale faţă de suspectul A.; la data de 02 octombrie 2020, a fost emisă citaţie pe numele suspectului, în vederea audierii acestuia, fixată pentru data de 06 octombrie 2020; la data de 05 octombrie 2020, a fost întocmit procesul-verbal în care s-a consemnat contactarea telefonică a organelor de poliţie de către mama suspectului, care a comunicat că fiul său era plecat în străinătate, fără a ţine legătura cu acesta; la data de 23 noiembrie 2020, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, între altele, din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen., în infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. şi, de asemenea, punerea în mişcare a acţiunii penale, cu privire la această infracţiune, faţă de inculpatul A.; la data de 19 mai 2021, a fost emis rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

Totodată, s-a arătat că toate actele de procedură au fost efectuate înainte de pronunţarea Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial din 09.06.2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, motiv pentru care o constatare ulterioară a neconstituţionalităţii aceluiaşi text de lege (art. 155 alin. (1) din C. pen.) prin Decizia nr. 358/2022, nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate în cauză şi comunicate inculpatului în perioada 25 iunie 2018- 30 mai 2022.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: "... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce preced, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 – 25 iunie 2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În raport de aspectele prezentate, Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile legale referitoare la prescripţia specială prev. de art. 155 alin. (4) C. pen. întrucît, în perioada de referinţă, astfel cum a stabilit şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 358/2022, între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 – 25 iunie 2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

Urmare a acestei situaţii, se impune luarea în considerare a termenului general de prescripţie a răspunderii penale, care, în speţă, raportat la infracţiunea comisă, este de 5 ani, şi curge de la data de 17 aprilie 2017, când fapta de furt a fost săvârşită, şi s-a împlinit în data de 30 mai 2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., anterior pronunţării deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.