Statute of limitations: invalidity of presidential decree suspension of criminal prescription during state of emergency

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 693/A, din data de 16 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 81 din 11 aprilie 2022, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată constând în 2 acte materiale săvârşite la datele de 16.09.2016 şi 09.10.2016 – persoane vătămate: B. şi C..

În baza art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată – parte civilă S.C. D. S.A.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată) şi s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare pentru infracţiunile concurente ce au făcut obiectul prezentului dosar.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (2) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei comunei Dobroteasa, judeţul Olt, sau Primăriei comunei Vultureşti, judeţul Olt.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii în termenul de supraveghere a unei noi infracţiuni sau în cazul în care, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, care se execută, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 19 şi 397 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D. S.A. şi a fost obligată inculpata să plătească părţii civile suma de 2.843 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a contractelor de credit nr. x/09.10.2016, încheiat pe numele persoanei vătămate C., şi nr. x/16.09.2016, încheiat pe numele persoanei vătămate B., precum şi anexele acestora, ca fiind false .

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.000 RON (500 RON pentru faza de urmărire penală şi 500 RON pentru faza de judecată).

Prin decizia penală nr. 693/A, din data de 16 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinţei penale nr. 81 din 11 aprilie 2022, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în Dosarul nr. x/2020.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

A fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatei A., cu toate consecinţele, precum şi dispoziţia de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A., cu privire la infractiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si delapidare in forma continuată prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 2 acte materiale, săvârşite la datele de 16.09.2016 şi 09.10.2016), ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a raspunderii penale.

Au fost menţinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a declarat recurs în casaţie la data de 5.09.2022, cu privire la inculpata A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2022, apreciindu-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi a fost fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, pentru judecarea recursului în casaţie de Completul nr. 8, în compunere de 3 judecători.

În motivarea recursului în casaţie Ministerul Public a susţinut că în mod greşit s-a considerat de instanţa de apel că sunt incidente dispoziţiile art. 154 şi urm. C. pen. referitoare la prescripţia răspunderii penale.

S-a arătat că, pentru ambele infracţiuni, termenul general de prescripţie, conform art. 155 alin. (1) lit. d) din C. pen., este de 5 ani şi începe să curgă de la data de 09.10.2016, data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

S-a reliefat că, deşi termenul general de prescriptie de 5 ani s-ar putea considera împlinit la data de 08.10.2021, totuşi trebuie luată în considerare şi împrejurarea suspendării procesului penal pe perioada de 60 de zile a stării de urgenţă (16 martie 2020 – 14 mai 2020), în care s-a suspendat şi cursul termenelor de prescripţie potrivit dispozitiilor Decretelor Preşedintelui Romaniei nr. 195/2020 si nr. 240/2020, astfel încât, se impunea să se adauge încă 60 de zile la termenul anterior calculat.

Potrivit art. 43 alin. (8) din Anexa 1 a Decretului nr. 195/2020 pe durata stării de urgenţă, in cauzele in care nu se efectuează acte de urmărire penala sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă.

Potrivit art. 64 alin. (13) din Anexa 1 a Decretului nr. 240/2020 pe durata stării de urgenţă, in cauzele in care nu se efectuează acte de urmărire penala sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă. Suspendarea opereaza de drept, fara a fi necesara emiterea unei ordonanţe sau incheieri in acest scop.

Dispozitiile O.U.G. nr. 1/1999 au fost analizate de Curtea Constitutionala, care prin decizia nr. 152/06.05.2020 a constatat ca ordonanta de urgenta in ansamblul său este constitutională in raport cu criticile formulate de Avocatul Poporului si doar disp. art. 28 din O.U.G. nr. 1/1999 sunt neconstitutionale.

S-a susţinut că în mod greşit Curtea de Apel a reţinut că, termenul general de prescripţie calculat conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. si art. 156 C. pen., s-a împlinit la data de 07.12.2021, reţinând în mod eronat, raportat la considerentele Deciziei nr. 358 din 26.05.2022 a Curţii Constituţionale, că, în cauză, în perioada 25.06.2018-30.05.2022 nu a existat în fondul activ al legislaţiei vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

În suţinerea cazului de casare formulat, Ministerul Public a arătat că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale care reglementează instituţia prescripţiei răspunderii penale, atunci când a stabilit că actele de procedură penală îndeplinite în cauză nu au întrerupt cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale, până la data împlinirii acestuia, respectiv până la data de 07.12.2021, astfel că, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: "... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce preced, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 – 25 iunie 2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, astfel încât, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile legale referitoare la prescripţia specială a răspunderii penale.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), care a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În consecinţă, raportat la datele speţei, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale de 5 ani curge de la 09.10.2016, data comiterii celor două infracţiuni şi s-a împlinit la data de 08.10.2021, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., anterior pronunţării de Curtea de Apel Ploieşti a deciziei penale nr. 693/A/16 august 2022.

Contrar argumentelor prezentate de Curtea de Apel Piteşti, care au condus la reţinerea că termenul de prescripţie generală a răspunderii penale s-a împlinit la data de 07.12.2021, instanţa supremă apreciază că nu se poate considera că cele două decrete prezidenţiale au avut ca efect suspendarea pe o durată de 60 de zile a cursului prescripţiei penale.

Astfel, se are în vedere că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 152/din 06.05.2020 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13.05.2020) instanţa de contencios constituţional a apreciat, pe de o parte, că Decretul Preşedintelui prin care se instituie starea de urgenţă reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, iar pe de altă parte, că dispoziţiile din anexa acestuia au fost emise cu depăşirea de către Preşedinte a atribuţiilor sale constituţionale şi că măsura suspendării judecării unor cauze pe durata stării de urgenţă (ce poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil), nu putea fi dispusă de preşedinte, prin dispoziţiile cuprinse în anexa la decretul de instituire a stării de urgenţă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că nu se poate considera că a operat suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale în condiţiile art. 156 C. pen., concluzie valabilă chiar dacă cele două decrete prezidenţiale au fost aprobate prin hotărâri ale Parlamentului (Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 19 martie 2020, respectiv Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16 aprilie 2020), deoarece puterea legiuitoare a încuviinţat doar instituirea stării de urgenţă, nu şi celelalte măsuri adoptate prin aceste decrete.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 693/A din data de 16 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 693/A din data de 16 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.