Conditional release as a cause for extinction of penalty execution under Romanian penal procedure

Şedinţa publică din data de 08 septembrie 2022

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68/P din 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A., la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin cerererea înregistrată pe rolul instanţei, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, apreciind că, a intervenit o cauză de stingere a executării pedepsei ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 57/2021 a Judecătoriei Slobozia prin care s-a dispus liberarea sa condiţionată din executarea pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare.

Analizând contestaţia la executare formulată, prin raportare la motivele invocate şi actele aflate la dosar, Curtea a constatat că, prin sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2015, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă de la începutul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din prima jumătate a anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din perioada ianuarie - aprilie 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare si interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. faptă de la începutul lunii mai 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea. nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2011.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă din cursul anului 2010.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 şi următoarele C. pen. (1969) prin sentinţa penală nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 6.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi cu infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), Curtea de Apel Ploieşti a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare mai sus menţionată.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2), (3) lit. a) şi 5 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedepsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlaltor pedepse, rezultând o pedeapsă de 10 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 32 din 01.11.2016 emis de către Curtea de Apel Braşov şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispoziţiile acestei hotărari.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 54 din 28.04.2016 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 745 din 06.06.2016 a Curţii de Apel Ploieşti şi ale sentinţei penale nr. 26 din 03.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 423 din 01.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestului la domiciliu şi arestării preventive a inculpatului, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015, inclusiv, şi, de la data de 01.11.2016, la zi.

Ca urmare a apelurilor exercitate împotriva sentinţei penale nr. 72/28.06.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 177/A/06.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2018, deşi s-au adus o serie de modificări sentinţei penale apelate, acestea nu au vizat şi dispoziţiile care îl priveau pe inculpatul A., al cărui apel a fost respins, instanţa de control judiciar menţinând dispoziţiile sentinţei penale apelate care îl priveau pe inculpat.

În aceste condiţii, pe numele condamnatului A., instanţa de executare, Curtea de Apel Ploieşti, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/298/42/2015 din 06.07.2020, pentru pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 98/14.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

S-a luat act de retragerea contestaţiei la executare formulate de contestatorul - condamnat A. cu privire la executarea sentinţei penale nr. 72 din 28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A/06.07.202 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a-II-a C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată, din oficiu, de judecătorul delegat la executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi, în consecinţă, s-a dispus ca, din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 177/A din 06.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018, să se deducă perioada reţinerii, arestului la domiciliu, arestării preventive şi arestării în executarea pedepsei, de la data de 19.11.2014 la data de 20.11.2014, de la data de 21.11.2014 la data de 17.04.2015, de la data de 18.04.2015 la data de 15.05.2015 şi, de la data de 01.11.2016 la data de 06.08.2018, inclusiv.

A fost anulat M.E.P.I nr. 80/298/42/2015 din 06.07.2020 emis de Curtea de Apel Ploieşti şi a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Prin decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 98 din 14 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, a fost desfiinţează, în parte, sentinţa contestată şi rejudecând, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 72 din 28.06.2010 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 177/A din 06.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi perioada de la 07.07.2020 la zi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Prin sentinţa penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunţată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare la data de 10.02.2021, a fost admisă cererea de liberare condiţionată formulată de petentul A. şi s-a dispus liberarea condiţionată a acestuia din executarea pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 72/2018 a Curţii de Apel Ploieşti, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020.

Curtea a apreciat că soluţia pronunţată prin sentinţa penală nr. 57 din 03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia nu constituie o cauză de stingere a executării pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen.

Astfel, s-a arătat că, liberarea condiţionată este un mijloc de individualizare a pedepsei ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni.

Făcând referire la dispoziţiile art. 61 C. pen. (1969) şi art. 106 C. pen., Curtea a arătat că instituţia liberării condiţionate este diferită de cauzele de stingere a executării pedepsei.

Prin urmare, s-a observat că, soluţia stabilită prin sentinţa penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunţată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, nu reprezintă o cauză de stingere a executării pedepsei, care să justifice admiterea contestaţiei la executare.

Totodată, Curtea a mai reţinut că, prin sentinţa penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunţată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, s-a hotărât liberarea condiţionată a condamnatului A. din executarea pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 72/2018 a Curţii de Apel Ploieşti, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020.

Sentinţa penală nr. 57/03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia a rămas definitivă la data de 10.02.2021, data la care condamnatul A. nu se mai afla în executarea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020, emis în baza sentinţa penală nr. 72/2018 a Curţii de Apel Ploieşti.

Urmare pronunţării sentinţei penale nr. 98/14.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost emis un alt mandat de executare a pedepsei, astfel că la data de 10.02.2021 contestatorul A. se afla în executarea unui alt mandat de executare, emis în baza ultimei hotărâri, motiv pentru care, nu a putut fi pus în libertate, prin efectul sentinţei penale nr. 57 din 03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, care viza un alt mandat de executare deja definitiv anulat.

Referitor la susţinerile contestatorului privind legalitatea sentinţei penale nr. 98 din 14.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 44/26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea a arătat că acestea nu pot fi examinate în prezenta procedură judiciară, în care nu se verifică legalitatea hotărârilor în baza cărora se face executarea, ci doar modul în care se aplică legii în procedura executării condamnării, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie condamnatul A., reluând aspectele prezentate în cererea iniţială, în sensul că, sentinţa penală nr. 57 din 03.02.2021 2021 pronunţată de Judecătoria Slobozia, prin care s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului, constituie temei pentru stingerea executării pedepsei şi punerea sa în libertate.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că, pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În speţă, se observă că, prin sentinţa penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunţată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului A. din executarea pedepsei de 10 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 72/2018 a Curţii de Apel Ploieşti, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 80/2020.

Sentinţa penală nr. 57 din 03.02.2021 pronunţată de Judecătoria Slobozia a rămas definitivă la data de 10.02.2021, dată la care condamnatul A. nu se mai afla în executarea mandatului nr. x/2020, emis în baza sentinţei penale nr. 72/2018 a Curţii de Apel Ploieşti.

Ulterior, ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 98 din 14.10.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 44 din 26.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei.

Prin urmare, la data de 10.02.2021, condamnatul A. se afla în executarea unui nou mandat de executare, emis în baza hotărârii anterior menţionate, motiv pentru care nu s-a putut da efect sentinţei penale nr. 57 din 03.02.2021 a Judecătoriei Slobozia, prin care s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului, întrucât viza un alt mandat de executare a pedepsei, definitiv anulat.

Aşadar, în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa unor cauze de micşorare a pedepsei care să atragă incidenţa art. 598 lit. d) C. proc. pen., în mod corect, instanţa de fond a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul A..

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 68/P din 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x, pe care, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 68/P din 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/36/202.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 septembrie 2022.