Decizia nr. 481/RC/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursurilor în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 117/05.10.2021 pronunţată în dosarul cu nr. x/2020, Tribunalul Militar Bucureşti a hotărât asupra învinuirii aduse inculpaţilor cdor.(în prezent în rezervă) A., din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General de Aviaţie (IGAv), cdor.(rz). B., fost în cadrul Ministerului Afacerilor Interne - IGAv şi lt.cdor (în prezent cpt.cdor) C., din cadrul Ministerului Afacerilor Interne - IGAv, prin rechizitoriul nr. x/2020 din 19.11.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, astfel:

I. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul comandor A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 62 rap. la art. 61 alin. (1)-(3) şi alin. (4), lit. c) din C. pen. a fost stabilită inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa amenzii în cuantum de 200 de zile-amendă şi s-a fixat cuantumul unei zile-amendă la suma de 20 RON.

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. al art. 67 alin. (2) şi art. art. 66 alin. (2) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a fost stabilită inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1), lit. g) şi k) din C. pen. s-a stabilit inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa orice funcţii de conducere şi de a exercita orice activităţi care presupun dispunerea, organizarea sau desfăşurarea de concursuri/examene, în sistemul public şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul comandor A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) şi alin. (3) din C. pen. s-a stabilit inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa orice funcţii de conducere şi de a exercita orice activităţi care presupun dispunerea, organizarea sau desfăşurarea de concursuri/examene, în sistemul public şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Conform art. 38 alin. (2) din C. pen. s-a constatat că faptele se află în concurs formal şi în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 (şase) luni închisoare, în final aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa amenzii în cuantum de 200 de zile-amendă şi s-a fixat cuantumul unei zile-amendă la suma de 20 RON.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa orice funcţii de conducere şi de a exercita orice activităţi care presupun dispunerea, organizarea sau desfăşurarea de concursuri/examene, în sistemul public şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani.

Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor enumerate mai sus va începe, conform art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (3) din C. pen. că pedeapsa accesorie se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul comandor (rez.) B.

B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 62 rap. la art. 61 alin. (1)-(3) şi alin. (4), lit. c) din C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa amenzii în cuantum de 200 de zile-amendă şi s-a fixat cuantumul unei zile-amendă la suma de 20 RON.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi k) şi alin. (3) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor enumerate mai sus va începe, conform art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi k) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Tot, prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul locotenent - comandor C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000.

2. Cu privire la învinuirile aduse inculpaţilor comandor A. comandor (rez.) B., tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2020 din 19.11.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii:

- comandor A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea prev. art. 38 alin. (2) din C. pen.

- comandor B., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000;

- locotenent-comandor C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000.

În rechizitoriu au fost menţionate date privind persoana inculpaţilor, conduita anterioară săvârşirii faptelor şi atitudinea avută în cursul urmăririi penale, încadrarea juridică a faptelor, dispoziţiile privind trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

În cursul cercetărilor s-a stabilit că inculpaţii A., B. şi C. erau militari activi la data faptelor, cu gradul de comandor (primii doi)/locotenent-comandor (ultimul), în cadrul Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General de Aviaţie (U.M. 0900 Bucureşti).

Prin ordonanţa nr. 22/P/2020 din 31.03.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

I. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

- folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000;

- luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea prev. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu referire la faptele posibil a fi fost săvârşite de către comandor A., la data faptelor, împuternicit adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi preşedinte al comisiei concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. organizat în cursul lunii octombrie 2019 (D.A. Unitate subordonată Inspectoratului General);

II. - luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000;

- fals în declaraţii, prev. de art. 326 din C. pen.

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi pentru

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea prev. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu referire la faptele posibil a fi fost săvârşite de către comandor B., la data faptelor, comandant de echipaj în cadrul Detaşamentului D., respectiv comandant al Detaşamentului D. şi

III. - folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000;

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi pentru

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen.

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea prev. art. 38 alin. (1) din C. pen., cu referire la faptele posibil a fi fost săvârşite de către căpitan C., la data faptelor, ofiţer în cadrul Detaşamentului D..

Prin ordonanţa nr. 22/P/2020 din 22.06.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii:

1. comandor A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi

- folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. prev. art. 38 alin. (2) din C. pen.

2. comandor B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de:

- folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000 şi

3. locotenent comandor C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000.

La 01.07.2020 sus-numiţilor le-au fost aduse la cunoştinţă calitatea de suspecţi, fapta/faptele pentru care sunt suspectaţi, încadrarea juridică a acesteia/acestora, drepturile şi obligaţiile procesuale prevăzute de art. 83 şi de art. 108 din C. proc. pen., întocmindu-se în acest sens procese-verbale .

Prin ordonanţa nr. 22/P/2020 din 08.09.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii comandor A., comandor B. şi locotenent comandor C. pentru infracţiunile amintite.

La 28.10.2020 şi 06.11.2020 inculpaţilor le-au fost aduse la cunoştinţă punerea în mişcare a acţiunii penale, drepturile şi obligaţiile procesuale prevăzute de art. 108 din C. proc. pen., precum şi posibilitatea încheierii unui acord ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, întocmindu-se în acest sens proces-verbal .

Inculpaţii au fost cercetaţi în stare de libertate.

După înregistrarea pe rolul instanţei, la 03.12.2020, a rechizitoriului nr. x din 19.11.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, cauza a urmat procedura de cameră preliminară, fiind creat primul dosar asociat, nr. x/2020

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 7 din 19.01.2021, în temeiul art. 345 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii locotenent comandor C. şi comandor B., iar în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 19.11.2020 emis în dosar nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari privind pe inculpaţii comandor A., comandor B. şi locotenent - comandor C., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecăţii.

Această încheiere a fost comunicată procurorului militar şi părţilor. Inculpaţii comandor B. şi locotenent comandor C. au formulat contestaţie.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 9 din 17.03.2021, judecătorii de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel Bucureşti au respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii comandor B. şi locotenent comandor C..

La primul termen de judecată cu procedura completă, 11.05.2021, inculpaţii au arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii recunoaşterii vinovăţiei.

Prin încheierea de şedinţă din 25.08.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului comandor (rez.) B., prin actul de sesizare, din infracţiunea simplă de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în aceeaşi infracţiune, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prima instanţă a reţinut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este confirmată, în privinţa inculpaţilor comandor A. şi comandor (rez.) B., de probele administrate în cauză.

Astfel, a reţinut că potrivit art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General de Aviaţie funcţionează ca structură de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea ministerului.

Detaşamentul D. este structura subordonată Inspectoratului General de Aviaţie, specializată în executarea de misiuni umanitare de salvare a vieţii cu elicopterele echipate medical din dotare, având conducere distinctă şi organizare pe Puncte de operare aeromedicale, unul fiind situat în mun. Bucureşti, conduse de comandanţi numiţi de inspectorul general al Inspectoratului General de Aviaţie din rândul piloţilor cu experienţă.

Comandantul Detaşamentului D. asigură planificarea, conducerea şi controlul activităţii punctelor de operare aeromedicale din subordine la nivelul întregii ţări, importanţa deciziilor adoptate având relevanţă din perspectiva specificului misiunilor ordonate a fi îndeplinite, respectiv cele specifice Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (S.M.U.R.D.).

În perioada 01.01.2015 - 26.07.2020, conducerea Detaşamentului D. şi a Punctului de Operare D. a fost, în principal, asigurată de comandor E., actualmente inspector general al Inspectoratului General de Aviaţie, respectiv încă din perioadele 01.06.2011 – 24.12.2013, 11.05.2015 – 04.01.2018, 08.07.2018 – 25.07.2019 (adresa din 05.05.2020 şi a anexelor la aceasta emisă de Inspectoratul General de Aviaţie: f. x şi urm. vol. 4 dos. u.p.). Începând cu 16.04.2019 şi până la 05.09.2019 a fost desemnat la comanda Detaşamentului inculpatul comandor (rez.) B.. În perioada 06.09.2019 - 25.10.2019 acesta a fost împuternicit la comanda aceluiaşi Detaşament pentru ca, ulterior, să fie numit începând cu 25.11.2020, urmare concursului organizat pentru ocuparea acestei funcţii.

Inculpatul comandor (rez.) B. a deţinut această funcţie până la data de 26.07.2020. Începând cu 27.07.2020, în baza Ordinului inspectorului general nr. 31276 din aceeaşi dată, având în vedere comunicarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, a fost pus la dispoziţia Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne, pentru o perioadă de trei luni, în vederea numirii în altă funcţie. Ulterior, prin Ordinul inspectorului general nr. 31280 din 29.07.2020, inculpatul comandor (rez.) B. a fost numit în funcţia de ofiţer specialist I în cadrul Serviciului cooperare aeronautică internaţională şi managementul proiectelor - compartimentul cooperare aeronautică internaţională.

Prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie nr. 28359 din 12.09.2019 (menţiune făcută şi în cuprinsul Ordinului de Zi pe Unitate nr. S/173 din 12.09.2019) a fost numită comisia de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, compusă din: preşedinte - comandor A., la acel moment împuternicit adjunct (pentru zbor) al inspectorului general, şi membri - comandor F., la acel moment, împuternicit adjunct (şef al resurselor şi inginer şef) al inspectorului general şi comandor G., la acel moment, şef Serviciu I la Serviciul coordonare misiuni şi navigaţie aeriană. Secretar al comisiei de examen a fost martorul lt. H., ofiţer în cadrul Serviciului management resurse umane al Inspectoratului General de Aviaţie.

Printre competenţele funcţionale şi decizionale ale comisiei de concurs, menţionate în art. 16 din Anexa nr. 3 privind selecţionarea cadrelor militare a

Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 177 din 16.11.2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, se regăsesc obligaţiile de a stabili probele de concurs, precum şi bibliografia şi tematica de concurs, de a elabora subiectele/temele şi baremele de corectare/apreciere şi notare, ghidul de interviu pentru probele de concurs, cu cel mult 24 de ore înainte de susţinerea fiecărei probe, de a corecta/aprecia şi nota lucrările/foile de răspuns/răspunsurile candidaţilor/proba practică, de a păstra în deplină securitate documentele de concurs şi de a asigura confidenţialitatea datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu şi lucrărilor candidaţilor.

Conform procesului-verbal al şedinţei de comandă la care au participat cadrele cu funcţii de răspundere din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, desfăşurată la data de 26.03.2018, pe ordinea de zi s-a regăsit analiza situaţiei posturilor vacante din statul major şi soluţiile de încadrare a acestora. În urma derulării procedurii de analiză, revizuire şi actualizare a unor fişe de post, a fost întocmită Fişa postului pentru funcţia de comandant detaşament (şi comandant punct de operare D.), care a fost înregistrată sub nr. x/05.10.2018, cu respectarea structurii (cele 5 module A-E) şi a instrucţiunilor de completare prevăzute în Anexa 14 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne. Ca urmare a adresei nr. x/13.02.2019 transmisă de Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne către structurile din cadrul Ministerului, referitoare la eliberarea documentelor de autorizare pentru acordarea accesului la informaţii clasificate NATO şi UE, cu trimitere la necesitatea ca în Fişa postului să se prevadă acolo unde se impune, accesul la astfel de informaţii, după analiză, s-a procedat la modificarea/completarea fişelor de post de la nivelul Inspectoratului General de Aviaţie, printre care şi a fişei postului pentru funcţia de comandant detaşament (şi comandant punct de operare D.).

Cadrul legal reţinut ca aplicabil la momentul iniţierii, organizării şi derulării procedurilor de concurs pentru ocuparea posturilor vacante de către cadrele militare din unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne este următorul:

- art. 8, alin. (1), lit. f), art. 74 şi art. 109, alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statul cadrelor militare;

- art. 41 şi art. 42, lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României;

- Anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, (modificat şi completat prin Ordinele ministrului afacerilor interne nr. 144/2017, 10/2019 şi 82/2019).

Procedura de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant punct de operare D.), cu recrutare din sursă internă, din rândul ofiţerilor aparţinând Ministerului Afacerilor Interne, a fost demarată în baza Notei-raport nr. x/10.09.2019, întocmită de lt. col. I., şeful Serviciului management resurse umane şi aprobată de inspectorul general al Inspectoratului General de Aviaţie, comandor E..

Aşa cum a rezultat din cuprinsul dosarului de concurs, pentru susţinerea examenului s-au înscris doi candidaţi, respectiv inculpatul comandor (rez.) B. (la 26.09.2019) şi comandor J. (la 30.09.2019), ambii ofiţeri piloţi în cadrul Detaşamentului D., evaluarea comisiei fiind concretizată în aprobarea participării la concurs (a se vedea în acest sens procesul-verbal nr. x din 09.10.2019). Ultimul a optat să nu se mai prezinte la etapa testării psihologice din 14.10.2019, aşa cum s-a evidenţiat şi constatat în cuprinsul procesului-verbal privind rezultatele obţinute la proba de evaluare a dosarelor de recrutare nr. x din 17.10.2019, moment la care s-a decis eliminarea sa din concurs. Inculpatul comandor (rez.) B. a rămas singurul candidat la ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D., concursul dobândind valenţele unui examen cu responsabilităţi evidente ale comisiei de concurs în evaluarea competenţelor şi cunoştinţelor profesionale ale acestuia.

Concursul pentru ocuparea postului de conducere a constat în parcurgerea a două probe, prima fiind evaluarea dosarului de recrutare, iar a doua interviul. În urma derulării primei probe inculpatul comandor (rez.) B. a fost declarat admis . Proba interviului a fost fixată la 25.10.2019 începând cu ora. 12.00 la sediul I.G.A., fiind structurat pe următoarele capitole: capitolul I - aprecierea cunoştinţelor profesionale; capitolul III - evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului admis . Fişa de interviu pentru posturi de conducere de nivel III întocmită pentru derularea probei interviului a avut stabilite la capitolul I, 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, iar la capitolul III, care conţine 3 puncte, au fost stabilite 3 faze de realizare a evaluării, prin întrebări adresate candidatului cu privire la diferite aspecte relevante, ultima conţinând 9 puncte în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare.

Conţinutul Fişei de interviu a fost stabilit la 24.10.2019 de comisia de concurs, în cursul unei întâlniri la care au participat preşedintele acesteia, inculpatul comandor A. şi cei doi membri, comandor F. şi comandor G.. Activitatea s-a desfăşurat în biroul preşedintelui comisiei, începând, cu aproximaţie, în jurul orei 16:00, până în jurul orei 18:00. Conform declaraţiilor inculpatului comandor A. şi ale martorilor comandor F. şi comandor G., în mod concret întrebările/criteriile/subiectele au fost propuse de fiecare component al comisiei, fiind consemnate olograf de preşedintele acesteia şi apoi tehnoredactate, tot de către inculpatul comandor A., pe calculatorul instalat în biroul său. La terminarea şedinţei comisiei, ciornele conţinând notările olografe ale subiectelor întocmite au rămas în posesia acestuia din urmă, pe biroul său. Documentul tehnoredactat în format electronic a rămas în memoria calculatorului de serviciu al preşedintelui comisiei de concurs, încăperea fiind asigurată prin încuiere şi sigilare de către acesta, care a şi părăsit ultimul încăperea, împrejurarea fiind relevantă din perspectiva continuităţii accesului avut la conţinutul subiectelor de examen, prin raportare la ceilalţi membri ai comisiei. Forma consolidată a Fişei de interviu a fost printată a doua zi, înainte de începerea probei interviului.

Diferenţele între relatările sus-numiţilor existente în cazul unor detalii, cum ar fi intervalul orar exact al activităţii ori modalitatea exactă de consemnare olografă, sunt explicabile prin trecerea timpului şi nu împiedică stabilirea împrejurărilor relevante pentru cauză.

Prin încheierea nr. 12 din 05.05.2020 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti (dosar nr. x/2020) a fost încuviinţată efectuarea percheziţiilor informatice, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 05.05.2020 şi până la 03.07.2020, inclusiv, asupra următoarelor sisteme: terminalul telefonic mobil identificat la momentul predării ca având seriile IMEI x şi x utilizat de comandor (rez.) B., terminalul telefonic mobil identificat la momentul predării ca având seria x utilizat de către locotenent-comandor K., terminalul telefonic mobil identificat la momentul predării ca având seria x utilizat de către locotenent-comandor C.. Au fost emise mandatele de percheziţie informatică nr. 7/UP din 05.05.2020, nr. 8/UP din 05.05.2020 şi nr. 9/UP din 05.05.2020.

Prin ordonanţa nr. 22/P/2020 din 05.05.2020 s-a dispus punerea în executare a mandatelor de percheziţie informatică şi a fost realizată percheziţia informatică asupra sistemelor informatice menţionate anterior. Au fost efectuate copii cu mijloace tehnice şi proceduri adecvate de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de sistemele informatice evidenţiate, de către specialiştii în domeniul informatic care funcţionează în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Prin ordonanţa nr. 22/P/2020 din 15.05.2020 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice cu caracter informatic, de către specialişti în domeniul informatic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, răspunsurile punctuale la obiectivele formulate fiind regăsite în cuprinsul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 11.06.2020 . În cadrul acestuia s-a impus convenienţa de notare, în sensul prescurtării, pentru o mai bună facilitare a expunerii, a menţiunii "MOB 01" pentru terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului comandor (rez.) B., a menţiunii "MOB 02" pentru terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului locotenent-comandor C., respectiv a menţiunii "MOB 03" pentru terminalul telefonic mobil aparţinând martorului locotenent-comandor K..

Valorificarea în cadrul constatării tehnico-ştiinţifice a datelor informatice obţinute urmare punerii în aplicare a mandatelor de percheziţie informatică a permis identificarea unor comunicări purtate între inculpatul comandor A., inculpatul comandor (rez.) B., inculpatul locotenent-comandor C. şi martora L..

Analiza comunicărilor purtate prin intermediul aplicaţiei "M." între sus-numiţii, identificate în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 11.06.2020, relevă următoarele:

În "MOB 01", terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului comandor (rez.) B., au fost regăsite:

- conversaţie prin M. cu "cdor A." la data de 24.10.2019, în intervalul orar 18:10:35 – 18:10:45 prin care acesta transmite inculpatului comandor (rez.) B. trei fişiere fotografiate, dactilografiate, text cu structură.;

- conversaţie prin M. cu "L." prin care comandor (rez.) B. îi transmite, prin redirecţionare, la 24.10.2019, ora 20:38:53, cele trei fişiere anterior recepţionate de la inculpatul comandor A. în intervalul orar 18:10:35 – 18:10:45;

- conversaţie prin M. cu "L.". Aceasta răspunde cu mesaje text "Aşa", "Studiază";

- conversaţie prin M. cu "L." prin care comandor (rez.) B. îi transmite, prin redirecţionare, la 24.10.2019, în intervalul 20:43:27 - 20:43:28 şase alte fişiere tip fotografie care conţin înscrisuri în formă olografă, ce s-au găsit în materialitatea lor în MOB02 (dispozitiv al lui C.);

- conversaţie prin M. cu "Lt. cdor. C." prin care comandor (rez.) B. îi transmite la 24.10.2019, în conversaţia din intervalul 20:45:44 - 20:48:41 cele şase fişiere tip fotografie care conţin înscrisuri în formă olografă pe care le transmisese şi posesoarei contului"L.".

În "MOB 02", terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului locotenent-comandor C., au fost regăsite:

- conversaţie prin M. cu "B." la 24.10.2019, în intervalul 20:45:45 - 21:02:37, prin care inculpatul comandor (rez.) B. îi transmite inculpatului locotenent-comandor C. şase fişiere tip fotografie care conţin înscrisuri în formă olografă.

Cu titlu informativ, specialistul în domeniul informatic a explicat:

"Aceste fişiere de tip fotografii având dimensiuni logice reduse poartă denumirea în limba engleză de thumbnail (rom. miniaturi) şi înmagazinează în conţinutul acestora conţinuturi fotografice relativ reduse, neputând fi desluşit scrisul din aceste fotografii. Aceste thumbnail se pretează în special pentru fotografii color (cum ar fi fotografiile de profil din aplicaţiile de mesagerie), dar sunt folosite pe scară largă în aplicaţii informatice. În cazul de faţă, al acestor trei fişiere, se poate observa cu propriile simţuri (de nespecialist) că textul are aparenţa de structură, având paragrafe şi tabulatori. În cazul general, thumbnail-

uri-le sunt folosite de aplicaţii pentru previzualizarea unor imagini în situaţia în care utilizatorul nu doreşte să le descarce din Internet (pentru a economisi consumul de date din telefon) sau atunci când sunt descărcate dintr-o aplicaţie, păstrate ca element de previzualizare în acea aplicaţie, pentru optimizarea funcţionării dispozitivelor în sensul creării unei aparenţe de fluiditate a interfeţei cu utilizatorul".

În Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-a menţionat:

"În raportul chats_filtered_mob01.pdf aferent dispozitivului MOB01 (dispozitiv al lui B.) şi conversaţiilor posesorului acestuia cu alte persoane au fost identificate cele trei fişiere arătate anterior (de dimensiune logică: 2280 octeţi, 2344 octeţi, respectiv 2179 octeţi), ca fiind thumbnail-uri ale unor fişiere fotografice transmise la 24.10.2019 începând cu ora 18:10:35 (UTC+3) de către utilizatorul x care are ca şi nume de contact identificat de UFED: "Cdor A." . (...)

Aceste thumbnail-uri se regăsesc ulterior, ca fiind thunmbnail-uri ale unor imagini fotografice redirecţionate de către posesorul MOB01 (posesorul contului x) în conversaţia purtată cu utilizatorul x la 24.10.2019, începând cu ora 20:38:53 (UTC+3), înregistrat în telefonul mobil ca fiind "L." ".

Analiza punctuală a Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III relevă că cele trei fişiere transmise de inculpatul comandor A. inculpatului comandor (rez.) B. şi redirecţionate de acesta din urmă martorei L., reprezintă fotografii integrale ale celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al fişei de interviu. Conţinutul celor două comunicări de tip "text" dintre comandor (rez.) B. şi martora L. - "Aşa", "Studiază" - reprezintă un îndemn al martorului adresat inculpatului la un studiu asupra însuşirii subiectelor şi răspunsurilor comunicate şi care urmau a fi date în faţa comisiei de concurs în ziua următoare.

S-a constatat că în primul fişier tip fotografie denumit "x.JPG", primul paragraf reprezintă un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent primei întrebări regăsit în cuprinsul Fişei de interviu, iar al doilea paragraf constă într-un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent răspunsului la prima întrebare regăsit în cuprinsul Fişei de interviu.

În cel de-al doilea fişier tip fotografie denumit "x.JPG", primul paragraf reprezintă un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent celei de-a doua întrebări regăsit în cuprinsul Fişei de interviu, iar al doilea paragraf constă într-un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent răspunsului la a doua întrebare regăsit în cuprinsul Fişei de interviu.

În cel de-al treilea fişier tip fotografie denumit "x.JPG", primul paragraf reprezintă un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent celei de-a treia întrebări regăsit în cuprinsul Fişei de interviu, iar al doilea paragraf constă într-un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent răspunsului la a treia întrebare regăsit în cuprinsul Fişei de interviu.

Analiza Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III relevă că cele 6 fişiere tip fotografie care conţin înscrisuri în formă olografă transmise de inculpatul comandor (rez.) B. martorei L. şi inculpatului locotenent-comandor C., reprezintă, din punct de vedere al formei, structurii şi întregului conţinut, fotografii integrale ale pct. 3 capitolul III al fişei de interviu - evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, respectiv cele 9 întrebări în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf.

Fişierele sunt clar evidenţiate în cuprinsul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 11.06.2020 .

Cu certitudine, cele 9 fişiere tip fotografie, obiect al comunicărilor prin intermediul aplicaţiei "M." evidenţiate mai sus, au intrat în posesia inculpatului comandor (rez.) B. urmare preluării prin fotografiere a formei primare, text tehnoredactat, în cazul celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al fişei de interviu, respectiv text în scriere olografă, în cazul celor 9 întrebări de la pct. 3 capitolul III al fişei de interviu. Primirea de către inculpatul comandor (rez.) B. a subiectelor în această formă a avut loc în preziua examenului, anume în după-amiaza zilei de 24.10.2019.

S-a stabilit, în mod concludent, că primele 3 fişiere tip fotografie au fost primite de inculpatul comandor (rez.) B. în intervalul orar 18:10:35-18:10:45, direct de la adjunctul (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, inculpatul comandor A..

Următoarele 6 fişiere tip fotografie au ajuns cu certitudine în posesia inculpatului comandor (rez.) B., aşa cum s-a arătat, iar singura modalitate în care acest lucru se putea realiza, era tot prin transmiterea lor de către inculpatul comandor A..

Argumentele aduse în acest sens de procurorul militar sunt corecte, rezultând cu suficientă evidenţă din declaraţiile date în cauză de inculpaţi şi de martori, coroborate cu momentele şi conţinutul comunicărilor realizate la 24.10.2019, detaliate mai sus. Astfel, şedinţa de lucru a comisiei de concurs desfăşurată în biroul inculpatului comandor A. în vederea stabilirii subiectelor s-a încheiat în jurul orei 18:00, când martorii comandor F. şi comandor G., membri ai comisiei de concurs au părăsit încăperea. Ciornele cu subiectele redactate iniţial prin scrierea olografă a inculpatului comandor A. au rămas în posesia acestuia, iar fişierul electronic cu subiectele tehnoredactate se afla în memoria calculatorului din respectivul birou, la care avea acces doar inculpatul comandor A.. Ca atare, toate posibilităţile de acces la subiecte, indiferent de forma redactării, se aflu sub controlul direct al inculpatului comandor A..

Între inculpatul comandor A. şi inculpatul comandor (rez.) B. exista o relaţionare personală şi profesională indubitabilă, pe care apărarea primului s-a străduit pe parcursul procesului penal să o nege, aparent fără un motiv întemeiat şi totodată, fără succes. Ipoteza formulată, în sensul că inculpatul comandor (rez.) B. era o persoană conflictuală şi atât de dificilă încât nimeni din cadrul serviciului nu ar fi avut vreun motiv să îl ajute într-un mod atât de riscant, a rămas o simplă afirmaţie, nesusţinută de vreo probă în cauză. Dimpotrivă, urmare chiar insistenţelor apărătorilor celor doi inculpaţi anterior menţionaţi, în şedinţa de judecată din 23.06.2021 s-a procedat la vizionarea înregistrării concursului pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament din data de 25.10.2019. Pe întreaga durată a interviului se observă o poziţie clară a inculpatului comandor A., de susţinere şi de încurajare a candidatului, prin atitudine, gesturi, completarea şi confirmarea răspunsurilor etc. Poziţia cordială, înţelegătoare, a inculpatului comandor A. neagă orice ipostază în care între cei doi ar fi existat neînţelegeri sau reţineri legate de eventuale atitudini conflictuale generate de vreun comportament al inculpatului comandor (rez.) B..

Nu mai puţin relevantă, sub aspectul acestei duplicităţi revelate de inculpatul comandor A., este şi declaraţia acestuia din 11.05.2021, când a relatat că inculpatul comandor (rez.) B. ar fi intrat în biroul său, pentru 2-3 minute, în după-amiaza zilei de 24.10.2019, în timpul şedinţei comisiei de concurs când au fost stabilite subiectele examenului, interval în care inculpatul comandor A. ar fi ieşit pentru a se duce la toaletă. Ipoteza sugerată, a obţinerii cu acest prilej a subiectelor, dincolo de faptul că prezenţa candidatului este negată de cei doi membri ai comisiei în declaraţiile lor, este cu totul neverosimilă, nefiind oferită nicio formulă cât de cât rezonabilă privind modul în care respectivul ar fi putut obţine subiectele cu acel prilej. Cu atât mai puţin se revelă, în cazul obţinerii în acel mod a subiectelor, logica transmiterii acestora inculpatului comandor (rez.) B., imediat după şedinţa comisiei, de către inculpatul comandor A., prin intermediul aplicaţiei M..

Apărarea este, oricum, inutilă, de vreme ce inculpatul comandor A. avea obligaţia legală de a lua toate măsurile posibile pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale, iar intrarea candidatului în birou în acel moment crucial pentru examen, nu putea fi tolerată de preşedintele comisiei, nici legal şi nici potrivit propriilor sugerări ale acestuia, conform cărora candidatul respectiv era o persoană dificilă, ce sub nicio formă nu ar fi putut primi un astfel de sprijin din partea colegilor.

Având cunoştinţă de conţinutul subiectelor de examen şi al răspunsurilor la acestea, obţinute încă din 24.10.2019, în împrejurările arătate, inculpatul comandor (rez.) B. a participat la 25.10.2019 la susţinerea examenului pentru ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, pe care l-a promovat, comisia acordându-i nota finală de concurs 9,16 şi declarându-l "ADMIS".

Conduita inculpatului comandor A. excede cerinţelor îndeplinirii cu bună credinţă şi în limitele prevederilor legale a atribuţiilor funcţionale ce decurgeau din exercitarea însărcinării de preşedinte al comisiei de concurs şi din funcţia, deţinută prin împuternicire la acel moment, de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, fiind în deplină cunoştinţă de cauză asupra importanţei responsabilităţilor evidente ale funcţiei care trebuia ocupată în urma promovării în condiţii de legalitate a examenului.

Inculpatul comandor (rez.) B. a ajuns ilicit în posesia informaţiilor cu caracter confidenţial, constând în întrebările cu răspunsurile aferente formulate de comisia de concurs şi regăsite în cuprinsul Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III, întocmită pentru derularea probei interviului, anume 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, incluse la capitolul I, precum şi cele 9 puncte în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, menţionate la capitolul III pct. 3 din fişă.

Caracterul nepublic al subiectelor examenului, ca în cazul oricărui examen/concurs, este evident, nefiind necesară argumentarea sa. Nicio altă persoană decât cele desemnate expres din rândul membrilor comisiilor de examen/concurs nu poate avea acces legitim la subiectele formulate în vederea desfăşurării probelor, înainte de începerea efectivă a probei şi în afara locaţiei unde aceasta se desfăşoară. Apărările inculpaţilor care au adus în discuţie aspecte subsidiare, cum ar fi caracterul clasificat/neclasificat al unor documente/acte normative interne, publicarea bibliografiei, informaţiile la care în mod curent angajaţii unei instituţii au acces şi sunt obligaţi să le cunoască în virtutea atribuţiilor funcţionale, au urmărit demonstrarea faptului că datele/informaţiile utilizate în cadrul concursul nu ar fi fost "nepublice", putând fi accesate de inculpaţi în cadrul atribuţiilor curente. Or, se face o clară şi intenţionată confuzie între, pe de-o parte, bibliografia şi tematica examenului, care obligatoriu trebuie publicate şi aduse la cunoştinţa candidaţilor şi lucrările de specialitate, actele normative, documentaţiile clasificate sau nu, ce servesc la pregătirea pentru examen şi la care cei înscrişi au acces firesc şi, pe de altă parte, subiectele redactate de comisia de concurs utilizând datele/informaţiile din cadrul bibliografiei. Chiar dacă în cadrul subiectelor examenului sunt prezentate informaţii care fac parte din bibliografia ce se presupune a fi cunoscută şi însuşită de candidaţi, nu se poate, într-o minimă logică, accepta că subiectele formulate ar fi şi acestea "publice" şi accesibile candidaţilor înainte de începerea efectivă a probei şi în afara locaţiei unde aceasta se desfăşoară. Orice argumentaţie sau sugerare a apărării în acest sens este, în consecinţă, înlăturată ca absurdă.

Audiaţi fiind, cei trei inculpaţi au negat săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu.

Cu privire la raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului comandor A. şi urmările produse şi la raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului comandor (rez.) B. şi urmările produse, la elementul material al infracţiunilor şi sub aspectul laturii subiective, tribunalul a reţinut următoarele:

Raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului comandor A. din 24.10.2019, când şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi urmările periculoase, vătămarea intereselor legitime ale Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General de Aviaţie şi producerea unei pagube în dauna acestei instituţii, a rezultat din probatoriul administrat. Totodată, acelaşi probatoriu a evidenţiat că scopul ilicit urmărit, asigurarea obţinerii unui folos necuvenit de către inculpatul comandor (rez.) B., constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, există, a fost expres urmărit de inculpat şi realizat în fapt, deşi acest ultim aspect nu este cerut ca o condiţie constitutivă în cadrul conţinutului tipic al infracţiunii.

Raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului comandor A. din 24.10.2019, când a permis accesul inculpatului comandor (rez.) B. la informaţii ce nu erau destinate publicităţii şi urmarea periculoasă, vătămarea relaţiilor sociale referitoare la anumite activităţi reglementate de lege, ce impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor implicate în orice mod în derularea acestora, a rezultat din materialitatea faptei (ex re). Probatoriul administrat a evidenţiat că scopul ilicit urmărit, asigurarea obţinerii unui folos necuvenit de către inculpatul comandor (rez.) B., constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, există, a fost expres urmărit de inculpat şi realizat în fapt (acest ultim aspect nu este cerut ca o condiţie constitutivă în cadrul conţinutului tipic al infracţiunii).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul comandor A. a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, calificată prin scop, în cazul ambelor fapte.

Raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului comandor (rez.) B. din 24.10.2019, când a permis accesul unei persoane neautorizate, anume inculpatului locotenent-comandor C., la informaţii ce nu erau destinate publicităţii şi urmarea periculoasă, vătămarea relaţiilor sociale referitoare la anumite activităţi reglementate de lege, ce impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor implicate în orice mod în derularea acestora, a rezultat din materialitatea faptei (ex re). Probatoriul administrat a evidenţiat că scopul ilicit urmărit, asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, există, a fost expres urmărit de inculpat şi realizat în fapt (acest ultim aspect nu este cerut ca o condiţie constitutivă în cadrul conţinutului tipic al infracţiunii).

Raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului comandor (rez.) B. din 25.10.2019, când a folosit, în mod direct, în cadrul concursului la care a participat, informaţii ce nu erau destinate publicităţii şi urmarea periculoasă, vătămarea relaţiilor sociale referitoare la anumite activităţi reglementate de lege, ce impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor implicate în orice mod în derularea acestora, a rezultat din materialitatea faptei (ex re). Probatoriul administrat a evidenţiat că scopul ilicit urmărit, asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, există, a fost expres urmărit de inculpat şi realizat în fapt (acest ultim aspect nu este cerut ca o condiţie constitutivă în cadrul conţinutului tipic al infracţiunii).

Elementul material al infracţiunii comise de inculpatul comandor (rez.) B., se prezintă sub forma unor acţiuni comise succesiv, la 24.10.2019 şi la 25.10.2019, în cele două modalităţi prevăzute alternativ de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000. Prima, în ordine cronologică, priveşte permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu erau destinate publicităţii. Cea de a doua, constă în folosirea în mod direct a respectivelor informaţii la 25.10.2019, când, având cunoştinţă de conţinutul subiectelor de examen şi al răspunsurilor la acestea, obţinute încă din 24.10.2019, în împrejurările arătate, inculpatul comandor (rez.) B. a participat la susţinerea examenului pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, pe care l-a promovat. S-a reţinut, sub acest aspect, comiterea infracţiunii în formă continuată.

Sub aspectul laturii subiective, comandor (rez.) B. a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, calificată prin scop. Actele materiale reţinute au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale, verificându-se cerinţa unităţii de rezoluţie impusă de art. 35 alin. (2) din C. pen.

3. În ceea ce priveşte acuzaţia adusă inculpatului locotenent - comandor C., tribunalul a reţinut că din actele dosarului nu reiese comiterea de către acesta a vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Fapta de care a fost acuzat, anume complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, presupune din punct de vedere al conţinutului constitutiv obiectiv, îndeplinirea cerinţei realizării unor acte de complicitate la acţiunile care constituie elementul material al infracţiunii menţionate. Aşadar, este necesar ca la comiterea acţiunilor ilicite imputate inculpatului comandor (rez.) B., de folosirea în mod direct a unor informaţii care nu erau destinate publicităţii, precum şi de permiterea accesului unor persoane neautorizate la astfel de informaţii, să-şi fi adus contribuţia în mod efectiv şi inculpatul locotenent - comandor C. prin acte de participaţie subscrise complicităţii.

Or, în cauză, asemenea acţiuni/inacţiuni nu sunt prezente.

În privinţa complicităţii în doctrina juridică se arată că această formă de participaţie are caracter de contribuţie indirectă la comiterea infracţiunii, complicele înlesnind realizarea faptei prevăzute de legea penală, făcând ca prin sprijinul său autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată. Sub raportul laturii obiective existenţa complicităţii se verifică prin prisma a trei condiţii principale, două dintre acestea prezentând interes în cauză, respectiv: să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea acelei fapte şi contribuţia complicelui să fie efectivă, adică să fi folosit în fapt la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.

Legat de prima condiţie menţionată, se arată că actele de contribuţie pot fi acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei penale (complicitate materială) sau acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii subiective a faptei penale (complicitate morală).

În cazul condiţiei privitoare la caracterul efectiv al contribuţiei, se arată că orice contribuţie a complicelui trebuie să fie efectivă, respectiv să fi folosit efectiv la realizarea faptei prevăzute de legea penală. În măsura în care ajutorul dat nu este folosit, fiind considerat ca impropriu sau de prisos, contribuţia dată astfel rămâne o simplă tentativă de complicitate, fără semnificaţie juridică penală.

În raport cu cele arătate, în speţa de faţă acuzarea nu a reţinut acte concrete de contribuţie materială la săvârşirea faptei în sarcina inculpatului locotenent - comandor C., ci doar o împrejurare de fapt asupra căruia acesta nu avea, în modul cel mai evident, niciun control, anume primirea prin intermediul unei aplicaţii de telefon a unor date/informaţii. Chiar dacă acestea nu erau destinate publicităţii, primirea nu este prohibită de legea penală a cărei încălcare este imputată de organul de urmărire penală. De asemenea, actul în sine al primirii acestor infirmaţii, nefiind cerut, sugerat, propus, încurajat, înlesnit sau sprijinit în indiferent ce mod de inculpatul locotenent - comandor C., nu capătă semnificaţia unei participaţii în forma complicităţii la realizarea elementului material al infracţiunii în discuţie, în cazul niciuneia dintre cele două modalităţi menţionate de legiuitor - folosirea ori permiterea accesului. Nici activitatea inculpatului locotenent - comandor C., ulterioară primirii informaţiilor, anume solicitarea de lămuriri de la expeditor şi, consecutiv neprimirii vreunui răspuns, pasivitatea sa, în raport, cu faptul că, în concret, nu i se solicitase nimic, nu îmbracă în vreun fel forma unor reale acte de contribuţie efectivă.

Aşadar, inculpatul locotenent - comandor C. nu a exercitat vreun act concret de înlesnire sau de ajutare a comiterii, în modalitatea permiterea accesului, a actului ilicit din 24.10.2019 al inculpatului comandor (rez.) B., când acesta, după ce, în baza unei conivenţe anterioare, a obţinut în mod fraudulos informaţii care nu erau destinate publicităţii, urmare divulgării de către preşedintele comisiei de concurs, inculpatul comandor A.. Aşa cum s-a arătat, inculpatul comandor (rez.) B. a redirecţionat, din proprie iniţiativă şi fără vreun scop concret revelat în cauză, informaţiile pe care le primise, fără vreo implicare efectivă, prealabilă sau concomitentă, a inculpatului locotenent - comandor C..

În acelaşi timp, inculpatul locotenent - comandor C. nu a exercitat vreun act concret de înlesnire sau de ajutare a comiterii, în modalitatea folosirea, a actului ilicit din 25.10.2019 al inculpatului comandor (rez.) B., când acesta, având cunoştinţă de conţinutul subiectelor de examen şi al răspunsurilor la acestea, obţinute încă din 24.10.2019, a participat la susţinerea examenului pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, pe care l-a promovat, folosind în mod direct informaţii nedestinate publicităţii.

Totodată, chiar dacă actul de sesizare nu menţionează o asemenea ipoteză, pentru luarea în discuţie a unei eventuale contribuţii în modalitatea complicităţii morale, trebuie arătat că potrivit doctrinei de specialitate, în această modalitate, efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe latura sa psihică, ar consta în întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta, darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei sau de a favoriza pe făptuitor, determinarea altor persoane să sprijine, în calitate de complici la săvârşirea faptei, ajutorul dat instigatorului etc.

În cauză nu se reţine nicio formă efectivă de realizare a unei asemenea contribuţii. Împrejurarea, independentă de voinţa sa, a primirii informaţiilor, solicitarea de explicaţii şi lipsa de reacţie ulterioară, nu pot constitui acte de contribuţie morală efectivă.

Nu se poate reţine, în această idee, că simpla conştientizare de către inculpatul comandor (rez.) B., a faptului că şi inculpatul locotenent - comandor C. ajunsese în posesia informaţiilor, fără ca acesta să fi reacţionat altfel decât prin atitudinea lipsită de orice semnificaţie arătată, ar fi folosit, în fapt, la realizarea actelor de executare, prin aceea că acestea ar fi fost comise mai uşor, mai repede sau mai sigur, ori că ar fi întreţinut sau întărit convingerea autorului de a săvârşi faptele. Conduita inculpatului locotenent - comandor C. nu a acţionat ca un catalizator al rezoluţiei infracţionale a inculpatului comandor (rez.) B., fiind irelevantă.

Ar mai trebui arătat că în doctrina juridică au fost puse în discuţie, pe de-o parte, valoarea cauzală a contribuţiei prin omisiune la săvârşirea infracţiunii şi pe de altă parte, necesitatea de a deosebi complicitatea prin inacţiune de aşa-numita complicitate negativă. Este relevată situaţia persoanei care, fiind de faţă la comiterea unei infracţiuni, nu intervine pentru a împiedica consumarea acesteia. În unele abordări s-a susţinut că această atitudine negativă constituie de fapt o complicitate negativă sau o complicitate prin adeziune tacită. S-a argumentat că această concepţie nu poate fi admisă, deoarece în cazul neintervenţiei nu există o obligaţie legală generală de împiedicare, pe care cel care rămâne inactiv să o încalce. Numai în mod excepţional în dreptul nostru penal a fost incriminată neintervenţia, anume în cazul infracţiunii de lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate prev. de art. 203 din C. pen.

Ca atare, chiar dacă s-ar fi demonstrat în cauză că inculpatul locotenent - comandor C. ar fi înţeles la acel moment că îi fuseseră transmise subiectele concursului de a doua zi, pasivitatea sa, în raport, cu împiedicarea unei prezumtive şi potenţiale fraude nu are conotaţia necesară reţinerii complicităţii care i se impută.

În raport cu cele arătate, tribunalul a constatat că, în cauză, faptul primirii unor informaţii nedestinate publicităţii, reproşat inculpatului locotenent - comandor C., nu are semnificaţie penală, constituind doar o împrejurare de fapt, care în mod concret chiar a ajutat substanţial şi decisiv ancheta, contribuind la instrumentarea corespunzătoare a cauzei, la descoperirea făptuitorilor şi la probarea activităţii infracţionale a acestora, prin aceea că datele rămase în memoria dispozitivului electronic nu au fost şterse şi au putut fi recuperate de organul judiciar. Or, aceasta vădeşte lipsa de interes a inculpatului locotenent - comandor C. faţă de orice activitate de înlesnire sau ajutorare la actele concrete de fraudare a concursului şi ignoranţa sa în privinţa scopului în care i-au fost transmise acele informaţii.

În considerarea celor arătate, nefiind relevată existenţa unor acte materiale concrete ale inculpatului locotenent - comandor C. în sensul acuzaţiei formulate împotriva sa, tribunalul a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000.

4. În drept, tribunalul a reţinut următoarele:

Fapta inculpatului comandor A. din 24.10.2019, când şi-a încălcat atribuţiile de serviciu care decurgeau din exercitarea însărcinării de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie şi din funcţia, deţinută prin împuternicire la acel moment, de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, însuşindu-şi informaţii ce nu erau destinate publicităţii (întrebările cu răspunsurile aferente formulate de comisia de concurs şi regăsite în cuprinsul Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III, întocmită pentru derularea probei interviului, anume 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, incluse la capitolul I, precum şi cele 9 puncte în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, menţionate la capitolul III pct. 3 din fişă) şi transmiţându-le candidatului, inculpatul comandor (rez.) B., în scopul asigurării obţinerii de către acesta a unui folos necuvenit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului comandor A. din 24.10.2019, când a folosit în mod direct informaţii ce nu erau destinate publicităţii (întrebările cu răspunsurile aferente formulate de comisia de concurs şi regăsite în cuprinsul Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III, întocmită pentru derularea probei interviului, anume 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, incluse la capitolul I, precum şi cele 9 puncte în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, menţionate la capitolul III pct. 3 din fişă) şi a permis accesul la aceste informaţii candidatului, inculpatul comandor (rez.) B., în scopul asigurării obţinerii de către acesta a unui folos necuvenit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului comandor (rez.) B., care, în baza unei rezoluţii unice, la 24.10.2019 a permis accesul unei persoane neautorizate - inculpatul locotenent comandor C. la informaţii care nu erau destinate publicităţii (întrebările cu răspunsurile aferente formulate de comisia de concurs şi regăsite în cuprinsul Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III, întocmită pentru derularea probei interviului, anume 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, incluse la capitolul I, precum şi cele 9 puncte în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, menţionate la capitolul III pct. 3 din fişă) şi la 25.10.2019 a folosit, în mod direct, informaţiile ce nu erau destinate publicităţii, anterior menţionate, în cadrul concursului la care a participat în calitate de candidat, organizat pentru ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, cu scopul de a-şi asigura obţinerea pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, în formă continuată, de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

5. Pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de cei doi inculpaţi, tribunalul a stabilit câte o pedeapsă la a cărei individualizare a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, urmările produse sau care se puteau produce, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor (nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale - f.31, 33 vol. 1), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (nu recunosc faptele susţinând o versiune nereală a stării de fapt), nivelul de educaţie şi vârsta.

În concret, sub aspectul stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită, tribunalul a constatat că infracţiunile săvârşite prezintă pericol social foarte ridicat, relevat de circumstanţele cauzei, astfel cum au fost analizate mai sus, relaţiile sociale ocrotite de lege fiind evident nesocotite de inculpaţi.

Faptele săvârşite trebuie analizate, atât din perspectiva pericolului social intrinsec şi a urmărilor produse sau pe care le puteau produce, cât şi în contextul cauzal şi al circumstanţelor concrete în care au fost comise. Încălcarea cu intenţie a atribuţiilor de serviciu şi fraudarea unui concurs organizat pentru ocuparea unei funcţii de conducere cu responsabilităţi de mare importanţă pentru societate, învederează o atitudine antisocială gravă, atât prin indiferenţa faţă de regulile sociale care impun tuturor respectarea normelor legale şi ca atare, obligaţia de abţinere de la acţiuni/inacţiuni prohibite de lege, cât şi, sub aspectul urmărilor produse, prin desconsiderarea unor valori sociale foarte importante, pe de-o parte relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţilor aferente unui serviciu public şi a celor privind anumite activităţi reglementate de lege, ce impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor implicate în orice mod în derularea acestora, iar pe de altă parte, relaţiile sociale cu caracter patrimonial. Minimizarea atât de degajată şi de insistentă a consecinţelor actelor ilicite comise, reliefează un pericol social real, major, aspect care nu poate fi ignorat.

De asemenea, atitudinea necooperantă a inculpaţilor scoate în evidenţă poziţionarea lor subiectivă, în raport, cu asumarea responsabilităţii pentru faptele antisociale comise şi necesitatea tragerii la răspundere.

În acelaşi timp, neasumarea responsabilităţii pentru infracţiunile comise şi pentru consecinţele grave ale acestora, în condiţiile în care starea de fapt este clară, probatoriul nelăsând loc vreunei îndoieli, vădeşte lipsa de conştientizare şi de înţelegere a semnificaţiei antisociale a faptelor săvârşite şi neacceptarea imperativului tragerii lor la răspundere. În acelaşi sens pledează şi apărarea care a adus în discuţie pretinsa inutilitate a unor eventuale acţiuni de fraudare a concursului de vreme ce inculpatul comandor (rez.) B. constituia cea mai bună opţiune a instituţiei pentru numirea în funcţia respectivă date fiind calităţile sale personale şi profesionale şi faptul că ocupase anterior prin împuternicire postul, dovedindu-şi competenţa.

Or, în aceste condiţii, dacă era evident că nu se impuneau activităţile ilicite derulate de cei doi inculpaţi este cu atât mai greu de acceptat faptul că aceştia au înţeles să le realizeze. Prin urmare, tribunalul a putut doar remarca modul nesincer aparte în care inculpaţii îşi argumentează nevinovăţia.

Sub aspectul stării de pericol tribunalul a mai reţinut că infracţiunile de corupţie prezintă un nivel ridicat de pericol social şi prin toate implicaţiile lor, sunt acţiuni dezonorante şi profund antisociale. Este general acceptat că fenomenul corupţiei constituie unul dintre cei mai importanţi factori disruptivi care operează în societăţile moderne, afectând puternic stabilitatea socială, economică şi politică a oricărui stat, niciun domeniu de activitate nefiind imun la acţiunea acestui flagel. Consecinţele sale sunt atât de importante, de grave şi de extinse încât la nivel internaţional problema corupţiei este unul dintre fenomenele sociale care tot mai insistent se plasează în centrul atenţiei, fiind abordată în numeroase acte juridice. Toate eforturile care se fac la nivel naţional şi internaţional pentru combaterea fenomenului corupţiei dezavuează explicit şi în mod categoric abordările ce tind a minimaliza efectele sale. Tratarea aspectelor care ţin de acesta trebuie făcută în toate împrejurările cu multă prudenţă, dar şi cu fermitate. În speţă, o asemenea formulă este cu atât mai dezirabilă cu cât inculpaţii sunt militari activi, statut care, aşa cum a arătat, pretinde standarde înalte de conduită morală, disciplină şi integritate.

În privinţa persoanei inculpaţilor, tribunalul a reţinut că statutul profesional este deosebit de relevant. Aceştia erau la data faptelor ofiţeri superiori în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, exercitând atribuţiile unor funcţii de conducere de mare responsabilitate. Statutul de militar pretinde înalte standarde de ţinută morală şi civică, disciplină şi responsabilitate. Respectul faţă de lege şi faţă de autoritate sunt, prin excelenţă, cerinţe de bază ale conduitei militare.

Tribunalul a reţinut că la stabilirea în concret a pedepsei trebuie avut în vedere că aceasta este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. De asemenea, a avut în vedere că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Conduita infracţională dar şi atitudinea ulterioară, de neasumare a responsabilităţii, impun ca la individualizarea pedepsei să se ţină cont de gradul intrinsec de pericol social al faptelor, dar şi de persoanele inculpaţilor, care în cauza de faţă indică o periculozitate crescută, aceştia manifestând indiferenţă faţă de semnificaţia şi consecinţele conduitei antisociale.

Valorizarea corespunzătoare a celor expuse impune ca rolul educativ al pedepsei, deopotrivă cu cel preventiv, să fie exprimate cu suficientă elocvenţă în sancţiunea penală aplicată, pentru a nu rămâne doar în sfera dezideratului pur teoretic, ci a asigura o finalitate efectivă şi concretă operaţiunii procesuale de individualizare şi impunere a pedepsei.

Pentru motivele arătate, tribunalul a stabilit fiecăruia dintre inculpaţi, pentru fiecare infracţiune săvârşită, câte o pedeapsă cu închisoarea orientată sub media dintre limitele prevăzute de lege, în cazul inculpatului comandor A.

Cătălin şi spre media dintre minimumul şi maximumul special, în cazul inculpatului comandor (rez.) B..

În cazul infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., ţinând seama de amploarea conduitei antisociale, eforturile depuse şi mijloacele utilizate în comiterea actelor materiale prohibite, în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale, precum şi de valoarea acestora, conform art. 62 rap. la art. 61 alin. (1)-(3) şi alin. (4), lit. c) din C. pen., tribunalul a stabilit inculpatului comandor A., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa amenzii într-un cuantum situat în limitele prevăzute de textele menţionate, fixat, în raport, cu elementele de individualizare analizate mai sus.

Conform art. 38 alin. (2) din C. pen. a constatat că faptele comise de inculpatul comandor A. se află în concurs formal şi în temeiul art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă.

În cazul infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., ţinând seama de amploarea conduitei antisociale, eforturile depuse şi mijloacele utilizate în comiterea actelor materiale prohibite, în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale, precum şi de valoarea acestora, conform art. 62 rap. la art. 61 alin. (1)-(3) şi alin. (4), lit. c) din C. pen., tribunalul a stabilit inculpatului comandor (rez.) B., alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa amenzii într-un cuantum situat în limitele prevăzute de textele menţionate, fixat, în raport, cu elementele de individualizare analizate mai sus.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. e) din C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpaţi, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa amenzii penale.

6. Având în vedere periculozitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise, starea de pericol creată, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, a interzis inculpaţilor, ca pedepse complementare, pe lângă pedeapsa principală a închisorii aplicată, exercitarea unor drepturi, astfel:

În temeiul art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., al art. 67 alin. (2) şi art. art. 66 alin. (2) şi (3) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din C. pen. a stabilit inculpatului comandor A., pe lângă pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă orientată spre media intervalului prevăzut de lege.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1), lit. g) şi k) din C. pen. a stabilit inculpatului comandor A., pe lângă pedeapsa stabilită pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa orice funcţii de conducere şi de a exercita orice activităţi care presupun dispunerea, organizarea sau desfăşurarea de concursuri/examene, în sistemul public şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă orientată spre media intervalului prevăzut de lege.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) şi alin. (3) din C. pen. a stabilit inculpatului comandor A., pe lângă pedeapsa stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa orice funcţii de conducere şi de a exercita orice activităţi care presupun dispunerea, organizarea sau desfăşurarea de concursuri/examene, în sistemul public şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă orientată sub media intervalului prevăzut de lege.

În acest sens, a apreciat că exerciţiul acestor drepturi cetăţeneşti este incompatibil cu profilul moral şi comportamental al inculpatului şi cu atitudinea sa faţă de respectarea legii şi a valorilor fundamentale ocrotite de aceasta.

În condiţiile stabilirii pedepselor complementare, în baza art. 65 alin. (1) din C. pen., tribunalul a interzis inculpatului, ca pedepse accesorii, exercitarea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedepse complementare, în cazul fiecăreia dintre cele două fapte.

În baza art. 45 alin. (3), lit. a) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, cea mai grea dintre pedepsele complementare stabilite.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) şi k) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi k) şi alin. (3) din C. pen. a aplicat inculpatului comandor (rez.) B., pe lângă pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1), lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă orientată spre media intervalului prevăzut de lege.

În condiţiile stabilirii pedepsei complementare, în baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Tribunalul a hotărât că executarea pedepsei complementare va începe, în cazul ambilor inculpaţi, conform art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

De asemenea, conform art. 65 alin. (3) din C. pen. a hotărât că pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută, în cazul ambilor inculpaţi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

7. Date fiind împrejurările cauzei analizate mai sus şi luând în considerare întreaga conduită a inculpaţilor, a reţinut că este necesar ca regimul de executare a pedepselor aplicate pentru faptele deduse judecăţii să fie apt a contribui în mod real şi eficient la realizarea scopului reeducării şi al prevenirii săvârşirii de noi fapte penale, laolaltă cu satisfacerea funcţiei de exemplaritate a sancţiunii penale. Nepăsarea faţă de valorile sociale care, în virtutea importanţei lor, beneficiază de nivelul cel mai ridicat de protecţie oferit de societate, cel al legii penale, conturează conduite antisociale hotărâte, care trebuie să declanşeze o reacţie adecvată a autorităţii. Ca atare, tribunalul a dispus ca pedepsele principale să se execute în regim de detenţie, acesta servind cel mai bine finalităţii menţionate.

8. În privinţa laturii civile, tribunalul a reţinut următoarele:

Urmare săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. de către inculpatul comandor A. şi, în consecinţă, a ocupării ilegale de către inculpatul comandor (rez.) B. a funcţiei de conducere de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, s-au produs, pe de-o parte, vătămarea intereselor legitime ale Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General de Aviaţie, în privinţa interesului instituţional al ocupării funcţiei de către persoana competentă, dar şi îndrituită conform legii, în urma derulării procedurilor corespunzătoare, iar, pe de altă parte, o pagubă în cuantum de 2.116 RON în dauna aceleiaşi entităţi juridice, constând în totalul sumelor aferente funcţiei de conducere, încasate în plus şi pe nedrept de către inculpatul comandor (rez.) B., de la momentul numirii în funcţie, 25.11.2019, până la data eliberării din aceasta.

Mecanismul concret de producere a pagubei şi cuantumul acesteia, au fost determinate şi evidenţiate în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 24.08.2020 şi în suplimentul la raport nr. x/2020 din 08.09.2020, întocmite de specialiştii financiari din cadrul Serviciului Specialişti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în cuprinsul cărora s-a reţinut:

"Având la bază informaţiile existente în situaţiile detaliate puse la dispoziţie de IGAv cu adresa nr. x/31.08.2020, privind diferenţele valorice pentru perioada 25.11.2019 - 26.07.2020, determinate între soldele lunare realizate de comandor B. în calitate de comandant al DA (şi al POA Bucureşti) şi cele ce ar fi fost realizate de acesta în funcţia de comandant echipaj I (deţinută anterior), specialiştii D.N.A. au verificat datele şi au calculat aceste diferenţe. Venitul brut determinat ca diferenţă între soldele lunare aferente funcţiei de Comandant de Detaşament D. şi cele ale funcţiei de Comandant de echipaj I, pentru perioada 25.11.2019 - 26.07.2020, este în valoare de 3.616 RON. Astfel, Anexa nr. 1 la prezentul raport de constatare, cuprinde aceste diferenţe pentru fiecare lună din perioada 25.11.2019 - 26.07.2020, pe fiecare element component al soldei lunare.

În urma aplicării contribuţiilor şi impozitului la salarii prevăzute de lege, suma netă (venitul net) din diferenţele determinate este de 2.116 RON".

Prin urmare, în temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., tribunalul a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Inspectoratul General de Aviaţie (U.M. 0900 Bucureşti) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi a obligat inculpatul comandor (rez.) B. la plata către respectiva parte civilă a sumei de 2.116 RON cu titlu de daune materiale, actualizată la data plăţii efective în raport cu rata inflaţiei.

Rezolvarea acţiunii civile în cauză presupune ca instanţa de judecată să ia măsurile potrivite pentru restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii. În acest sens, a constatat că se impune ca actele întocmite ca urmare a activităţilor de fraudare a concursului să fie declarate false, în măsura afectării conţinutului acestora prin evidenţierea unei realităţi inexistente (răspunsurile candidatului al căror conţinut este vădit alterat de activităţile ilicite sancţionate) ori prin efectuarea unor menţiuni, şi acestea alterate şi necorespunzătoare adevărului, anume cele privind evaluarea şi notarea răspunsurilor candidatului. Consecutiv, actul administrativ prin care s-a dispus numirea în funcţie urmare operaţiunilor de fraudare a procedurii de concurs, este nul.

În temeiul art. 397 alin. (3) rap. la art. 25 alin. (3) şi la art. 256 din C. proc. pen., tribunalul a constatat ca fiind false şi a dispus anularea în totalitate a următoarelor înscrisuri: fişă de interviu pentru posturi de conducere de nivel III completată de comandor F., fişă de interviu pentru posturi de conducere de nivel III completată de comandor G., borderou centralizator nr. x din 25.10.2019, borderou centralizator nr. x din 25.10.2019, borderou centralizator nr. x din 25.10.2019, tabel nominal nr. x din 25.10.2019, tabel final nr. x din 28.10.2019. A constatat ca fiind false menţiunile din procesul-verbal nr. x din 25.10.2019 referitoare la notele acordate inculpatului comandor (rez.) B. şi a dispus anularea parţială a înscrisului, anume în privinţa respectivelor consemnări.

Tribunalul a dispus anularea actului de numire a inculpatului comandor (rez.) B. în funcţia de comandant detaşament (şi comandant

Punct de Operare D.) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, emis urmare concursului organizat şi derulat în perioada 12.09.2019 – 28.10.2019.

Potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. măsurile asigurătorii pot fi luate pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Ca atare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 404 alin. (4), lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1), (3) şi (5) şi art. 254 alin. (1) din C. proc. pen., a instituit poprirea asupra sumelor de bani datorate inculpatului comandor A. de terţi, în limitele prevăzute de lege, până la concurenţa sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat şi cuantumul amenzii penale.

În temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 404 alin. (4), lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1), (3) şi (5) şi art. 254 alin. (1) din C. proc. pen. a instituit poprirea asupra sumelor de bani datorate inculpatului comandor (rez.) B. de terţi, în limitele prevăzute de lege, până la concurenţa sumei de 12.116 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, cuantumul amenzii penale şi paguba produsă părţii civile.

9. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţii comandor A. şi comandor (rez.) B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. a hotărât rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat în privinţa inculpatului locotenent - comandor C..

B. Împotriva acestei sentinţei penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, inculpatul cdor.(rz.) B. şi inculpatul cdor.(rz). A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

1. Criticile de netemeinicie invocate de procuror au vizat greşita achitare a inculpatului cpt.cdor. C. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permitere a accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare Legea nr. 78/2000)

Astfel, a arătat că raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului cdor.(rz.) B. din seara zilei de 24.10.2019, situate după momentul când a intrat, în mod fraudulos, în posesia subiectelor de examen şi momentul susţinerii propriu zise a examenului (data de 25.10.2019), interval de timp în care a permis accesul unei persoane neautorizate, anume inculpatului cpt.cdor. C., la informaţii ce nu erau destinate publicităţii, în împrejurări evidenţiate prin conţinutul comunicărilor realizate prin mesaj de tip text în care i-a cerut celui din urmă ajutorul, şi urmarea periculoasă produsă, evidenţiază scopul ilicit urmărit şi asumat, prin orice mijloace (se are în vedere aici, atât modalitatea de obţinere a subiectelor, cât şi sprijinul solicitat şi obţinut de la cel din urmă), respectiv asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, forma de vinovăţie a intenţiei directe cu care au acţionat cei doi inculpaţi, fiind evidentă.

Participaţia penală a inculpatului cpt.cdor. C. sub forma complicităţii la săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, a avut caracter de contribuţie indirectă la comiterea infracţiunii, acţiunile acestuia înlesnind săvârşirea faptei şi făcând ca, prin sprijinul său, inculpatul cdor.(rz.) B. să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată.

Contribuţia inculpatului cpt.cdor. C. la săvârşirea faptei a fost una efectivă care a folosit la comiterea infracţiunii, fapta nu a rămas în faza unei "tentative de complicitate la săvârşirea infracţiunii", aşa cum a reţinut, ca posibilitate, magistratul militar al instanţei de fond care face abstracţie de o altă realitate obiectivă rezultată din modalitatea de săvârşire a faptei şi reţinută ca atare în doctrina juridică, şi avută în vedere şi la momentul sesizării instanţei, respectiv împrejurarea că, prin toată conduita celui dintâi, inculpatul cdor.(rz.) B. s-a simţit în permanenţă încurajat şi sprijinit în comiterea faptei.

Relevante pentru cauză sunt acţiunile punctuale ale fiecărui inculpat reprezentate şi evidenţiate ca parte a unei rezoluţii infracţionale, interpunerea asumată a inculpatului cpt.cdor. C. între momentul primirii (24.10.2019) în mod fraudulos a subiectelor de către inculpatul cdor.(rz.) B., respectiv cel al folosirii acestora la momentul susţinerii examenului (25.10.2019) căpătând valenţele sprijinului acordat de către cel dintâi în modalitatea descrisă anterior şi constituind în drept participaţia penală reţinută sub forma complicităţii.

Circumstanţele şi motivaţia avută în vedere se impun a fi trase şi la acest moment al susţinerii motivelor de de cdor.(rz.) B. la momentul comunicării acestor subiecte de examen inculpatului cpt.cdor. C., pilot de aeronave şi subordonat al acestuia, se regăsesc, din perspectiva concluziilor ce se impun a fi trase, în baza tuturor mijloacelor de probă administrate, pe de-o parte, în relaţia de încredere personală şi profesională dintre cei doi, iar, pe de altă parte, de urmărirea şi atingerea acelui scop iniţial propus, respectiv promovarea, prin orice mijloace, a examenului şi ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant Punct de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, eludarea acelor norme ce reglementează desfăşurarea, în condiţii de legalitate, a procedurii de încadrare a unei astfel de funcţii fiind concomitentă acelor acţiuni asumate de obţinere, respectiv de folosire a acelor date şi informaţii nedestinate publicităţii puse la dispoziţie chiar de preşedintele comisiei de concurs, inculpatul cdor (rz.) A..

În concret, inculpatul cdor.(rz.) B. a urmărit, prin comunicarea subiectelor de examen către subordonatul său să-şi asigure corectitudinea răspunsurilor ce urma să le dea în faţa comisiei de concurs, împrejurarea evidenţiind conivenţa acestora şi rezultând, în mod direct, din conţinutul mesajelor de tip "text" ce au precedat şi succedat comunicarea între cei doi, a căror valoare probatorie s-a apreciat că a fost ignorată de către magistratul judecător militar al instanţei de fond.

Astfel, conţinutul stabilit al mesajelor text dintre cei doi inculpaţi a fost unul concludent, ce evidenţiază rezoluţia infracţională a acestora, comunicarea fiind fixată şi identificată în memoria telefonului mobil aparţinând inculpatului cpt.cdor. C. la momentul efectuării percheziţiei informatice şi evidenţiată în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifîcă nr. 22/P/2020 din 11.06.2020 întocmit de specialistul în domeniul informatic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

S-a constatat şi s-a învederat la momentul sesizării instanţei, dar şi al judecării cauzei la fond, că ora menţionată de inculpatul cdor.(rz.) B. în comunicarea dintre cei doi inculpaţi, ca oră limită de comunicare a unui răspuns de către inculpatul cpt.cdor. C., prezintă relevanţă din perspectiva faptului stabilit ca moment al începerii examenului, ora 12:00 a zilei de 25.10.2019, aşa cum este menţionat, de altfel, în anunţul de participare şi cum s-a dovedit a fi fost realizat cu aproximaţie, prin raportare la menţiunea momentului de început al probei interviu, ca fiind ora 11:46 a aceleiaşi zile şi cum reiese din cuprinsul procesului-verbal nr. x din 25.10.2020 întocmit de comisia de concurs, la finalizarea examenului.

Pe de altă parte, întrebarea adresată de inculpatul cdor.(rz.) B. inculpatului cpt.cdor. C. "Eşti singur acum lângă telefonul mobil?", la un moment anterior comunicării celor 6 fişiere tip fotografie, ce reprezentau cei 9 (nouă) itemi pentru evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D., are valoarea unei asigurări asupra împrejurărilor de clandestinitate în care s-a dorit a fi realizată comunicarea, ca parte a întregii rezoluţii infracţionale mai sus expusă.

Evident, toată această conduită constituie acte concrete de contribuţie materială şi susţinere morală la săvârşirea faptei, ce aparţin inculpatului cpt.cdor. C., motivarea ce s-a dorit a fi un argument al deciziei de achitare pronunţată de instanţa de fond, în sensul că "ar reprezenta o împrejurare de fapt asupra căreia acesta nu avea în modul cel mai evident, niciun control, anume primirea prin intermediul unei aplicaţii de telefon a unor date/informaţii" fiind apreciată ca nefundamentată pe probele administrate în cauză.

Considerentele instanţei de fond, în sensul că: "Actul în sine al primirii acestor informaţii, nefiind cerut, sugerat, propus, încurajat, înlesnit sau sprijinit in indiferent ce mod de inculpatul locotenent - comandor C., nu capătă semnificaţia unei participaţii în forma complicităţii la realizarea elementului material al infracţiunii în discuţie ", nu ţin cont de faptul că această din urmă comunicare între cei doi inculpaţi, realizată prin intermediul aplicaţiei "M." între cele două terminale telefonice mobile ce le aparţineau, denotă, nu numai conivenţa iniţială a inculpatului cdor.(rz.) B., respectiv a inculpatului cpt.cdor. C., dar şi achiesarea celui din urmă la o rezoluţie infracţională asumată chiar de adjunctul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie şi preşedinte al comisiei de concurs, inculpatul cdor.(rz.) A., sub forma participaţiei penale a complicităţii la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000 şi al cărei beneficiar a fost cel dintâi.

În concluzie, sprijinul acordat, în circumstanţele neechivoce menţionate, de inculpatul cpt.cdor. C. relevă atitudinea subiectivă a acestuia, ca parte iniţială a unei complicităţi morale şi concretizată ulterior prin achiesarea acestuia la o rezoluţie infracţională asumată, atât de inculpatul cdor.(rz.) B., cât şi de adjunctul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie şi preşedinte al comisiei de concurs, inculpatul cdor. A..

Instanţa de fond a făcut abstracţie de conţinutul mesajelor tip text evocate care au precedat şi succedat permiterea accesului la informaţiile nedestinate publicităţii, dar şi de ilicitul faptelor a cărui expunere punctuală din cuprinsul actului de sesizare a instanţei circumscriu acţiunile inculpatului cpt.cdor. C. acelui act ce îmbracă forma înlesnirii şi ajutorului dat la folosirea acelor informaţii al căror caracter nedestinat publicităţii a fost reţinut şi de instanţa de fond.

Mai mult, modul clandestin de săvârşire a faptelor, corelativ disponibilităţii manifestate de inculpatul cpt.cdor. C., sunt de natură a conchide asupra contribuţiei efective pe care acesta a avut-o, în deplină cunoştinţă de cauză asupra scopului ilicit urmărit a fi atins de inculpatul cdor.(rz.) B..

Calitatea de militar activ a inculpatului cpt.cdor. C., în considerarea împrejurării de fapt evidenţiată ca posibilitate chiar şi de magistratul judecător militar, de a fi conştientizat că a intrat în posesia informaţiilor nedestinate publicităţii şi care reprezentau subiectele examenului pe care avea să-1 susţină în ziua următoare inculpatul cdor.(rz.) B., nu poate îmbrăca forma unei omisiuni nesancţionabilă, câtă vreme legea penală incriminează o asemenea abatere în ambele tipuri ale formei de vinovăţie ce ar putea fi reţinută, (a se vedea în acest sens prev. art. 267 din C. pen.).

În cauză s-a apreciat pe baza probelor administrate, nu numai asupra faptului că inculpatul cpt.cdor. C. a avut cunoştinţă de conţinutul şi ceea ce reprezentau informaţiile comunicate şi, mai mult asupra conduitei acestuia care, prin acţiunile sale, şi-a circumscris ilicitul faptelor săvârşite participaţiei penale sub forma complicităţii la săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, determinarea fiind impusă de particularităţile cauzei rezultate din raporturile de serviciu şi de încredere dintre ce doi.

Într-adevăr, relaţia de subordonare pe care o avea inculpatul cpt.cdor. C. faţă de inculpatul cdor.(rz.) B. a constituit premisa eventualelor justificări ale celui dintâi, însă nu pot fi acceptate a reprezenta justificări ale unei conduite circumscrise ilicitului penal, aşa cum evident rezultă din acea disponibilitate constatată a inculpatului subordonat de a-şi oferi serviciile la un moment la care deja avea cunoştinţă de ceea ce reprezenta conţinutul comunicării la care s-a făcut referire, dar şi momentul până la care putea să răspundă, respectiv orele 10-11 ale zilei următoare.

Caracterul netemeinic al hotărârii instanţei de fond mai a mai rezultat şi din interpretarea dată constatării ca stocate în memoria telefonului ce-i aparţinea inculpatului cpt.cdor. C. a comunicărilor realizate prin intermediul aplicaţiei "M.", constând, atât în mesajele tip text, cât şi în mesajele tip fotografie, purtate cu inculpatul cdor.(rz.) B..

Concludenţa datelor informatice identificate în memoria telefonului aparţinând inculpatului cpt.cdor. C. nu poate prezuma, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, buna credinţă a acestuia ci, dimpotrivă, dovedeşte participaţia sa penală sub forma complicităţii la săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului cdor.(rz.) B..

Evident că inculpatul cpt.cdor. C. nu putea nega o împrejurare de fapt dovedită ştiinţific, şi se face trimitere la concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză de către specialistul în domeniul informatic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, faptul că nu au fost şterse datele identificate, regăsindu-se în siguranţa manifestată de inculpat care în mod cert a avut în vedere realizarea comunicării cu inculpatul cdor.(rz.) B.-

B. prin intermediul aplicaţiei informatice "M." ce asigura aparent criptarea integrală a mesajelor şi apelurilor.

Conduita procesuală a inculpatului cpt.cdor. C. a fost una doar parţial sinceră şi a avut în vedere probele deja obţinute de organul de urmărire penală, elocvent în acest sens fiind faptul că inculpatul nu a relatat conţinutul convorbirii telefonice purtate în aceeaşi seară de 24.10.2019 cu inculpatul cdor.(rz.) B. în contextul sprijinului solicitat de către acesta din urmă, cu siguranţă prin intermediul aceleiaşi aplicaţii informatice menţionate.

Conivenţa celor doi inculpaţi a fost una evidenţiată şi reprezentată de participaţia penală a fiecăruia dintre aceştia, aceasta însă se regăseşte în întreaga conduită procesuală a celor doi, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, caracterul limitat al susţinerilor şi al aducerilor aminte regăsindu-se în interesul procesual comun urmărit.

Ceea ce lipseşte din raţionamentul regăsit ca motivare în hotărârea de achitare a inculpatului cpt.cdor. C. este faptul că cel din urmă nu a prezentat din proprie iniţiativă aceste probe organului de urmărire penală care le-a obţinut urmare valorificării mandatelor de percheziţie informatică emise de magistratul judecător militar de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, împrejurarea excluzând buna-credinţă a inculpatului şi evidenţiind aceeaşi conivenţă infracţională.

Considerentele regăsite ca motivare a hotărârii instanţei pe fond, în sensul că prin conduita sa inculpatului cpt.cdor. C. "a ajutat substanţial şi decisiv ancheta... " sunt apreciate ca neîntemeiate şi nefundamentate pe realitatea obiectivă, anterior expusă.

Din altă perspectivă, faptul că, în împrejurările constatate şi expuse în cuprinsul raportului de constatare nr. 22/P/2020 din 11.06.2020, cdor.(rz.) B. înţelege, la un moment anterior comunicărilor cu inculpatul cpt.cdor. C., să direcţioneze prin intermediul aceleiaşi aplicaţii "M." cele 6 fişiere tip fotografie martorului L. (persoană apropiată inculpatului cdor.(rz.) B.) nu poate avea valoarea decât a obiectivării acelei conduite convenite anterior şi situate în sfera ilicitului penal de diseminare a acelor date şi informaţii la care nu ar fi trebuit să aibă acces către două persoane foarte apropiate şi de încredere.

Identitatea celor şase fişiere regăsite a fi comunicate de pe terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului cdor.(rz.) B. cu cele regăsite pe terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului cpt.cdor. C., respectiv pe terminalul telefonic mobil aparţinând martorului L., din perspectiva denumirilor diferite, este explicată, cu valoare de constatare tehnico - ştiinţifică în cuprinsul raportului de constatare întocmit de specialistul în domeniul informatic.

Caracterul neîntemeiat al hotărârii primei instanţe are în vedere şi faptul că în analiza pe fond a acţiunilor inculpatului cpt.cdor. C. nu a fost avut în vedere pericolul social al faptelor care rezultă implicit din modul în care a înţeles să înlesnească chiar şefului direct, inculpat cdor.(rz.) B., accederea, pe nedrept, la ocuparea unei funcţii de conducere, respectiv transpus în drept, acela de a-i asigura celui din urmă posibilitatea obţinerii folosului necuvenit.

Achiesarea şi participarea la derularea unei rezoluţii infracţionale a fost neechivoc demonstrată, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi la momentul efectuării cercetării judecătoreşti şi rezultată din modul în care inculpatul cpt.cdor. C. a acceptat, atât să primească, cât şi să valorifice în interesul inculpatului cdor.(rz.) B. date având caracter confidenţial, la care în mod evident nu avea acces, provenind din interiorul deciziilor unei comisii ce urma să valideze, prin examen, chiar numirea şefului structurii în care activa, perspectiva, desigur, reprezentând un ascendent în activitatea viitoare, faţă de ceilalţi colegi piloţi militari de aeronave.

Modul insidios de săvârşire a faptelor de către inculpaţii cdor.(rz.) A., cdor.(rz.) B. şi cpt.cdor. C. care au uzat de datele şi informaţiile ce nu erau destinate publicităţii, respectiv subiectele pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale şi a celor pentru evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, conturează o vădită stare de pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere contextul socio-medical şi economic.

În concluzie, a considerat că o evaluare riguroasă a probelor, cu luarea în calcul a tuturor circumstanţelor şi a particularităţilor acestei cauze, nu poate crea dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului cpt.cdor. C. în săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii, rezultând o justă stabilire a situaţiei de fapt în concordanţă cu susţinerile procurorului militar regăsite în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, iar analiza de ansamblu a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal, este de natură să înlăture orice dubiu rezonabil.

Raportat la argumentele invocate în susţinerea acestor critici, procurorul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul cpt.cdor. C. şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, criteriile de individualizare referitoare la executarea pedepsei urmând să aibă în vedere vârsta inculpatului, pregătirea sa profesională şi, desigur, conduita procesuală parţial sinceră.

2. Criticile de nelegalitate şi netemeinicie invocate de inculpatul cdor.(rz). A. au vizat încălcarea disp. art. 401 şi 403 rap. la art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, sentinţa atacată nebeneficiind de o motivare aşa cum prevăd dispoziţiile legale invocate, situaţie care echivalează cu o lipsa de motivare, judecătorul fondului procedând la preluarea în cvasitotalitate a elementelor incriminatorii din conţinutul rechizitoriului, excluzând netemeinic elementele din probatoriul administrat in cursul judecăţii.

Din perspectiva art. 401 şi 403, hotărârea trebuie sa reflecte argumentele magistratului dincolo de orice dubiu în ceea ce priveşte soluţia de condamnare.

Acest lucru se traduce prin examinarea minuţioasă a probelor administrate în cauză, atât a probelor în acuzare, cât şi a probelor în apărare .

Din perspectiva lipsei motivării sentinţei instanţei de fond, dezvoltând motivele de apel, a arătat următoarele:

În cauza dedusa judecăţii instanţei de apel ne aflam în situaţia lipsei motivării respingerii probelor în apărare; singurele elemente de fapt cu caracter probatoriu în ceea ce priveşte vinovăţia sa se desprind din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză, raport care nu a privit telefonul său; în motivarea sentinţei nu se regăseşte ca argumentaţie în ce a constat obţinerea unui folos necuvenit pentru sine; cu privire la încălcarea legislaţiei primare invocate de acuzare, nu regăsim nicio motivare a instanţei; instanţa recurge în filele x din sentinţă la afirmaţii, calificări, ce ţin de convingerea proprie, de genul "nebazată pe probe..."; convingerea instanţei asupra vinovăţiei sale se bazează pe ceva ce nu există; faptul că a declarat că inc. B. a intrat in biroul său in ziua întrunirii comisiei de examinare... este prezentat ca o duplicitate; toate probele în apărare - audieri de martori - sunt ignorate şi nevalorificate sub nicio formă; nelegalitatea hotărârii penale atacate rezidă în aceea că, în cursul judecăţii în fond, instanţa nu a procedat la o motivare argumentată a sentinţei faţă de probele acuzării şi faţă de apărările inculpatului; i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, instanţa de fond nerespectând acest principiu care presupune de facto, obligaţia stabilirii situaţiei de fapt pe baza probelor administrate; nu poate afirma când, cum şi de ce au apărut acele poze, însă cine, cum, când şi în ce scop le-a făcut, nu denota decât un comportament iraţional....în civil s-ar chema un act, o faptă săvârşită jocandi cauza; ca să fi existat o fraudare a concursului în mod real, trebuie şi era necesar să fi existat o conivenţă cu toţi membrii, nu cu preşedintele de comisie; a vrut sa fie un factor de echilibru, un om aducător de bine, de normalitate care să fie respectat şi care să fiu un exemplu pentru subordonaţi, aşa cum cere onoarea militară; ocuparea fără drept a funcţiei ca urmare a concursului nu există în cauza la data judecăţii...întrucât condiţia suspensivă de care luase cunoştinţă din start inculpatul B., din momentul înscrierii la concurs, consta în condiţionarea exercitării funcţiei de obţinerea avizului ORNISS aferent postului, aviz neobţinut, iar ca urmare a acestei stări de fapt a fost eliberat din funcţie; solicitarea DNA de a se anula examenul este rămasă fără obiect..."

În final, a arătat că dacă ar fi fost sub imperiul vechiul C. pen., faptele nu ar fi prezentat pericolul social al unor infracţiuni, întrucât nu a obţinut niciun folos nedatorat, iar în lipsa unor reglementări, ordine ierarhice exprese nu avea cum să-şi contureze comportamentul; însă, în accepţiunea noului C. pen., nu s-a păstrat vechea reglementare.

Raportat la argumentele invocate în susţinerea acestor critici, inculpatul cdor.(rz). A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, aplicând principiul in dubio pro reo, achitarea sa potrivit art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1), lit. b) şi c) din C. proc. pen.

3. Criticile de nelegalitate şi netemeinicie invocate de inculpatul cdor.(rz).

B. au vizat următoarele:

- 1. Desfiinţarea sentinţei penale nr. 117 pronunţate la data de 05.10.2021 de către Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul x/2020 cu trimitere spre rejudecare, întrucât cauza a fost soluţionată de către un judecător incompatibil.

- 2. Eronata dispunere a schimbării încadrării juridice din infracţiunea simplă de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în aceeaşi infracţiune, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 3. Nulitatea absolută a Raportului de constatare tehnico-ştiintifică în domeniul informatic din 11.06.2020 şi imposibilitatea valorificării probatorii a acestuia.

- 4. Lipsa existenţei vreunei conivenţe între el şi inculpatul cdor.(rz.) A..

- 5. Lipsa cunoaşterii faptului că subiectele ar fi fost redactate la data de 24.10.2019.

- 6. Aspecte de drept şi de fapt cu privire la organizarea concursului şi arătarea faptului că acestea reprezentau de fapt o copiere a modelului IGSU, aspect care vine să dovedească faptul că nu ar fi putut avea niciodată reprezentarea că acele înscrieri olografe ar fi reprezentat itemi pentru proba interviului.

- 7. Modalitatea de evaluare şi de notare a itemilor de interviu vine să dovedească lipsa utilităţii cunoaşterii subiectelor anterior susţinerii probei în vederea promovării examenului.

- 8. Imposibilitatea dovedirii dincolo de orice dubiu rezonabil a faptului că s-ar fi aflat vreodată în posesia itemilor de la proba teoretică.

- 9. Lipsa urmăririi unui folos material prin presupusa săvârşire a infracţiunii.

Raportat la argumentele invocate în susţinerea acestor critici, inculpatul cdor.(rz). B. a solicitat admiterea apelului, în principal, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2, lit. b) din C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale nr. 117 pronunţată la data de 05.10.2021 de către Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul x/2020 şi trimiterea spre rejudecare către Tribunalul Militar Bucureşti a cauzei; în subsidiar, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2, lit. a) din C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale nr. 117 pronunţată la data de 05.10.2021 de către Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul x/2020 şi după rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I şi a II-a, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în formă continuată prev. de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

A arătat că nu poate fi subiectiv activ in infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000. Faţă de considerente teoretice şi jurisprudenţiale expuse, a solicitat instanţei de control judiciar să observe că nu avea nicio obligaţie de a păstra eventuala confidenţialitate a informaţiilor, şi pe cale de consecinţă să constate că fapta imputată nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000, întrucât nu le-a obţinut în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nefiind îndeplinită condiţia subiectului activ calificat, impunându-se achitarea sa în temeiul art. 395 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. pen.

Prin decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2020 cu majoritate:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat cdor.(rz.) B. împotriva sentinţei penale nr. 117/05.10.2021 pronunţate de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul cu nr. x/2020

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, numai cu privire la reţinerea în sarcina inculpatului cdor.(rz.) B. a formei continuate a infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permitere a accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul cdor.(rz.) B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permitere a accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare.

S-au înlăturat dispoziţiile privind executarea în regim de detenţie a pedepsei principale de 3(trei) ani închisoare şi, drept consecinţă, în baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare aplicate inculpatului cdor.(rz.) B. sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen.

În baza art. 91 alin. (2) din C. pen. amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii, aplicată în condiţiile art. 62 din C. pen. se execută.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b)

să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1), lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 93 alin. (2), lit. d) din C. pen. impune inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

Conform art. 94 alin. (2) din C. pen. verificarea modului de îndeplinire a obligaţiei prev. în art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. se face de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Direcţia Generală de Paşapoarte.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti - Sector II sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector II pe o perioadă de 90 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94 alin. (2) din C. pen. supravegherea executării obligaţiei prev. în art. 93 alin. (3) din C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Executarea pedepselor complementare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., iar pedepsele accesorii se vor executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen. numai în situaţia revocării sau anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Prin aceeaşi decizie, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Tot, prin aceeaşi decizie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpatul cdor.(rz.) A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat cdor.(rz.) A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 2502 din C. proc. pen. a fost ridicată măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatului cdor.(rz.)

B. de terţi, instituită prin sentinţa penală nr. 117/05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul cu nr. x/2020

S-a menţinut măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatului cdor.(rz.) A. de terţi, instituită prin sentinţa penală nr. 117/05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul cu nr. x/2020

Cu opinia separată, în sensul admiterii apelului inculpatului comandor (r) B., desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecarea cauzei, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achitarea inculpatului, precum şi admiterii apelului declarat de inculpatul comandor (r) A., în privinţa individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestuia, sub aspectul cuantumurilor şi a modalităţii de executare, respectiv reducerea cuantumurilor pedepselor principale până la limita care asigură o pedeapsă rezultantă de natură a conduce la incidenţa dispoziţiilor art. 91 din C. pen.

4. Examinând sentinţa penală atacată prin prisma criticilor formulate de apelanţi, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 417 alin. (2) din C. proc. pen. cu majoritate, Curtea a constatat următoarele:

4.1. Analizând în prealabil apelul formulat de inculpatul cdor. (rz.) B., sub aspectul argumentării primei critici, s-a constatat că, în esenţă, inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate cu trimitere spre rejudecare, întrucât cauza a fost soluţionată de către un judecător incompatibil.

Astfel, a susţinut incidenţa disp. art. 64 alin. (1), lit. f) şi alin. (5) din C. proc. pen., întrucât judecătorul care a judecat cauza în fond a avut şi calitatea de judecător de cameră preliminară în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2021, în care a pronunţat încheierea nr. 96 din 23.06.2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare dispusă pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma specială reglementată de Legea nr. 78/2000.

Din încheierea menţionată a mai rezultat că la data de 05.07.2021, domnul judecător col. N. deja a apreciat în ceea ce priveşte acuzaţia de abuz în serviciu imputată inculpatului A. că fapta de abuz în serviciu există şi că îndeplineşte condiţiile de tipicitate obiectivă, soluţia de clasare în privinţa sa vizând faptul că nu s-a putut proba dincolo de orice dubiu rezonabil ajutorul acordat de către el.

Mai mult decât atât, cu privire la acuzaţia ce i se aduce nu poate fi trecut cu vederea că la data de 05.07.2021 domnul judecător col. deja constatase că: activitatea de transmitere şi de primire a subiectelor concursului a avut loc; că această activitate a avut loc ca urmare a unei conivenţe între el şi inculpatul A.; aspecte esenţiale cu privire la fapta de care este acuzat şi contestate de către apărarea sa.

Astfel, având în vedere faptul că îşi formase deja o opinie cu privire la aceste aspecte de fapt primordiale în judecarea cauzei sale, judecătorul cauzei avea obligaţia să se abţină.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă şi din hotărârea de condamnare, la data de 05.10.2021, magistratul cauzei a pronunţat o hotărâre de condamnare prin care

şi-a însuşit în totalitate argumentele parchetului, bazate pe reţinerea faptului că: 1) activitatea de transmitere şi de primire a subiectelor concursului a avut loc şi că 2) această activitate a avut loc ca urmare a unei conivenţe între el şi inculpatul A., părere pe care şi-a însuşit-o şi expus-o încă din cursul cercetării judecătoreşti, aspect care vine să sublinieze faptul că în viziunea magistratului cauzei era condamnat de dinainte de a se intra în deliberare.

Ca atare, a solicitat constatarea de către instanţa de apel a nulităţii absolute a sentinţei atacate, sancţiunea ce se aplică în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la incompatibilitate fiind nulitatea absolută, în conformitate cu disp. art. 281 alin. (1) lit. a), ca urmare a nerespectării dispoziţiilor privitoare la compunerea completului de judecată.

În plus, în cursul judecării în apel, a arătat că prima instanţă nu l-a întrebat dacă este de acord să presteze o muncă neremunerată, urmând a se aprecia dacă acest aspect constituie sau nu motiv de incompatibilitate în ceea ce-l priveşte pe judecătorului cauzei.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Curtea a constatat că, prin acelaşi rechizitoriu nr. x din 19.11.2020, în temeiul art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus:

"VI. - Clasarea cauzei având ca obiect:

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., temei procedural aplicabil fiind prev. art. 16 alin. (1), lit. "c" din C. proc. pen., cu referire la acele împrejurări de fapt expuse în partea expozitivă a rechizitoriului la capitolul VII, punctul 2, reţinute prezumtiv a fi fost săvârşite de comandor B. şi locotenent-comandor C.."

Pentru a dispune această soluţie organul de urmărire penală a argumentat că: "În cauză nu există probe care să conducă, dincolo de orice dubiu rezonabil, la aprecierea că acţiunile acestora au îmbrăcat forma ajutorului sau al unei înlesniri la comiterea acelor acţiuni circumscrise exercitării defectuoase şi cu încălcarea legii a atribuţiilor funcţionale de către inculpatul comandor A., în legătură cu derularea concursului pentru ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, în perioada 12.09.2019 – 28.10.2019.

Pe cale de consecinţă, reţinându-se în cauză incidenţa prev. art. 16 alin. (1) lit. "c" din C. proc. pen., urmează a se dispune soluţii de clasare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la acele împrejurări de fapt reţinute iniţial a fi fost săvârşite de inculpaţii comandor B. şi locotenent-comandor C.."

Prin încheierea nr. 96 din 23.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul cdor(rz.) B. împotriva soluţiei de clasare cuprinsă în rechizitoriul nr. x/2020 din 19.11.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari (pct. VI) şi menţinută prin ordonanţa nr. 23/II-2/2021 din 25.02.2021 a procurorului şef secţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

În dezacord cu opinia inculpatului, Curtea a considerat că nu sunt incidente disp. art. 64 alin. (5) din C. proc. pen.. Astfel, aceste dispoziţii reprezintă o transpunere extinsă a deciziei nr. XV a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în noul C. proc. pen. legiuitorul înţelegând să nu permită judecătorului de cameră preliminară care a soluţionat, în orice modalitate dintre cele prevăzute la art. 341 alin. (6) şi (7) din C. proc. pen. o plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată să participe la judecarea cauzei în fond sau în căile de atac. Desigur, calea directă prin care o cauză, soluţionată de procuror prin netrimitere în judecată, ajunge să fie judecată în fond, este cea prevăzută de art. 341 alin. (7), lit. c) din C. proc. pen.. Nu doar că această soluţie nu a fost pronunţată în dosarul nr. x/2021, dar acest dosar a privit soluţia de clasare adoptată de procuror cu privire la una dintre infracţiunile pentru care a fost cercetat inculpatul cdor.(rz.) B., respectiv complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 297 alin. (1) din C. pen., pe când în cauza dedusă judecăţii în dosarul x/2020 inculpatul cdor.(rz.) B. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000). Ca atare, suntem în prezenţa a două cauze diferite.

De asemenea, nu trebuie ignorate celelalte ipoteze, indirecte, în care o plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată este rezolvată iniţial de judecătorul de cameră preliminară prin respingerea plângerii sau prin admiterea acesteia, dar cu trimitere la parchet. În situaţia respingerii plângerii poate interveni, ulterior, redeschiderea urmăririi penale şi, după completarea urmăririi penale (ca şi în cazul în care judecătorul de cameră preliminară, admiţând plângerea, a dispus restituirea cauzei la parchet) procurorul poate emite rechizitoriu. Această cauză poate ajunge din nou la judecătorul care a soluţionat plângerea anterioară, de această dată pentru a verifica trimiterea în judecată, în camera preliminară, conform procedurii prev. de art. 342-346 din C. proc. pen.. Dacă dispune începerea judecăţii, acest judecător de cameră preliminară nu ar putea să exercite şi funcţia de judecată în cauză potrivit disp.

art. 64 alin. (5) din C. proc. pen., deşi, potrivit disp. art. 346 alin. (7) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză. Ca atare, cazul de incompatibilitate prev. la art. 64 alin. (5) din C. proc. pen. trebuie interpretat şi prin prisma disp. art. 346 alin. (7) din C. proc. pen. pentru a se asigura separaţia funcţiilor judiciare şi aparenţa de imparţialitate a judecătorului. Nici această ipoteză nu este incidentă în cauză.

Astfel, în speţă, judecătorul care a soluţionat plângerea împotriva soluţiei de neurmărire penală, pronunţând în dosarul nr. x/2021 încheierea nr. 96/23.06.2021, nu ar fi putut participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond, doar dacă ar fi pronunţat soluţia prev. la art. 341 alin. (7), lit. c) din C. proc. pen.. Ca atare, judecătorul care a pronunţat hotărârea atacată nu s-a aflat în stare incompatibilitate conform art. 64 alin. (5) din C. proc. pen.

Pe de altă parte, potrivit art. 64 alin. (1), lit. f) din C. proc. pen., judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată.

Conform art. 6 alin. (1) teza I din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa."

În motivarea încheierii nr. 96 din 23.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, judecătorul de cameră preliminară a făcut trimitere la ancheta organului de urmărire penală şi la motivele care condus la adoptarea soluţiei de clasare, respectiv nerealizarea obiectivului lămuririi cauzei sub absolut toate aspectele, întrucât anumite activităţi şi împrejurări nu au putut fi probate, aspect care nu duce la concluzia că ar exista o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului a fost afectată, în speţă nefiind incidente disp. art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

În fine, nici faptul că prima instanţă nu l-a întrebat pe inculpat dacă este de acord să presteze o muncă neremunerată, nu constituie motiv de incompatibilitate în ceea ce-l priveşte pe judecătorului cauzei.

4.2. Analizând în continuare apelul aceluiaşi inculpat, sub aspectul argumentării criticii constând în eronata dispunere a schimbării încadrării juridice din infracţiunea simplă de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în aceeaşi infracţiune, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că, în esenţă, inculpatul a arătat că cele două acţiuni imputate (presupusa permitere a accesului inculpatului cpt.cdor. C. la data de 24.10.2019 la presupusele informaţii şi folosirea lor la data de 25.10.2019), întră în conţinutul constitutiv al unei infracţiuni simple, fiind în situaţia unei unităţi naturale de infracţiuni.

În acord cu opinia inculpatului, Curtea a considerat că cele două acţiuni imputate inculpatului, chiar dacă se menţionează că au fost săvârşite la un interval de timp, în 24.10.2019, respectiv în 25.10.2019, fiecare dintre acestea nu prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni, prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiind modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii, unitatea infracţională rezultând în acest caz din unitatea acţiunii. Pentru ca actele aparţinând unor modalităţi alternative de săvârşire să se poată integra într-o unitate naturală de infracţiuni este necesar, în principiu, ca ele să fie săvârşite cu aceeaşi ocazie, însă conţinuturile alternative descrise în actul de inculpare reprezintă trepte succesive, distincte, dar legate între ele de realizarea unui iter criminis, unitatea infracţiunii rămânând neştirbită chiar dacă între momentele realizării acestor modalităţi alternative se interpune un anumit interval de timp. Astfel, infracţ iuniea descrisă în actul de sesizare a instanţei este una simplă, formă a unităţii naturale de infracţiuni, nu o infracţiune continuată, ca formă a unităţii legale de infracţiuni, actele pretins săvârşite în cadrul celor două modalităţi alternative ale infracţiunii reunindu-se în mod firesc şi dând naştere unei unităţi naturale de infracţiuni.

Ca atare, în mod nefondat tribunalul a dispus, prin încheierea din 25.08.2021, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000 în aceeaşi infracţiune în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., Întrucât, potrivit art. 408 alin. (3) din C. proc. pen., apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, apelul inculpatului este fondat sub acest aspect, urmând a fi admis ca atare.

4.3. Cu privire la critica invocată de inculpatul cdor.(rz.) B. referitoare la nulitatea absolută a Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic din 11.06.2020 şi la imposibilitatea valorificării probatorii a acestuia, la nerespectarea disp. art. 168 alin. (12) din C. proc. pen. la momentul efectuării percheziţiei informatice, trecând peste faptul că cererile inculpatului cdor.(rz.) B. de înlăturare a procesului-verbal din 11.05.2020 de percheziţie informatică asupra terminalului telefonic mobil, a Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul informatic din 11.06.2020, ca şi a tuturor actelor de urmărire penală efectuate în perioada 31.03.2020 - 25.06.2020, întrucât ar fi lovite de nulitate absolută, fiind efectuate cu încălcarea dreptului de apărare al inculpatului, au fost soluţionate în mod definitiv în procedura camerei preliminare, contrar susţinerilor contestatorului, Curtea a apreciat că toate actele de urmărire penală efectuate şi probele administrate au fost realizate cu respectarea principiului legalităţii, nefiind identificate elemente de nulitate la întocmirea lor.

Prin ordonanţele nr. 22/P/2020 din 06.05.2020 s-a dispus, între altele, atât:

"...efectuarea acelor activităţi procedurale şi procesuale impuse de punerea în aplicare a mandatelor de efectuare a celor 3 percheziţii informatice asupra terminalelor telefonice mobile aparţinând prezumtivilor subiecţi procesuali principali comandor B., locotenent-comandor C., respectiv locotenent-comandor K.." dar şi

"Punerea în executare a mandatelor de percheziţie informatică nr. 7/UP/05.05.2020, ora 11:42, nr. 8/UP/05.05.2020, ora 11:43 şi nr. 9/UP/05.05.2020, ora 11:44, emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 şi efectuarea percheziţiei informatice asupra următoarelor sisteme informatice: terminalul telefonic mobil identificat ca având seriile. x şi x utilizat de comandorul B.; terminalul telefonic mobil identificat ca având seria x utilizat de către locotenent-comandor K.; terminalul telefonic mobil identificat ca având seria x utilizat de către locotenent-comandor C., prin - efectuarea de copii cu mijloace tehnice şi proceduri adecvate de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de sistemele informatice evidenţiate, de către specialiştii în domeniul informatic care funcţionează în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, urmând ca activitatea procesuală să se desfăşoare în zilele de 11.05.2020, începând cu ora 08:30, 12.05.2020, începând cu ora 08:30, respectiv 13.05.2020, începând cu ora 08:30 la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sens în care se va proceda la emiterea actelor procedurale."

Ca atare, au fost respectate disp. art. 168 alin. (12) din C. proc. pen., iar obiectivele stabilite de procurorul militar s-au circumscris realizării obiectului urmăririi penale, în cuprinsul procesului-verbal de percheziţie informatică fiind evidenţiate activităţile desfăşurate.

Potrivit art. 168 alin. (9) din C. proc. pen., procurorul militar a dispus efectuarea de copii ale conţinuturilor memoriilor permanente ale terminalelor telefonice mobile, activitatea procesuală fiind pusă în aplicare de specialistul în domeniul informatic, în prezenţa ofiţerilor de poliţie judiciară delegaţi în cauză din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în prezenţa persoanelor de la care au fost ridicate dispozitivele mobile şi în prezenţa apărătorilor aleşi ai acestora. În concret, cdor.(rz.) B., care nu avea calitatea de suspect sau inculpat la acea dată, a fost asistat de apărătorul său ales, avocat O., din Baroul Bucureşti, în baza împuternicirii avocaţiale seria x nr. x/2020 din 11.05.2020.

Având în vedere tipul dispozitivelor mobile, software-ul existent în acestea şi dotările software şi hardware curente ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a fost posibilă copierea integrală a conţinuturilor terminalelor telefonice mobile, care au fost semnate spre neschimbare prin sume de control criptografice, astfel cum rezultă din procesele-verbale de percheziţie informatică, procese-verbale care cuprind datele referitoare la descrierea şi enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziţiei, în sensul art. 168 alin. (13) din C. proc. pen.

Efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice s-a dispus pentru lămuririrea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în sensul art. 172 alin. (9) din C. proc. pen., iar propunerea de efectuare a unui experiment judiciar a avut în vedere, astfel cum a arătat şi procurorul, raţiuni ale specialistului care au urmărit a putea proba aspectele care, ulterior, au putut fi dovedite prin utilizarea altor metode ştiinţifice, aşa cum se regăseşte menţionat în cuprinsul Raportului de constatare nr. x din 11.06.2020.

4.4. Cu privire la criticile privind fondul acţiunii penale deduse judecăţii invocate de inculpatul cdor.(rz.) B. şi de inculpatul cdor.(rz.) A. în motivele scrise şi dezvoltate în susţinerile orale şi în concluziile scrise, reţine următoarele:

4.4.1. Obiectul juridic principal al infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. este reprezentat de relaţiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcţionar public să-şi îndeplinească atribuţiile conform statutului său, evitând să aducă atingere intereselor legale ale unei persoane.

Abuzul în serviciu se realizează, sub aspectul elementului material al laturii obiective, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea prin încălcarea legii a actului. Termenul "act" este folosit de legiuitor în sensul de operaţie pe care făptuitorul trebuie să o efectueze în temeiul îndatoririlor de serviciu. Omisiunea sau acţiunea făptuitorului trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Funcţionarul public este în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndatoririle de serviciu. În sfârşit, neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea cu încălcarea legii a unui act de către funcţionarul public trebuie să aibă ca urmare o pagubă sau o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau a unei persoane juridice. Prin vătămarea intereselor legitime ale unei persoane se înţelege atingerea adusă intereselor persoanelor, care sunt ocrotite de lege, sfera acestora fiind extrem de largă. Pentru ca fapta să atragă răspunderea penală este necesar ca să atingă o anumită gravitate.

Infracţiunea se realizează, sub aspectul laturii subiective, numai cu intenţie.

Curtea reaminteşte că, prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii."

Curtea Constituţională a statuat că principiul legalităţii incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancţiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă). Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

Raportat la considerentele reţinute de instanţa de control constituţional prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a constatat că neîndeplinirea acestei exigenţe a conduitei inculpatului scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situaţiile în care un inculpat a fost trimis în judecată (ori care a încheiat cu procurorul un acord de recunoaştere a vinovăţiei) pentru infracţiunea de abuz în serviciu care nu vizează încălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Curţii Constituţionale echivalează cu o lege nouă de dezincriminare.

Consecinţa dezincriminării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea penală. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc., în esenţă, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

Curtea a constatat că prin decizia Curţii Constituţionale anterior evocată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidenţă fiind restrânsă, sens în care consideră că această decizie constituie o veritabilă lege de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 4 din C. pen. (decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 179/RC din 26 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.)

Potrivit art. 132 din Legea 78/2000: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. Prin acest text de lege nu se descrie şi nu se determină conţinutul constitutiv al altor infracţiuni decât cele din C. pen., fiind incriminate modalităţile agravate ale acestor infracţiuni, atunci când faptele au fost săvârşite de către un subiect activ calificat în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.

4.4.2. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 78/2000:

(1) Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;

b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

4.4.3. Infracţiunile reglementate prin art. 12 şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 sunt asimilate infracţiunilor de corupţie, deoarece acţiunea făptuitorului are ca finalitate obţinerea, direct sau indirect, a anumitor foloase necuvenite, respectiv are ca rezultat obţinerea pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în condiţiile în care obiectul juridic al acestora este constituit din relaţiile sociale referitoare la cinstea şi onestitatea persoanelor în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, a căror bună desfăşurare este incompatibilă cu îndeplinirea acestora în scopul obţinerii unor foloase ilicite. Relaţiile sociale ocrotite prin aceste infracţiuni nu vizează buna desfăşurare a activităţii de serviciu, ci, prin adăugarea unui scop, respectiv a unui rezultat, ca cerinţă esenţială a laturii obiective a infracţiunii, se referă la relaţiile sociale privind cinstea, onestitatea, probitatea funcţionarului în exercitarea activităţii de serviciu, ceea ce duce la concluzia potrivit căreia aceste infracţiuni, ca natură juridică, nu sunt infracţiuni de serviciu, ci de corupţie.

4.4.4. Sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume, informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter.

În sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare.

Este evident că cele trei fişiere de tip fotografie, dactilografiate, text cu structură şi cele 6 fişiere de tip fotografie, înscrisuri în formă olografă, menţionate în Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11.06.2020, nu cuprind informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

4.4.5. Rămâne de analizat dacă acestea conţin informaţii care sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare şi dacă inculpatul cdor. (rz.) B. şi inculpatul cpt.cdor C. sunt persoane neautorizate, în sensul art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000.

4.4.6. Preliminar, Curtea şi-a însuşit considerentele tribunalului şi, în baza propriei evaluări, a constatat că cele 9 fişiere tip fotografie, obiect al comunicărilor prin intermediul aplicaţiei "M." evidenţiate mai jos, au intrat în posesia inculpatului cdor. (rz.) B. în preziua examenului, respectiv în după-amiaza zilei de 24.10.2019, urmare preluării prin fotografiere a formei primare, text tehnoredactat, în cazul celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al fişei de interviu, care au fost primite de inculpatul cdor. (rz.) B. în intervalul orar 18:10:35-18:10:45, direct de la adjunctul (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, preşedinte al comisiei de concurs, inculpatul cdor. (rz.) A., respectiv preluării prin fotografiere a formei primare, text în scriere olografă, în cazul celor 9 întrebări şi a 8 răspunsuri aferente de la pct. 3 capitolul III al fişei de interviu.

4.4.7. Însă, susţinerea potrivit cărora singura modalitate în care următoarele 6 fişiere tip fotografie au intrat în posesia inculpatului cdor. (rz.) B. tot prin transmiterea lor pe cale electronică de către inculpatul cdor. (rz.) A., nu a putut fi reţinută.

Este adevărat că din probele administrate în cauză a rezultat că şedinţa de lucru a comisiei de concurs desfăşurată în biroul inculpatului cdor. (rz.) A. în vederea stabilirii subiectelor s-a încheiat în jurul orei 18:00, când martorii cdor. F. şi cdor. G., membri ai comisiei de concurs, au părăsit încăperea, ciornele cu subiectele redactate iniţial prin scrierea olografă a inculpatului cdor. (rz.) A. rămânând în posesia acestuia, iar fişierul electronic cu subiectele tehnoredactate se afla în memoria calculatorului din respectivul birou, la care avea acces doar inculpatul cdor. (rz.) A. şi că toate posibilităţile de acces la subiecte, indiferent de forma redactării, se aflau sub controlul direct al inculpatului cdor. (rz.) A..

Însă, din probele administrate în cauză nu a rezultat că şi cele 6 fişiere tip fotografie cu text în scriere olografă consemnat de inculpatul cdor.(rz.) A. au fost primite de inculpatul cdor (rz.) B. prin transfer electronic de la acesta ori de la alt membru al comisiei de concurs. Însă, este nefondată apărarea inculpatului cdor.(rz.) A. referitoare la pătrunderea inculpatului cdor (rz.) B. în biroul său, după plecarea celorlalţi membri ai comisiei de concurs şi în intervalul de timp în care s-a aflat la toaletă şi la preluarea prin fotografiere, deci fără acordul său, a acestor fişiere, această susţinere necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.

4.4.8. Aşa cum se va arăta mai jos, cele 6 fişiere tip fotografie au fost transmise pe cale electronică de inculpatul cdor (rz.) B. martorei L., în aceeaşi zi în intervalul orar 20:46:57-20:43:28 şi inculpatului cpt.cdor. C., la ora 20:46:57, de unde rezultă că aceste fişiere tip fotografie au existat în telefonul acestuia.

De altfel, din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11.06.2020 rezultă că cele 6 fişiere se regăsesc în terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului cdor.(rz.) B. cu denumirea. x.jpg, x.jpg, x.jpg, x.jpg, x.jpg, x.jpg, şi în terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului cpt.cdor. C. sub denumirea x.jpg; x.jpg; x.jpg; x.jpg; x.jpg; x.jpg), constatându-se identitatea conţinutului fişierelor de tip x cu cele de tip thumbnail cu extensia thumb regăsite în terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului cpt.cdor. C., schimbarea denumirii fişierului la transmiterea informaţiei prin M. dintr-un dispozitiv în altul nefiind întâmplătoare. Astfel, s-a arătat că M. stochează fotografiile ataşate în structuri diferite în Android şi în iOS. În Android fotografiile care se regăsesc în aplicaţia P. se regăsesc în sistemul de fişiere, unde există restricţia ca într-o cale să nu existe două fişiere cu aceeaşi denumire. Numele fişierului reprezintă o convenţie. Relevant este conţinutul acestuia.

Împrejurarea că în încercarea de recuperare a celor 6 fişiere tip fotografie din sistemul de fişiere extras la percheziţia informatică din terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului cdor (rz.) B., procedeu care are denumirea de Q. după fişiere), acestea nu au fost regăsite, nu duce la concluzia că acestea nu au existat niciodată, ca fişiere mari, lizibile, în telefonul mobil al acestuia, câtă vreme au fost regăsite conversaţiile prin care aceste fişiere au fost trimise în terminalul telefonic mobil aparţinând inculpatului cpt.cdor. C. prin intermediul aplicaţiei M. (la destinaţie).

Astfel, concluzia care se desprinde din probele administrate în cauză este că cele 6 fişiere tip fotografie au fost fixate prin fotografiere chiar cu telefonul inculpatului, neavând relevanţă persoana care a realizat fotografiile, câtă vreme toate posibilităţile de acces la înscrisurile olografe care au fost fixate prin fotografiere se aflau sub controlul direct al inculpatului cdor. (rz.) A..

4.4.9. Analiza Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III relevă că cele 3 fişiere transmise, prin intermediul aplicaţiei M., de inculpatul cdor. (rz.) A. inculpatului cdor (rz.) B., în data de 24.10.2019 în intervalul orar 18:10:35-18:10:45 şi redirecţionate de acesta din urmă, prin intermediul aceleiaşi aplicaţii, martorei L., în aceeaşi zi la ora 20:38:53, reprezintă fotografii integrale ale celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu. Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11.06.2020, au fost identificate în imaginea MOB01 (dispozitiv al inculpatului cdor (rz.) B.) trei fişiere de tip JPEG, având ca metadata data de 24.10.2019, aceste fişiere având o reprezentare grafică similar unui text dactilografiat la calculator (având dimensiunile logice: 2280 octeţi (bytes), 2344 octeţi, respective 2179 octeţi). Aceste fişiere de tip fotografii având dimensiuni logice reduse poartă denumirea în limba engleză de thumbnail (rom. miniaturi) şi înmagazinează în conţinutul acestora conţinuturi fotografice relativ reduse, neputând fi desluşit scrisul din aceste fotografii. Textul are aparenţă de structură, având paragrafe şi tabulatori. Aplicaţia M. creează astfel de fişiere de tip thumbnail pe telefonul mobil, atât la sursă, cât şi la destinaţie, indiferent dacă este configurat sau nu să descarce în mod automat fişiere de tip fotografe. Acest comportament este necesar, deoarece utilizatorii, în mod usual, păstrează mesajele de tip chat în aplicaţie, textul stocat neocupând un spaţiu important în telefonul mobil; în schimb pozele sunt înlocuite la un moment dat cu imagini de tip thumbnail, pentru a nu fi încărcate în memoria activă RAM a telefonului, limitată şi ea, în caz contrar ajungându-se la o "sufocare" a sistemului informatic din lipsă de memorie active.

Astfel, rezultă că fişierele thumbnail provin din fişiere mari, lizibile, care au fost accesibile inculpatului cdor (rz.) B., aspect care rezultă şi din conţinutul mesajelor text, cu rol de îndemn, transmise de martora L., imediat după primirea prin intermediul aplicaţiei M., a celor 3 fişiere transmise de inculpatul cdor (rz.) B., primite anterior de la inculpatul cdor. (rz.) A.: "Aşa" (la ora 20:40:17) şi "Studiază" (la ora 20:40:19).

S-a constatat că în primul fişier tip fotografie denumit "x.JPG", primul paragraf reprezintă un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent primei întrebări regăsit în cuprinsul Fişei de interviu, iar al doilea paragraf constă într-un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent răspunsului la prima întrebare regăsit în cuprinsul Fişei de interviu.

În cel de-al doilea fişier tip fotografie denumit "x.JPG", primul paragraf reprezintă un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent celei de-a doua întrebări regăsit în cuprinsul Fişei de interviu, iar al doilea paragraf constă într-un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent răspunsului la a doua întrebare regăsit în cuprinsul Fişei de interviu.

În cel de-al treilea fişier tip fotografie denumit "x.jpg", primul paragraf reprezintă un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent celei de-a treia întrebări regăsit în cuprinsul Fişei de interviu, iar al doilea paragraf constă într-un text tehnoredactat, care ca structură şi număr de cuvinte este identic cu textul original aferent răspunsului la a treia întrebare regăsit în cuprinsul Fişei de interviu.

Nu poate fi reţinută apărarea inculpatului cdor (rz.) B. referitoare la numărul diferit de cuvinte ce formează unele rânduri ale textului tehnoredactat, respectiv "o încercare de potrivire eşuată", câtă vreme analiza acestuia porneşte de la structura întrebărilor şi răspunsurilor din cap. I - Aprecierea cunoştinţelor profesionale - astfel cum se regăsesc în Fişa de interviu la pag. 1-2, dactilografiate una/unul sub alta/altul, în succesiunea Întrebarea 1, Răspuns 1, Punctaj, Întrebarea 2, Răspuns 2, Punctaj, Întrebarea 3, Răspuns 3,

Punctaj, adică de la structura consolidată a Fişei de interviu, pe când analiza specialistului, reţinută în mod corect de prima instanţă, are în vedere structura întrebărilor şi răspunsurilor astfel cum se regăsesc în fiecare din cele trei fişiere tip fotografie.

Ca atare, este vădit nefondată critica inculpatului cdor (rz.) B. în sensul că nu s-ar fi dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că s-ar fi aflat în posesia itemilor de la proba teoretică.

Similar, este vădit nefondată şi critica inculpatul cdor. (rz.) A. în sensul că nu s-ar fi dovedit că ar fi permis accesul inculpatului cdor (rz.) B. la cele trei întrebări, cu răspunsurile aferente, care au făcut obiectul aprecierii cunoştinţelor profesionale conform cap. I din Fişa de interviu.

4.4.10. De asemenea, analiza Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III relevă că cele 6 fişiere tip fotografie (primul şi al şaselea fiind similare), care conţin înscrisuri în formă olografă transmise, prin intermediul aplicaţiei M., de inculpatul cdor. (rz.) B. martorei L., în data de 24.10.2019 în intervalul orar 20:46:57-20:43:28 şi inculpatului cpt.cdor. C., la ora 20:46:57, reprezintă, din punct de vedere al formei, structurii şi întregului conţinut, cele 9 întrebări (itemi) în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, care a făcut obiectul primei întrebări, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu - Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului.

Fişierele sunt clar evidenţiate în cuprinsul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x din 11.06.2020 .

Nu are nicio relevanţă faptul că, potrivit calendarului concursului, subiectele ar fi trebuit să fie redactate în ziua de 25.10.2019 ori că acestea ar reprezenta de fapt o copiere a modelului IGSU, că Anexa nr. 3 a Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177 din 16.11.2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne a fost modificată prin Ordinul nr. 10 din 21.01.2019 şi că normele metodologice nu au fost elaborate în 15 zile de la intrarea în vigoare a acestui ordin, fiind nefondate şi criticile inculpatului cdor (rz.) B. în sensul că n-ar fi cunoscut că subiectele ar fi fost redactate la data de 24.10.2019 ori că nu ar fi avut reprezentarea că înscrisurile olografe ar fi reprezentat itemi şi răspunsurile pentru proba interviului. Astfel, cele 6 fişiere tip fotografie au fost fixate prin fotografiere cu telefonul acestuia, cu o zi înainte de concursul la care se înscrisese, nefăcându-se dovada că au fost primite prin transfer electronic de la inculpatul cdor.(rz.) A. ori de la alt membru al comisiei de concurs, aceasta fiind dovada irefutabilă că fişierele nu puteau reprezenta altceva decât cele 9 întrebări în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, 8 dintre acestea cu răspunsurile aferente, conţinutul lor fiind clar şi neechivoc.

Chiar dacă nu s-a făcut dovada că aceste 9 întrebări (itemi) cu 8 răspunsuri aferente au fost transmise inculpatului cdor (rz.) B. prin transfer electronic de inculpatul cdor.(rz.) A., este vădit nefondată şi critica acestuia în sensul că nu s-ar fi dovedit că ar fi permis accesul inculpatului cdor (rz.) B. la cele 9 întrebări, cu 8 răspunsuri aferente, care au făcut obiectul cap. III din Fişa de interviu, câtă vreme toate posibilităţile de acces la înscrisurile cu text olograf se aflau sub controlul direct al său.

4.4.11. Contrar susţinerii inculpatului cdor (rz.) B., modalitatea de evaluare şi de notare a itemilor de interviu, astfel cum rezultă din Fişa de interviu, ca şi întreaga desfăşurare a interviului, vine să dovedească tocmai utilitatea cunoaşterii subiectelor şi mai ales a răspunsurilor (punctajului) anterior susţinerii probei în vederea promovării concursului, chiar dacă, aşa cum se va arăta mai jos, inculpatul cdor.(rz.) A. l-a ajutat în mai multe situaţii, prin gesturi, prin şoapte ori prin scrierea unor răspunsuri scurte pe foi de hârtie.

4.4.12. Potrivit art. 16 lit. i) din Anexa nr. 3 privind Selecţionarea cadrelor militare la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177 din 16.11.2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, în forma în vigoare la data faptelor, comisia de concurs păstrează în deplină securitate documentele de concurs şi asigură confidenţialitatea datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu şi lucrărilor candidaţilor.

Ca atare, cele 9 fişiere tip fotografie (3 cu text tehnoredactat, transmise de inculpatul cdor.(rz.) A. şi 6 cu text în scriere olografă) ajunse cu certitudine în posesia inculpatului cdor. (rz.) B. în ziua de 24.10.2019, în preziua concursului, dintre care cele 6 cu text în scriere olografă au ajuns cu certitudine în posesia inculpatului cpt.cdor. C., fiindu-i transmise de inculpatul cdor. (rz.) B. în aceeaşi zi, conţin informaţii care sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare.

4.4.13. Inculpatul cdor. (rz.) B., unicul candidat la concurs, este evident o persoană neautorizată, în sensul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000. Ca atare, prin transmiterea prin aplicaţia M. a celor 3 fişiere cu text tehnoredactat, inculpatul cdor.(rz.) A., nu doar că şi-a îndeplinit atribuţiile cu încălcarea disp. art. 8 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, nerespectând obligaţia de a păstra cu stricteţe caracterul confidenţial al celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, dar a folosit şi a permis accesul unei persoane neautorizate la aceste întrebări şi răspunsuri, informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul, respectiv pentru inculpatul cdor. (rz.) B., a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, inclusiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, cauzând o pagubă persoanei juridice angajatoare în cuantum de 2.116 RON (reprezentând diferenţe pentru fiecare lună începând cu data numirii în funcţie şi până în 26.07.2020, data eliberării din funcţie) şi o vătămare intereselor legale ale acesteia, constând în necesitatea de accedere în funcţii de conducere pe principiul meritocraţiei şi cu respectarea prescripţiilor legale. Se reţine că "folosirea" (utilizarea, întrebuinţarea) de informaţii nedestinate publicităţii este distinctă de permiterea accesului sau divulgarea (dezvăluirea, demascarea, destăinuirea) unor anumite informaţii, iar sintagma "în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite" are un înţeles univoc, destinatarul normei putând desprinde cu uşurinţă conduita prohibită reglementată.

4.4.14. Urmărirea acestui scop rezultă cu prisosinţă din vizionarea înregistrării probei interviului, inculpatul cdor.(rz.) A. ajutându-l pe inculpatul cdor. (rz.) B. în mai multe situaţii, prin semne, prin şoapte ori prin scrierea unor răspunsuri scurte pe o coală de hârtie, înregistrare din care - prin coroborare cu încălcarea atribuţiilor care decurgeau din exercitare funcţiei de preşedinte al comisiei de concurs şi cu permiterea accesului la cele trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, pe care i le-a transmis prin intermediul aplicaţiei M. şi la cele 9 întrebări (itemi), toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu - Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului - rezultă în mod indubitabil conivenţa anterioară dintre cei doi inculpaţi, critica acestora fiind nefondate şi sub acest aspect. Nefondată este aşadar şi apărarea inculpatului cdor. (rz.) A. în sensul că pentru a exista o fraudare a concursului în mod real, trebuie şi era necesar să fi existat o conivenţă cu toţi membrii, nu doar cu preşedintele de comisie.

4.4.15. Astfel, deşi era preşedintele comisiei, inculpatul cdor. (rz.) A. nu s-a aşezat pe scaunul din mijloc, ci pe cel din dreapta, aflat în partea opusă locului în care era amplasată camera de filmat, întoarcerea privirii spre cameră la intrarea în sala de concurs a candidatului, inculpatul cdor. (rz.) B., având semnificaţia asigurării că gesturile şi manevrele la care se va deda pe parcursul desfăşurării probei interviului nu vor fi vizibile pe înregistrare.

Cu titlu de exemplu, din imaginile înregistrate de camera de filmat a rezultat următoarele:

- după ce i s-au dictat cele trei întrebări pentru evaluarea capacităţii candidatului de a aplica în practică cunoştinţele profesionale, între minutele 17:26-47:10 din înregistrare, inculpatul cdor. (rz.) B. şi-a elaborat şi prezentat răspunsurile, ultimul în intervalul 39:20-47:10; la întrebarea 3 inculpatul cdor. (rz.) B. trebuia să răspundă, între altele, că la recepţia unui elicopter după efectuarea unei reparaţii trebuie efectuat un zbor de recepţie; la minutul 45:12-45:19 se observă că inculpatul cdor. (rz.) A. îi face semne cu mâinile având semnificaţia efectuării unui zbor, apoi îi şopteşte de patru ori cuvântul "zbor", după care, după ce se uită la acesta, la minutul 45:23-45:24 inculpatul cdor. (rz.) B. răspunde: "se efectuează zbor de recepţie…"

- Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, care a făcut obiectul capitolului III al Fişei de interviu, s-a desfăşurat în intervalul 47:25-1:34:00: după ce candidatul şi-a prezentat parcursul profesional, iar comisia a clarificat modalitatea de adresare a întrebărilor, conform itemilor stabiliţi şi modalitatea de acordare a punctajului, pentru identificarea viziunii candidatului cu privire la funcţia pentru care candidează, martorul cdor.

F. a prezentat pe rând cele 9 întrebări, dialogul purtându-se cu precădere între acesta şi candidat; la prima întrebare, de care inculpatul cdor. (rz.) B. avea cunoştinţă încă din preziua concursului, fiind menţionată în cel de-al cincilea fişier, text în scriere olografă, transmis de acesta inculpatului cpt.cdor. C. şi martorei L., pe care însă nu era menţionat şi răspunsul, la minutul 56:17 inculpatul cdor. (rz.) A. a încercat să-i şoptească inculpatul cdor. (rz.) B., însă în momentul imediat următor martorul cdor.

F. a prezentat întrebarea 2, menţionată, ca şi răspunsul, tot în cel de-al cincilea fişier; la fel, la întrebarea 3, menţionată, ca şi răspunsul, în acelaşi fişier, în intervalul 1:03:50-1:03.56 inculpatul cdor. (rz.) A. a încercat să-i şoptească inculpatul cdor. (rz.) B.; la întrebarea 4, menţionată, ca şi răspunsul, în cel de-al patrulea fişier, după ce inculpatul cdor. (rz.) B. se uită spre inculpatul cdor. (rz.) A., la minutele 1:07:39-1:07:42, 1:08:13, 1:08:25-1:08.26 şi 1:08:31-1:08:34 (când şi râde), răspunde scurt, conform punctajului menţionat în fişă: "să aibă un feed-back de la mine", "o abordare pozitivă", "discut faţă în faţă", "o relaţionare pozitivă"; la întrebarea 5, menţionată, ca şi răspunsul, în cel de-al treilea fişier, după ce inculpatul cdor. (rz.) B. se uită de mai multe ori spre inculpatul cdor. (rz.) A., în timp ce vorbea martorul cdor.

F., în intervalul 1:11:08 (după ce se aude un fâşâit specific manipulării de către acesta a unei foi de hârtie) - 1:11:10 (când şi râde) -1:11.30, răspunde scurt, conform punctajului menţionat în fişă: "accent pe îndeplinirea sarcinilor, la activitatea grupului", "persoane performante şi disciplinate"; la întrebarea 7, menţionată, ca şi răspunsul, în primul şi în cel de-al şaselea fişier, după ce inculpatul cdor. (rz.) B. se uită de mai multe ori spre inculpatul cdor. (rz.)

A., în intervalul 1:19:53 - 1:20:15 (după ce se aude un fâşâit specific manipulării de către acesta a unei foi de hârtie)-1:20:17 - 1:20:50, răspunde scurt, conform punctajului menţionat în fişă: "să ne asumăm responsabilitatea" "să fim hotărâţi în ceea ce facem", "dau ordine clare şi precise", "ofer sprijin…adică suport ca să ating obiectivele"; în fine, la întrebarea 8, menţionată, ca şi răspunsul, tot în primul şi în cel de-al şaselea fişier, după ce inculpatul cdor. (rz.) B., în intervalul 1:25:04 - 1:25:57 - 1:26:17 - 1:26:17, se uită de mai multe ori spre inculpatul cdor. (rz.) A., care ridică o foaie de hârtie pe care anterior scrisese ceva (la minutul 1:25:56), astfel încât inculpatul cdor. (rz.) B. să-i poată vedea conţinutul, răspunde scurt, conform punctajului menţionat în fişă: "evaluări calitative, în concordanţă cu obiectivele IGAv. ", după care inculpatul cdor. (rz.) A. lasă foaia pe birou (la minutul 1:26:17), apoi răspunde scurt, conform punctajului menţionat în fişă: "aspectele stabilite în şedinţe de comandă, în CMSZ".

4.4.16. În cadrul desfăşurării concursului inculpatul cdor. (rz.) B. a folosit (a utilizat, a întrebuinţat) deci în mod direct informaţii ce nu erau destinate publicităţii, la care a avut acces din preziua concursului: cele trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, pe care i le-a transmis inculpatul cdor. (rz.) A. prin intermediul aplicaţiei M. şi cele 9 întrebări (itemi), toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la întrebarea 1 referitoare la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu - Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului. Scopul urmărit a fost asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, inclusiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, scop care rezultă, atât din prezentarea la concurs, deşi intrase în posesia tuturor întrebărilor şi răspunsurilor (mai puţin a unuia), cât şi din acceptarea ajutorului de la inculpatul cdor. (rz.) A., dat chiar pe timpul desfăşurării concursului, astfel cum s-a menţionat mai sus. Ca atare, este nefondată apărarea inculpatului cdor. (rz.) B. cu privire la lipsa urmăririi unui folos material prin săvârşirea infracţiunii în modalitatea folosirii informaţiilor ce nu erau destinate publicităţii, iar înscrisul depus la dosar - Raportul de expertiză extrajudiciară poligraf nr. x/17.12.2021 întocmit de expertul autorizat R. - nu conduce la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în prezenta decizie.

4.4.17. Este evident că folosirea informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii, în scopul prevăzut de lege, după punerea la dispoziţie în mod legal/licit de către comisia de concurs nu constituie o modalitate de săvârşire a infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, însă doar în situaţia în care aceste informaţii nu intraseră anterior în posesia făptuitorului în mod nelegal/ilicit, ca în speţă. Interpretarea normei juridice trebuie să fie în sensul producerii de efecte juridice, nu în sensul de a nu produce efecte, caz în care ne-am afla în prezenţa unei forme fără fond. Pe de altă parte, orice comisie de concurs permite accesul, în timpul desfăşurării acestuia, numai la întrebări, nu şi la răspunsuri (punctaj). Or, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul cdor. (rz.) A. a permis accesul inculpatului cdor. (rz.) B. şi la o parte din răspunsuri (punctaj) chiar în timpul desfăşurării probei interviului.

4.4.18. Din conţinutul dispoziţiilor menţionate mai sus (art. 16 lit. i) din Anexa nr. 3 privind Selecţionarea cadrelor militare la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177 din 16.11.2016) s-ar putea trage concluzia că obligaţia de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu, aparţine doar membrilor comisiei de concurs.

Însă, la nivelul legislaţiei primare, obligaţia de a păstra cu stricteţe caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente incumbă tuturor cadrelor militare, potrivit disp. art. 8 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1 din Legea pentru modificarea şi completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a legii în ansamblul său, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 1.070 din 18.12.2018), infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 78/2000 este structurată prin raportarea tezei introductive a art. 12, care conţine o cerinţă esenţială - scopul - specifică infracţiunilor de corupţie, la modalităţile alternative de săvârşire a acesteia, astfel că nu aceste ultime modalităţi constituie infracţiunea în sine.

În cazul primei modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 6 iulie 2017, paragraful40, sau Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, paragraful 33, a statuat că, "prin ea însăşi, simpla efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ nu determină existenţa elementului material al infracţiunii, efectuarea de operaţiuni financiare având, aşadar, relevanţă penală şi putând constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este săvârşită ca act de comerţ, dacă operaţiunile financiare sunt incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană şi dacă sunt săvârşite în scopul determinat de legiuitor". Or, tocmai scopul urmărit de persoana în cauză, prin folosirea funcţiei sale, indiferent că a fost sau nu atins, caracterizează infracţiunea respectivă ca una asimilată celei de corupţie. Prin urmare, legiuitorul nu sancţionează penal subiectul în cauză pentru simpla efectuare de operaţiuni financiare, ci efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ în considerarea scopului urmărit. De aceea, Curtea a concluzionat că scopul incriminării infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 îl constituie ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite, trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni [Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, paragraful 22].

Curtea a reţinut că situaţia anterior referită este identică şi în privinţa celorlalte trei modalităţi alternative de săvârşire reglementate de art. 12 din lege, respectiv: încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale; folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii; permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. Astfel, dacă aceste fapte sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, devine incident art. 12 din lege, însă, în lipsa acestui scop, devin aplicabile prevederile corespunzătoare din C. pen. [art. 303 - Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau art. 304 - Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice].

Ca atare, cu privire la cele două modalităţi alternative de săvârşire reglementate de art. 12 lit. b) din lege, dacă aceste fapte sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, devine incident art. 12 lit. b) din lege, însă, în lipsa acestui scop, devin aplicabile prevederile corespunzătoare din C. pen. [art. 303 - Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau art. 304 - Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice].

Astfel, obligaţia de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu, aparţine nu doar membrilor comisiei de concurs, în speţă inculpatului cdor.(rz.) A., ci şi celor care iau cunoştinţă de aceste informaţii, în speţă şi inculpatului cdor. (rz.) B..

4.4.19. În primul rând, în data de 24.10.2019, inculpatul cdor. (rz.) A. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu care decurgeau din exercitarea însărcinării de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi din funcţia, deţinută prin împuternicire la acel moment, de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, îndeplinindu-le prin încălcarea legii (art. 8 alin. (1), lit. "f" din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare), neasigurând caracterul confidenţial al informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor şi al răspunsurilor aferente, însuşindu-şi informaţii care nu erau destinate publicităţii (întrebările cu răspunsurile aferente formulate de comisia de concurs şi regăsite în cuprinsul Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III, întocmită pentru derularea probei interviului, anume 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, incluse la capitolul I, precum şi cele 9 întrebări (itemi) în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, respectiv 8 răspunsuri, menţionate la capitolul III pct. 3 din fişă) şi le-a transmis candidatului, inculpatul cdor. (rz.) B. (pe cele 3 aferente capitolului I), respectiv i-a facilitat accesul acestuia la cele 9 întrebări şi 8 răspunsuri aferente capitolului III, câtă vreme toate posibilităţile de acces la subiecte, indiferent de forma redactării, se aflau sub controlul său direct, în scopul asigurării obţinerii de către acesta a unui folos necuvenit, care a folosit în mod direct aceste informaţii ce nu erau destinate publicităţii, asigurând astfel obţinerea pentru altul, respectiv pentru inculpatul cdor. (rz.) B., a unui folos necuvenit, constând în facilitarea promovării concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, cauzând o pagubă persoanei juridice angajatoare în cuantum de 2.116 RON (reprezentând diferenţe pentru fiecare lună începând cu data numirii în funcţie şi până în 26.07.2020, data eliberării din funcţie) şi o vătămare intereselor legale ale acesteia, constând în necesitatea de accedere în funcţii de conducere pe principiul meritocraţiei şi cu respectarea prescripţiilor legale

4.4.20. Îndeplinirea atribuţiilor prin încălcarea legii a constituit situaţia premisă în realizarea elementelor de tipicitate a ilicitului regăsit ca reglementare în cuprinsul prev. art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000. Astfel, inculpatul cdor. (rz.) A., după ce şi-a însuşit informaţiile ce nu erau destinate publicităţii menţionate mai sus, le-a folosit în mod direct şi a permis accesul la aceste informaţii candidatului, inculpatul comandor (rez.) B., în scopul obţinerii pentru altul (pentru inculpatul cdor. (rz.) B.), a unui folos necuvenit, constând în facilitarea promovării concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii.

Ca atare, este nefondată apărarea inculpatului cdor. (rz.) A. în sensul că, în lipsa unor reglementări şi a unor ordine ierarhice exprese nu avea cum să-şi contureze comportamentul, iar apărarea referitoare la o eventuală "aranjare" a concursului cu mult înainte de desfăşurarea acestuia, prin modificarea fişei postului scos la concurs, nu poate fi reţinută, neconstituind obiect al probaţiunii.

4.4.21. Inculpatul cpt.cdor. C., militar aflat pe o treaptă de subordonare faţă de inculpatul cdor. (rz.) B., nu făcea parte din comisia de concurs şi deci că nu trebuia să aibă acces la informaţiile referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare ori al ghidului de interviu, fiind astfel o persoană neautorizată cu privire la aceste informaţii.

Scopul urmărit prin permiterea accesului inculpatului cpt.cdor. C. de către inculpatul cdor. (rz.) B., la informaţii ce nu erau destinate publicităţii, prin intermediul aplicaţiei M.: cele 9 întrebări (itemi), toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu - Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, a fost asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii.

Ca atare, este nefondată apărarea inculpatului cdor. (rz.) B. cu privire la lipsa urmăririi unui folos material prin săvârşirea infracţiunii în modalitatea permiterii accesului unei persoane neautorizate la informaţii ce nu erau destinate publicităţii. Acest scop a rezultat din conţinutul convorbirii purtate cu inculpatul cpt.cdor. C., tot prin intermediul aplicaţiei M., anterior transmiterii celor 6 fişiere cu text scris olograf: "Eşti singur acum cu telefonul mobil?", care semnifică asigurarea de către inculpatul cdor. (rz.) B. a păstrării clandestinităţii în care s-a dorit a fi realizată comunicarea şi din conţinutul convorbirii purtate cu acesta, în aceeaşi modalitate, ulterior transmiterii celor 6 fişiere cu text scris olograf: "So? Mâine până la 10-11. crezi că…?, comunicare ce are semnificaţia solicitării ajutorului într-un termen limită: cu 1-2 ore înainte de ora menţionată în calendar pentru desfăşurarea concursului, respectiv prin acceptarea purtării unei convorbiri telefonice cu inculpatul cpt.cdor.

C., având în vedere nedumerirea acestuia faţă de primirea intempestivă a celor 6 fişiere. Se are în vedere în primul rând faptul că prima întrebare, cea menţionată în cel de-al cincilea fişier, nu conţine şi răspunsul, care putea fi obţinut de către subordonatul inculpatului cdor. (rz.) B., în mod facil, printr-o simplă căutare pe internet, în timp ce acesta îşi fixa răspunsurile la celelalte întrebări, dar şi dorinţa de a-i înlesni verificarea corectitudinii răspunsurilor. Din conţinutul Fişei de interviu nu se poate reţine că inculpatul cpt.cdor.

C. n-ar fi avut calificarea necesară pentru a verifica cel puţin o parte din răspunsurile menţionate la celelalte 8 întrebări, fiind totuşi un ofiţer cu gradul de lt.cdor., absolvent al unei instituţii militare de învăţământ superior, apărarea inculpaţilor în acest sens fiind nefondată.

4.4.22. Nu poate fi reţinută nici apărarea inculpatului cdor. (rz.) B., în sensul că aceasta era o modalitate frecventă de lucru după terminarea programului şi că nu a ştiut ce conţin fişierele transmite, câtă vreme, aşa cum s-a reţinut mai sus, aceleaşi fişiere, cu privire la care nu s-a făcut dovada că au fost primite pe cale electronică de la inculpatul cdor. (rz.) A. sau de la un alt membru al comisiei de concurs, fiind deci fixate prin fotografiere direct cu aparatul său telefonic, le transmisese anterior, tot prin intermediul aplicaţiei M., martorei L., persoană care nu se afla în relaţii de subordorare ierarhică cu inculpatul.

4.4.23. Urmare încălcării atribuţiile de serviciu care decurgeau din exercitarea însărcinării de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi din funcţia, deţinută prin împuternicire la acel moment, de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, îndeplinindu-le prin încălcarea legii (art. 8 alin. (1), lit. "f" din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare), neasigurând caracterul confidenţial al informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor şi al răspunsurilor aferente şi urmare desfăşurării concursului în modalitatea menţionată, inculpatul cdor. (rz.) B. a fost declarat admis.

Ca urmare, au fost vătămate interesele legitime ale Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General de Aviaţie, în privinţa interesului instituţional al ocupării funcţiei pe principiul meritocraţiei, de către persoana competentă, dar şi îndrituită conform legii, în urma derulării procedurilor corespunzătoare, iar pe de altă parte, o pagubă în cuantum de 2.116 RON în dauna aceleiaşi persoane juridice, constând în totalul sumelor aferente funcţiei de conducere, încasate în plus şi pe nedrept de către inculpatul cdor. (rz.) B., de la momentul numirii în funcţie, până la data eliberării din aceasta.

Ca atare, nu poate fi reţinută apărarea inculpatului cdor. (rz.) A. în sensul că ocuparea fără drept a funcţiei ca urmare a concursului nu există în cauză la data judecăţii...întrucât condiţia suspensivă de care luase cunoştinţă din start inculpatul cdor. (rz.) B., din momentul înscrierii la concurs, consta în condiţionarea exercitării funcţiei de obţinerea avizului ORNISS aferent postului, aviz neobţinut, iar ca urmare a acestei stări de fapt a fost eliberat din funcţie. Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, inculpatul cdor. (rz.) B. a fost numit în funcţia pentru care candidase, iar de la data de 25.11.2019 până la data eliberării din funcţie, 26.07.2020, a obţinut o soldă lunară netă corespunzătoare funcţiei de bază cu 2.116 RON mai mare decât funcţia de bază, aceea de comandant echipaj I, deţinută anterior, neavând relevanţă cuantumul sumelor reprezentând sporurile nepermanente.

4.4.24. În ceea ce-i priveşte pe ambii inculpaţi mai trebuie verificat dacă aceştia au calitatea de subiect activ al infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Subiectul activ al acestor infracţiuni este unul calificat, putând fi doar persoana care îndeplineşte calităţile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000.

Or, prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul lor, cei doi inculpaţi erau la data faptelor funcţionari publici, exercitând o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în sensul art. 1 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, inculpatul cdor. (rz.) A. era la data faptelor preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie, comisie care stabilise în preziua concursului subiectele pentru proba interviului şi răspunsurile aferente (punctajul) şi deţinea prin împuternicire funcţia de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie.

De asemenea, inculpatul cdor. (rz.) B. era la data faptelor împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candida pentru ocuparea acestei funcţii.

Ca atare, contrar inculpatului cdor. (rz.) B., Curtea a constatat că ambii inculpaţi au calitatea de subiect activ al infracţiunilor menţionate.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000: Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Spre deosebire de a doua modalitate alternativă reglementată de art. 12 lit. a) din lege: încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, modalităţile normative reglementate de art. 12 lit. b) din lege nu instituie condiţia ca informaţiile care nu sunt destinate publicităţii să fie obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării făptuitorului, aşa cum s-ar putea deduce din decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 2 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 912 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. din 1968, publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 308 din 28.04.2017 (a se vedea considerentul 35).

Însă, Curtea Constituţională a analizat disp. art. art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, care a arătat că nu se precizează că persoana care a comis fapta urmăreşte să obţină un folos şi nu sunt identificate acele informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

Ca atare, având în vedere analiza efectuată de instanţa de contencios constituţional, nu se poate susţine că menţiunea referitoare la faptul că informaţiile care nu sunt destinate publicităţii sunt obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării făptuitorului are forţă obligatorie pentru instanţe.

Chiar dacă informaţiile care nu sunt destinate publicităţii trebuie să fie obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării făptuitorului, această condiţie este îndeplinită în speţă.

Astfel, nu se poate face abstracţie de contextul în care s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie, concurs care a dobândit ulterior valenţa unui examen, în condiţiile în care inculpatul cdor.(rz.) B. îndeplinea deja, prin împuternicire, funcţia menţionată, iar în urma concursului, la care comisia constituită în acest sens a constatat că îndeplinea condiţiile de participare, urma să fie numit în funcţia respectivă, adică să fie definitivat în aceeaşi funcţie.

Ca atare, în virtutea acestei calităţi inculpatul cdor.(rz.) B. a obţinut în mod fraudulos - urmare divulgării de către chiar preşedintele comisiei de concurs, inculpatul cdor.(rz.) A. - informaţiile ce nu erau destinate publicităţii (cele 3 subiectele pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, cu răspunsurile aferente, menţionate în cap. I din Fişa de interviu), respectiv urmare facilitării tot de către preşedintele comisiei de concurs a accesului la aceste informaţii (cele 9 întrebări (itemi) pentru evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, cu 8 răspunsuri aferente, menţionate în cap. III din Fişa de interviu), pe care ulterior le-a folosit pentru promovarea concursului, obţinând ajutor de la preşedintele comisie de concurs inclusiv pe durata desfăşurării acestuia, astfel cum s-a reţinut mai sus.

De altfel, prin încheierea nr. 9/17.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea Militară de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei, invocată de contestatorul inculpat cdor. B.; s-a reţinut că, deşi inculpatul a fost trecut în rezervă începând cu data de 15.02.2021, în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 48 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazul în care fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.

Astfel, inculpatul cdor. B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. "b" din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de ofiţer-pilot, candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019 - 28.10.2019 pentru ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, în condiţiile în care îndeplinea deja, prin împuternicire, funcţia menţionată, cu bună ştiinţă, la data de 24.10.2019, în baza unei conivenţe anterioare, a obţinut în mod fraudulos urmare divulgării de către chiar preşedintele comisiei de concurs, inculpatul cdor. A., informaţii ce nu erau destinate publicităţii, respectiv subiectele pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale şi a celor pentru evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, pentru ca ulterior, în cursul aceleiaşi zile, să permită accesul la cele din urmă informaţii unei persoane neautorizate, respectiv inculpatului cpt.cdor. C., în scopul de a-i înlesni, prin asumarea verificării corectitudinii răspunsurilor, celui dintâi asigurarea promovării examenului menţionat, pentru ca, la data de 25.10.2019, să folosească în mod direct aceste informaţii pentru a-şi asigura promovarea concursului menţionat, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în ocuparea şi exercitarea fără drept a prerogativelor funcţiei de comandă la nivelul unei structuri din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie având competenţe singulare şi exclusive în coordonarea misiunilor aeromedicale specifice Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare la nivel naţional, respectiv încasarea, în plus şi pe nedrept, de la momentul numirii în această funcţie, data de 25.11.2019, până la data de 26.07.2020, a drepturilor salariale corelative în sumă de 2.116 RON, aferente ocupării acestei funcţii de conducere.

În concluzie, Curtea a reţinut că este evident că această infracţiune are legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului, astfel că instanţa militară rămâne competentă să judece cauza chiar dacă inculpatul B. nu mai are calitatea de militar activ.

4.4.25. Curtea şi-a însuşit argumentele primei instanţe referitoare la raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului cdor. (rz.) A. şi ale inculpatului cdor. (rz.) B., astfel cum au fost reţinute mai sus şi urmarea periculoasă şi pe cele referitoare la latura subiectivă şi, în baza propriei evaluări, constată că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor (ex re) şi că ambii inculpaţi au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţei directe, prevăzând rezultatul faptelor lor, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

4.4.26. Mijloacele de probă administrate au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta inculpatului cdor. (rz.) B., astfel cum a fost reţinută mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000.

4.4.27. Cu privire la critica invocată de inculpatul cdor.(rz.) A. în motivele scrise şi dezvoltată în susţinerile orale şi în concluziile scrise, referitoare la lipsa motivării hotărârii, la nerespectarea dreptului la apărare, contrar susţinerii inculpatului, Curtea a constatat că hotărârea atacată conţine cuprinsul prevăzut de art. 401 din C. proc. pen., iar expunerea pe cel prevăzut de art. 403 din C. proc. pen. de asemenea, a constatat că pe parcursul procesului penal acestuia i-a fost respectat dreptul la apărare, iar judecarea cauzei în primă instanţă s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 371 şi urm. din C. proc. pen., probatoriul administrat în cauză fiind judicios evaluat de către tribunal, Curtea însăşi concluzionând, în examenul propriu realizat asupra cauzei, că mijloacele de probă administrate au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că faptele acestuia, astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000.

4.4.28. În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului cdor. (rz.) A. şi inculpatului cdor.(rz.) B., Curtea a constatat că instanţa de fond a evaluat şi valorificat judicios, în procesul individualizării sancţiunilor, elementele obiective şi specifice cauzei (modalitatea de săvârşire a faptelor, urmările produse, atitudinea inculpaţilor de desconsiderare a normelor morale şi implicit datele lor personale, dar şi posibilităţile concrete de reinserţie socială), aplicând sancţiuni, în raport, cu prevederile legale.

La stabilirea acestei concluzii instanţa de control judiciar a avut în vedere, pe de o parte, faptul că infracţiunile cu privire la care s-a reţinut anterior că există probe sunt, indiscutabil, de o gravitate evidentă prin raportare la modul de operare al inculpaţilor, la împrejurările concrete de comitere a faptelor şi mijloacele folosite, la amploarea urmărilor produse. Or, toate aceste aspecte de fapt, precum şi cele favorabile referitoare la persoana inculpaţilor (lipsa antecedentelor penale, statutul profesional), au fost analizate de instanţa de fond şi le-a acordat relevanţa cuvenită, aplicarea unor pedepse mai reduse nefiind în măsură să activeze funcţiile de reeducare, prevenţie şi exemplaritate ale sancţiunii penale.

În consecinţă, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt proporţionale cu gravitatea infracţiunilor săvârşite şi cu periculozitatea inculpaţilor, fiind satisfăcute cerinţele unei juste individualizări, conform criteriilor prev. de art. 74 din C. pen.

4.4.29. Referitor la suspendarea executării pedepselor aplicate de tribunal sub supraveghere, Curtea a constatat că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului cdor. (rz.) A. este mai mare de 3 ani, astfel că nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 91 alin. (1), lit. a) din C. pen. pentru a se putea analiza dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

4.4.30. Însă, a apareciat că, raportat la acele date care circumstanţiază pozitiv persoana inculpatului cdor.(rz.) B. (lipsa antecedentelor penale, bine integrat din punct de vedere social), executarea pedepsei aplicate, de 3 ani închisoare, în regim de detenţie este o măsură prea aspră, în discordanţă cu profilul său social.

În acest sens, contrar opiniei instanţei de fond, fără a minimaliza sau desconsidera gravitatea ridicată a faptei comise de inculpat, corect relevată în considerentele sentinţei apelate, Curtea a considerat că statutul social şi profesional al inculpatului cdor.(rz.) B., astfel cum a rezultat din actele dosarului, evidenţiază că acesta dispune de reale posibilităţi de a conştientiza gravitatea şi consecinţele negative ale faptei comise, astfel încât se poate aprecia în mod rezonabil că simpla pronunţare a unei hotărâri de condamnare împotriva sa constituie un avertisment serios şi suficient de puternic pentru ca, şi fără executarea efectivă a pedepsei, acesta să capete respectul cuvenit faţă de valorile sociale proteguite de lege şi nu mai pericliteze ordinea de drept prin săvârşirea de noi infracţiuni. Totodată, reţinând că în privinţa aceluiaşi inculpat sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile (pozitive şi negative) prevăzute de art. 91 alin. (1), lit. a)-d), alin. (2) şi alin. (3), lit. a)-c) din C. pen., inclusiv acelea referitoare la faptul că nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului (nerecunoasterea săvârşirii faptei şi propunerea de probe în apărare nu constituie încercare de zădărnicire a aflării adevărului), Curtea a schimbat modalitatea de executare a pedepsei pentru care a optat judecătorul fondului, dispunând suspendarea executării acesteia sub supraveghere, conform prevederilor art. 91 şi urm. din C. pen., ceea ce a presupus în mod implicit supravegherea atentă a conduitei viitoare a inculpatului pentru o perioadă determinată de timp (respectiv de 4 ani de la data pronunţării perezentei decizii), prin impunerea în sarcina acestuia a respectării unor măsuri de supraveghere şi obligaţii, conform art. 93 din C. pen.

Amenda aplicată în condiţiile art. 62 din C. pen. acestui inculpat a fost păstrată în cuantumul stabilit de prima instanţă, iar pedepsele accesorii şi complementare aplicate au fost păstrate în felul şi conţinutul deja stabilite de prima instanţă, cu deosebirea că, potrivit art. 91 alin. (2) din C. pen., amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere, executarea pedepselor complementare va începe conform art. 68 alin. (1), lit. b) din C. pen. de la data pronunţării prezentei decizii, iar pedepsele accesorii se vor executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen. numai în situaţia revocării sau anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

4.5. Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, a reţinut următoarele:

În motivele scrise şi în susţinerile orale, procurorul a arătat că actele de ajutor date de inculpatul cpt.cdor. C. inculpatului cdor.(rz). B. se circumscriu unor acte de complicitate materială şi morală.

Contrar susţinerii procurorului, Curtea a constatat că inculpatul cpt.cdor. C. nu avea posibilitatea să controleze informaţiile ce i-au fost transmise ulterior primirii mesajelor cu textul: "Eşti singur acum cu telefonul mobil?" şi "Ok" şi nici să refuze să le primească. De asemenea, contrar susţinerii procurorului, nu există probe din care să rezulte că acesta ar fi valorificat în interesul inculpatului cdor.(rz.) B. aceste informaţii. Elocvent în acest sens este faptul că ulterior primirii prin intermediul aplicaţiei M. a celor 6 fişiere cu text scris olograf de la inculpatul cdor.(rz.) B., urmate de mesajul text: "So? Mâine până la 10-11. crezi că…?, inculpatul cpt.cdor C. îi transmite acestuia mesajul text: "Să o rescriu în format electronic?". Este adevărat că după aproape 10 minute inculpatul cpt.cdor. C. îi transmite acestuia mesajul text: "Puteţi să vorbiţi un minut?", primind mesajul text: "Pot vb", însă convorbirea dintre cei doi nu a fost dezvăluită.

Similar instanţei de fond şi în dezacord cu susţinerea procurorului, în baza propriei analize, Curtea a constatat că în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea, în sarcina acestui inculpat, a unor acte de complicitate morală la fapta reţinută în sarcina inculpatului cdor.(rz). B., acesta primind doar informaţii nedestinate publicităţii, din probele administrate în cauză nerezultând că a acţionat în sensul întreţinerii sau consolidării hotărârii autorului de a săvârşi fapta, că i-ar fi dat sfaturi sau indicaţii în acest scop, că i-ar fi făcut promisiuni de tăinuire sau de favorizare ori că ar fi determinat alte persoane să-l sprijine.

Complicitatea morală se caracterizează prin aceea că efectele sale poartă asupra psihicului făptuitorului, prin întărirea şi întreţinerea intenţiei autorului de a comite o faptă prevăzută de legea penală. Pot fi considerate acte de complicitate morală înlăturarea ezitărilor, nedumeririlor sau temerilor autorului, întreţinerea unei stări afective de natură a întări hotărârea infracţională, încurajarea autorului în timpul săvârşirii faptei, promisiunea de sprijin, fie în cursul executării, fie după aceea, prin tăinuire şi favorizare, chiar dacă promisiunea făcută nu a fost respectată.

Chiar dacă în cazul complicităţii morale se acţionează asupra psihicului autorului, aceasta trebuie să îmbrace forme concrete, deoarece simpla intenţie, neconcretizată într-o manifestare externă, materială, nu poate cădea sub incidenţa legii penale.

Sintetizând, elementul material al laturii obiective a complicităţii - ca formă de participaţie penală - presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: să se fi săvârşit de către autor o faptă prevăzută de legea penală; să se fi săvârşit de către complice acte de înlesnire sau ajutor la comiterea acelei fapte; contribuţia complicelui să fi folosit efectiv la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, similar instanţei de fond şi în dezacord cu susţinerea procurorului, Curtea a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege nici pentru reţinerea, în sarcina inculpatului cpt.cdor. C., a unei complicităţi materiale la fapta reţinută în sarcina inculpatului cdor.(rz). B.. Chiar dacă nu se poate reţine că inculpatul cpt.cdor. C. n-ar fi avut calificarea necesară pentru a verifica şi valida corectitudinea unor răspunsuri menţionate pe fişierele primite de la inculpatul cdor.(rz). B. ori pentru a identifica, la o simplă căutare pe internet, obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier, faptul primirii acestor informaţii nedestinate publicităţii fără să se facă dovada că le-a valorificat în interesul inculpatului cdor.(rz.) B. nu are semnificaţie penală.

Pe de altă parte, inculpatul cpt.cdor. C. nu a fost cercetat şi, evident, nici nu a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de omisiune a sesizării prev. de art. 267 din C. pen.

Cum în sarcina inculpatului cpt.cdor. C. nu pot fi reţinute nici acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei penale reţinute în sarcina inculpatului cdor.(rz). B. (complicitate materială), nici acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii subiective a acestei faptei penale (complicitate morală), apelul procurorului este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

C. Pentru aceste motive:

Cu majoritate:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul inculpat cdor.(rz.) B. împotriva sentinţei penale nr. 117/05.10.2021 pronunţate de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul cu nr. x/2020

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată, numai cu privire la reţinerea în sarcina inculpatului cdor.(rz.) B. a formei continuate a infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permitere a accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul cdor.(rz.) B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permitere a accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Au fost înlăturate dispoziţiile privind executarea în regim de detenţie a pedepsei principale de 3(trei) ani închisoare şi, drept consecinţă, în baza art. 91 din C. pen. a fost dispusă suspendarea executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare aplicate inculpatului cdor.(rz.) B. sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen.

În baza art. 91 alin. (2) din C. pen. amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii, aplicată în condiţiile art. 62 din C. pen., se va executa.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prev. la lit. a) - e) din C. pen.

Conform art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1), lit. c) - e) din C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 93 alin. (2), lit. d) din C. pen. a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

Conform art. 94 alin. (2) din C. pen. verificarea modului de îndeplinire a obligaţiei prev. în art. 93 alin. (2), lit. d) din C. pen. se va face de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Direcţia Generală de Paşapoarte.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti - Sector II sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector II pe o perioadă de 90 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 94 alin. (2) din C. pen. supravegherea executării obligaţiei prev. în art. 93 alin. (3) din C. pen. se va face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului că dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

Executarea pedepselor complementare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., iar pedepsele accesorii se vor executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen. numai în situaţia revocării sau anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

III. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpatul cdor.(rz.) A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat cdor.(rz.) A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosar de S., din care a rezultat că a fost reţinut întreg debitul în cuantum de 12.116 RON, în baza art. 2502 din C. proc. pen. va ridica măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatului cdor.(rz.) B. de terţi, instituită prin sentinţa penală nr. 117/05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul cu nr. x/2020

A fost menţinută măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani datorate inculpatului cdor.(rz.) A. de terţi, instituită prin sentinţa penală nr. 117/05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul cu nr. x/2020

În opinia separată, judecătorul a apreciat că sunt întemeiate criticile invocate de inculpatul comandor (r) B., astfel că acest apel se impunea a fi inculpat, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 101 pronunţată la data de 01 martie 2018, Curtea Constituţională a statuat în ceea ce priveşte informaţiile care nu sunt destinate publicităţii că, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reţinut că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ.

Totodată, Curtea a mai statuat că în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea că permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Din aceste considerente rezultă calitatea de subiect activ calificat al infracţiunii incriminate prin dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, autor fiind numai un funcţionare, respectiv o persoană care desfăşoară o activitate profesională care îi permite să intre în posesia unor informaţii care nu sunt destinate publicităţii. Aşadar, autorul infracţiunii trebuie să cunoască informaţiile datorită atribuţiilor de serviciu, însă în cauza de faţă inculpatul comandor (r) B., anterior prezentării subiectelor stabilite de comisia de examinare cu ocazia participării la examen, nu a luat cunoştinţă de informaţiile nepublice în temeiul atribuţiilor de serviciu, întrucât acesta nu era membru al comisiei de examinare.

Prin urmare, inculpatul comandor (r) B., în calitate de candidat la examenul la care a participat, nu avea nicio obligaţie (interdicţie) în legătură cu folosirea, în orice mod, direct sau indirect, a informaţiilor privitoare la examenul în cauză, ori cu permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, asemenea obligaţii revenind exclusiv membrilor comisiei de examinare.

Mai mult, judecătorul, în opinie separată a constatat că în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpatul comandor (r) B. a folosit, în orice mod, direct sau indirect, informaţiile nepublice în litigiu, în intervalul de timp cuprins între primirea acestor informaţii şi până la prezentarea acestui inculpat în faţa comisiei de examinare, ocazie cu care a luat cunoştinţă de subiecte oficial, în calitate de candidat, moment de la care este neavenită orice discuţie referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 12 lit. f) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul comandor (r) A., judecătorul, în opinie separată a apreciat că acest apel se impune a fi admis în privinţa individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestui inculpat de prima instanţă, atât sub aspectul cuantumurilor, cât şi al modalităţii de executare.

În acest sens, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului comandor (r) A., precum lipsa antecedentelor penale, nivelul de instruire, imposibilitatea de a mai săvârşi alte infracţiuni ca urmare a trecerii în rezervă şi a aplicării pedepselor complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., opinia separată constată că pedepsele principale stabilite pentru acest inculpat şi majorarea până la limitele maxime prevăzute de lege pentru pedepsele complementare.

S-a considerat ca fiind necesară reducerea cuantumurilor pedepselor principale până la limite care asigură o pedeapsă rezultantă de natură a conduce la incidenţa dispoziţiilor art. 91 din C. pen. privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât acest inculpat dispune de posibilităţi reale de îndreptare şi a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea acesteia, el nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recursuri în casaţie, inculpaţii B. şi A., aflate la filele x şi respectiv filele x, anexându-se la acesta din urmă jurisprudenţă şi fotocopiile unor acte în circumstanţiere, aflate la dosarul curţii militare de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, inculpatul B. prin apărător ales a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., solicitând în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. şi în temeiul art.

441 alin. (1) din C. proc. pen. suspendarea executării deciziei penale nr. 55/2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti la data de 22 iunie 2022 în dosarul nr. x/2020.

În ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie declarat consideră că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. şi a termenului legal de declarare a căii de atac, decizia instanţei este o decizie pronunţată în apel de către o curte de apel, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea atacată nu este dintre cele indicate în conţinutul art. 434 alin. (2) din C. proc. pen., fiind îndeplinită şi această condiţie negativă, a avut calitatea de inculpat apelant, fiind de asemenea îndeplinite condiţiile prev. de art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi ale art. 436 alin. (6) din acelaşi cod, recursul în casaţie fiind depuse în termenul legal. De asemenea cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 437 din C. proc. pen. conţinând, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, hotărârea atacată, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora şi semnătura reprezentantului convenţional al recurentului.

Referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. argumentele pentru care solicită achitarea sa vizează neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva subiectului activ calificat. Au fost făcute referiri la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv Decizia nr. 446/RC/2018 din 10.12.2018; încheierea din data de 22.09.2021 de admitere în principiu; Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 631/2014.

Totodată cu fost evidenţiate aspecte doctrinare cu privire la calitatea subiectului activ calificat al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, respectiv, în primul rând, din categoria funcţionarilor prevăzuţi de art. 1 din Legea nr. 78/2000, care constituie norma cu caracter general.

S-a arătat că dintre persoanele prevăzute acolo, doar cele care au acces la informaţii nedestinate publicităţii pot fi subiect activ al infracţiunii, particularitate desprinsă din prima teză a textului în discuţie, dar şi din conţinutul celei de-a doua modalităţi de realizare a elementului material, deoarece numai o persoană autorizată să fie în contact cu anumite informaţii poate permite accesul la ele altor persoane, care nu au acest drept, indicând aspecte de jurisprudenţă a instanţelor judecătoreşti, respectiv Decizia 1022/2020 a Curţii de Apel Suceava, aceasta reţinând că subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 trebuie să fie calificat, fiind pedepsită persoana care în virtutea funcţiei sau profesiei a luat cunoştinţă de informaţii care nu sunt destinate publicităţii, pe care ulterior le-a folosit ori le-a divulgat, iar nu orice persoană care a luat cunoştinţă de respectivele informaţii în alte condiţii, chiar dacă ulterior le-a folosit.

În consonanţă este şi Decizia 277/A din 29.10.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut inter alia că"neîndoielnic, subiectul activ al infracţiunii este titularul (deţinătorul) informaţiei, fiind analizată existenţa obligaţiei de confidenţialitate a subiectului activ (respectiv a avocatului), aspect din care rezultă că subiectul activ trebuie să fie o persoană care intră în posesia acestor informaţii în mod legal, cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu.

În decizia penală nr. 2646/2014 din data de 22.09.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a observat că pentru săvârşirea acestei fapte, legiuitorul a instituit condiţia ca făptuitorul să deţină o funcţie publică în baza căreia să aibă acces la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi să permită acces la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi să permită accesul la aceste informaţii unor persoane neautorizate. Totodată, a fost în vedere că forma de participaţie a complicităţii constă în ajutorul acordat autorului faptei, înlesnirea în orice mod a comiterii acesteia, înainte sau în timpul săvârşirii acesteia, or, în cauză s-a reţinut că este evident că inculpata nu a acordat ajutor sau înlesnire inculpatului pentru comiterea faptei reţinute în sarcina lui, ci doar a beneficiat de informaţiile nedestinate publicităţii, în scopul promovării concursului.

Aceeaşi interpretare a dispoziţiilor legale menţionate a fost reţinută şi prin sentinţa penală nr. 864/22.05.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti definitivă prin decizia penală nr. 1561/2019 din data de 25.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti: " În ceea ce priveşte infracţiunea scop, prevăzută de art. 12 lit.

b) teza I din Legea nr. 78/2000, folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, Curtea consideră că pentru reţinerea tipicităţii acesteia este necesar ca subiectul activ al infracţiunii să fie calificat, respectiv să facă parte din persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 78/2000 şi să acţioneze în această calitate ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu. Dintre persoanele pentru care s-a formulat acuzaţia de constituire şi aderare la grup infracţional organizat singura persoană care putea deţine calitatea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 78/2000 şi implicit în sarcina căreia se putea reţine tipicitatea faptei prevăzută de art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 este C.D. Că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 presupune un subiect activ calificat rezultă şi din acţiunea legiuitorului care în C. pen. din 2009, intrat în vigoare la 01.02.2014 a incriminat faptele de divulgarea de informaţii nedestinate publicităţii, independent de calitatea subiectului activ, în art. 304 alin. (2) din C. pen.. (…) Est adevărat că textul art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 incriminează folosirea în orice mod de informaţii nedestinate publicităţii, însă instanţa consideră că pentru reţinerea tipicităţii faptei este necesar ca subiectul activ să fie unul calificat şi să acţioneze în legătură cu această calitate. În cauză nu s-a reţinut că inculpatul C.D.C., în exercitarea atribuţiilor de procuror stagiar şi/sau supraveghetor la examenul de admitere, urma să folosească fără drept informaţiile nedestinate publicităţii la care ar fi avut acces în această calitate, ci că acesta urma să folosească informaţiile nedestinate publicităţii, după ce părăsea sala de examen şi clădirea unde avea loc examenul, moment în care nu mai acţiona în calitate de supraveghetor ori procuror stagiar, informaţiile fiind primite de la sora acestuia, inculpata T.

Pentru a aprecia astfel, instanţa are în vedere că spre deosebire de dispoziţiile art. 404 alin. (2) din C. pen., care prevăd că divulgarea fără drept de informaţii care nu sunt destinate publicităţii poate fi reţinută în sarcina oricărei persoane care ia cunoştinţă de acestea, dispoziţiile art. 12 lit.

b) teza a-II-a din Legea nr. 78/2000 pot fi săvârşite doar de persoanele prevăzute la art. 1 din aceeaşi lege."

De asemenea, au fost evidenţiate şi aspecte de ordin constituţional, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 584 din 25.09.2018 care a reţinut că "Prin urmare, Curtea constată că relaţiile ocrotite, prin infracţiunea atereferită, nu vizează buna desfăşurare a activităţii de serviciu, ci, prin adăugarea unui scop ca cerinţă esenţială a laturii obiective a infracţiunii, se referă la relaţiile sociale privind cinstea, onestitatea, probitatea funcţionarului în exercitarea activităţii de serviciu, ceea ce duce la concluzia potrivită căreia această infracţiune, ca natură juridică, nu este o infracţiune de serviciu, ci una de corupţie. Astfel, norma de incriminare vizează, prin natura sa, domeniul/fenomenul corupţiei, iar elementul material al laturii al laturii obiective îşi găseşte izvorul în atribuţiunile de serviciu ale subiectului activ al infracţiunii. Această infracţiune este calificată ca fiind una asimilată celor de corupţie, întrucât compromiterea relaţiilor sociale ocrotite este realizată în exclusivitate de subiectul activ al infracţiunii, prin acţiunea sa unilaterală, fără intervenţia unei terţe persoane, în scopul calificat stabilit de lege."

Astfel, având în vedere chiar obiectul juridic reţinut de către instanţa de contencios constituţional, respectiv ocrotirea relaţiilor sociale privind cinstea, onestitatea, probitatea funcţionarului în exercitarea activităţii de serviciu, rezultă în mod lipsit de echivoc faptul că subiectul activ al acestei infracţiuni este un funcţionar (nu neapărat public) care află despre aceste informaţii nedestinate publicităţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aspect aflat în totală consonanţă cu practica şi doctrina judiciară, după cum a arătat,

În Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 101/2018 s-a reţinut că: "Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reţinut că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ."

Recurentul inculpat prin apărător ales a menţionat că din aceste considerente antecitate se poate decela cu uşurinţă faptul că informaţiile clasificate sau nedestinate publicităţii trebuie să fie informaţii în baza cărora subiectul activ al infracţiunii le deţine în mod legal în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 50/2017 s-a reţinut în §34 şi 35 "Cât priveşte informaţiile confidenţiale, Curtea constată, în primul rând, că, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzute la art. 1 – avocatul, deşi nenominalizat in terminis, intră în categoria altor persoane fizice, în condiţiile prevăzute de lege (respectiv Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011), sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea reţine că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ [ a se vedea art. 26 alin. (1) referitor la clauza de confidenţialitate şi art. 32 alin. (2) lit. f) referitor la obligaţia salariatului de a respecta secretul de serviciu din Codul muncii, art. 113 referitor la obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, art. 21 referitor la dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa primată a pacientului din Legea nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, şi altele]. (…).

Prin urmare, în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite."

Astfel, şi din considerentele acestei decizii se desprinde ideea faptului că subiectul activ trebuie să fie un funcţionare care deţine informaţii nepublice în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, din care să rezulte şi obligarea păstrării confidenţialităţii unor astfel de informaţii

În concluzie, subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 poate fi doar un funcţionare care a intrat în posesia informaţiilor nedestinate publicităţii în mod legal, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aşa cum a reţinut doctrina, practica judiciară şi Curtea Constituţională în deciziile sale.

Recurentul inculpat prin apărător ales a menţionat că în opinia separată, judecătorul a reţinut în motivarea soluţiei de achitare faptul că subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este unul calificat fiind vorba de un funcţionare care a intrat în posesia informaţiilor nepublice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aspect aflat în totală consonanţă cu doctrina, practica judiciară şi jurisprudenţa CCR, că în mod corect s-a reţinut că presupusa faptă ar fi fost săvârşită de către acesta în calitate de candidat la examen şi nu din perspectiva altei calităţi. Într-adevăr, în opinia separată s-a reţinut ca temei al achitării dispoziţiile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., însă, aşa cum a arătat pe larg şi la capitolul 2 din prezentul recurs în casaţie referitor la admisibilitate, neîndeplinirea condiţiei subiectului activ fiind subsumată noţiunii de fapta nu este prevăzută de legea penală.

S-a arătat că în decizia atacată, îndeplinirea condiţiei subiectului activ calificat a fost analizată pe două paliere distincte, respectiv obligaţia de păstrare a confidenţialităţii şi întrunirea condiţiei subiectului activ calificat, raţionamente vădit eronate, în contradicţie cu doctrina, practica judiciară constantă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, aşa cum va arăta.

Astfel, a considerat că instanţa de control judiciar în mod eronat a reţinut îndeplinirea calităţii subiectului activ calificat a recurentului din perspectiva deţinerii calităţii de împuternicit comandant de detaşament (şi comandat Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candidat pentru ocuparea acestei funcţii. Or, aşa cum a rezultat din actele dosarului, recurentul nu avea nicio atribuţie de serviciu, în organizarea concursului din data de 25.10.2019, având doar calitatea de candidat, reţinerea în susţinerea îndeplinirii condiţiei subiectului activ a funcţiei deţinute fiind neavenită şi neavând nicio legătură cu situaţia faptică dedusă judecăţii. Din contră, recurentul, având calitatea de candidat, nu putea să deţină nicio atribuţie în organizarea concursului fiind vădit incompatibil, aspect care vine să excludă această situaţie reţinută în mod vădit eronat de către instanţa de judecată. În aceeaşi ordine de idei, poziţia de candidat la un examen exclude de plano existenţa vreunei calităţi de serviciu din perspectiva situaţiei de fapt cu care instanţa a fost sesizată.

Mai mult decât atât, aşa cum a rezultat inclusiv din încadrarea juridică a faptei din Rechizitoriul x din data de 19.11.2020, recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei în calitate de ofiţer pilot candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019, sens în care reţinerea săvârşirii faptei din calitatea de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie reprezintă o depăşire a actului de sesizare şi o condamnare pentru altă faptă decât cea cu care a fost sesizată instanţa.

Deopotrivă, reţinerea săvârşirii faptei în calitate de candidat, aşa cum a fost imputată şi prin actul de sesizare, a fost în mod judicios reţinută inclusiv în opinia separată formulată.

La momentul participării la examen, recurentul inculpat nu îndeplinea nicio atribuţie care să se subscrie celor prevăzute de art. 175 din C. pen., cu denumirea marginală de "funcţionar public". Mai mult decât atât, aşa cum a arătat şi în cele de urmează inculpatul nu îndeplinea nicio activitate în baza cărora să devină deţinător legal al acestor informaţii.

Un astfel de raţionament a fost îmbrăţişat şi de jurisprudenţa constantă a instanţelor judecătoreşti, indicând decizia 1022/2020 a Curţii de Apel Suceava şi decizia penală nr. 2646/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurentul inculpat prin apărător ales consideră ca fiind eronată nereţinerea în aprecierile teoretice a obligativităţii obţinerii informaţiilor nedestinate publicităţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca şi condiţie a subiectului activ calificat al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, indicând ce anume a reţinut instanţa de apel în hotărârea atacată, însă Curtea Constituţională a analizat dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei care a arătat că nu se precizează că persoana care a comis fapta urmăreşte să obţină un folos şi nu sunt identificate acele informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

Ca atare având în vedere analiza efectuată de instanţa de contencios constituţionale, nu se poate susţine că menţiunea referitoare la faptul că informaţiile care nu sunt destinate publicităţii sunt obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării făptuitorului are forţă obligatorie pentru instanţe.

Contrar acestui raţionament se impune a fi subliniat faptul că Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, aşa cum rezultă şi din articolul 147 alin. (4) din Constituţie.

Mai mult decât atât, potrivit jurisprudenţei Curţii, puterea de lucru ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează să respecte întru totul, atât considerentele, cât şi dispozitivele acestora. În acest sens sunt Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995, Decizia nr. 1415/2009, Decizia nr. 414/2010, Decizia nr. 415/2010.

Astfel, se poate remarca faptul că pentru a se pronunţa soluţia de condamnare s-a încălcat în mod flagrant Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2017.

Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia în care, prin absurd, s-ar putea reţine validitatea unui raţionament prin care nu toate considerentele deciziilor CCR ar avea forţă obligatorie, se impune a fi subliniat faptul că excepţia de neconstituţionalitate ce a fost soluţionată prin Decizia 70/2015 a vizat inclusiv faptul că nu sunt identificate acele informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, considerentul de la paragraful 35 al deciziei venind să identifice acele informaţii.

S-a arătat că mai mult decât atât, în motivarea soluţiei de condamnare s-au mai citat trunchiat şi alte decizii ale CCR din care rezultă condiţiile subiectului activ calificat expuse pe larg în partea teoretică.

S-a mai menţionat că în mod greşit a fost reţinut faptul că informaţiile ar fi fost obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării, fiind făcută o denaturată aplicare a considerentelor Deciziei CCR nr. 50/2017.

Semnificaţia locuţiunii propoziţionale "în virtutea" este "în baza", "în puterea", adică în exercitarea funcţiei, a atribuţiilor de serviciu. Mai mult decât atât, această interpretare literală a locuţiunii antecitate, inclusiv în ceea ce privesc considerentele Curţii din paragraful 35 al Deciziei 50/2017 rezultă şi din paragraful anterior (34), unde instanţa de contencios constituţional a reţinut că "Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea reţine că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ."

Aşadar, se poate observa cu uşurinţă faptul că sintagma "în virtutea funcţiei" trebuie interpretată în sensul "în executarea atribuţiilor de serviciu", care reprezintă şi izvorul elementului material al acestei infracţiuni.

Această interpretare rezultă şi din considerentele Deciziei CCR nr. 584/2018 unde Curtea a reţinut că "norma de incriminare vizează, prin natura sa, domeniul/fenomenul corupţiei, iar elementul material al laturii obiective îşi găsesc izvorul în atribuţiunile de serviciu ale subiectului activ al infracţiunii. Această infracţiune este calificată ca fiind una asimilată celor de corupţie, întrucât compromiterea relaţiilor sociale ocrotite este realizată în exclusivitate de subiectul activ al infracţiunii, prin acţiunea sa unilaterală, fără intervenţia unei terţe persoane, în scopul calificat stabilit de lege."

Aceeaşi accepţiune se decelează şi din considerentele Deciziei CCR 101/2018, unde s-a apreciat că "(…) motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ."

Astfel, se poate observa cu uşurinţă faptul că recurentul nu a avut absolut nicio atribuţie de serviciu în ceea ce priveşte organizarea concursului, din contră, recurentul nu putea avea niciun fel de atribuţii în acest sens, având în vedere calitatea sa de candidat.

Astfel, având în vedere aceste scurte argumentări, instanţa de apel a reţinut că "Inculpatul cdor. (r) B., unicul candidat la concurs, este evident o persoană neautorizată, în sensul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000" în motivarea soluţiei de condamnare a inculpatului A..

Deopotrivă, aşa cum s-a mai arătat, recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei în calitate de ofiţer pilot candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019.

Mai mult decât, orice insinuare de folosire a funcţiei de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţiei în mod nelegal ar fi întrunit elementele constitutive ale unor alte infracţiuni, ceea ce nu s-a întâmplat, instanţa nefiind învestită cu judecarea unor astfel de fapte.

Deopotrivă, o astfel de apreciere ar depăşi limitele actului de sesizare, întrucât instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la eventuale fapte de folosire în mod nelegal a funcţiei recurentului, în scopul obţinerii informaţiilor.

Din contră, nu trebuie uitat că în cursul urmăririi penale recurentul a fost cercetat şi pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului A., fiind dispusă o soluţie de clasare prin acelaşi rechizitoriu.

Nu în ultimul rând, cu privire la reţinerea argumentelor referitoare la reţinerea săvârşirii infracţiunii în virtutea funcţiei de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie prin încheierea nr. 9/17.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de către Curtea Militară de Apel Bucureşti, acestea nu pot fi primite, în condiţiile în care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptelor în calitate de ofiţer-pilot candidat.

De asemenea, potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. "Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului."

Astfel, se poate observa faptul că textul de lege antecitat nu limitează sfera prorogării de competenţă doar la situaţia în care fapta a fost săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ci şi atunci când fapta are legătură cu acestea.

Acuzaţia de săvârşire a faptei a fost formulată prin raportare la calitatea de ofiţer-pilot candidat, calitatea de cadru militar fiind cea care a dus la prorogarea competenţei şi nu funcţia deţinută de către recurent în cadrul Departamentului D..

Recurentul inculpat prin apărător ales a evidenţiat eronata reţinere a obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, a ghidului de interviu de către acesta, indicând argumentele instanţei de apel.

În primul rând, analizând aceste argumente se poate remarca faptul că inclusiv instanţa de apel a reţinut că din legislaţia care prevede modalitatea de organizare a concursului rezultă că obligaţia de păstrare a confidenţialităţii revine doar membrilor comisiei de concurs.

Potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 80/1995 "Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale: să păstreze cu stricteţe secretul militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente."

Din analiza acestui articol a rezultat în mod neechivoc că această obligaţie de păstrare a caracterului confidenţial se referă la activităţi şi documente care intră în sfera atribuţiilor de serviciu, neputându-se generaliza această obligaţie, or, aşa cum a arătat recurentul nu avea nicio atribuţie de serviciu în legătură cu organizarea acestui concurs, sens în care acest argument al instanţei de apel nu poate fi primit.

Mai mult decât atât, chiar normele metodologice, reglementările din care rezultă caracterul confidenţial al subiectelor, al grilelor de corectare şi a ghidului de interviu, prevăd care sunt destinatarii acestor obligaţii de păstrare a confidenţialităţii.

Deopotrivă, se impune a fi subliniat faptul că însuşi caracterul de informaţie nepublică a subiectelor, al grilelor de corectare şi a ghidului de interviu a fost apreciat în actul de sesizare prin raportare la obligaţiile comisiei de concurs, sens în care această obligaţie nu poate fi extinsă.

Continuând, analizând Anexa 3 la OMAI 177/2016 se poate observa faptul că, potrivit art. 9 alin. (7) "înainte de începerea activităţii, membrii comisiei de concurs şi ai comisiei centrale de concurs, precum şi secretarul acestora completează un angajament cu privire la păstrarea confidenţialităţii subiectelor/temelor, ghidului de interviu şi grilei de apreciere/corectare şi notare/baremului de apreciere."

În acest sens, pe lângă faptul că legiuitorul a fost mai mult decât explicit cu privire la persoanele care au obligaţia de a păstra confidenţialitatea, acesta a reglementat expressis verbis şi obligaţia destinatarilor de a încheia un angajament de confidenţialitate în acest sens din partea destinatarilor acestei obligaţii.

Pe de altă parte, se constată în mod facil faptul că nicăieri în normele metodologice nu se prevede obligaţia candidaţilor de a păstra această confidenţialitate. Mai mult decât atât, dacă legiuitorul ar fi apreciat să impună această obligaţie şi din partea candidaţilor, ar fi reglementat obligaţia încheierii unui angajament (ca în cazul membrilor comisiei) şi pentru candidaţi la momentul înscrierii la examen.

Continuând, textul art. 16 lit. i) din Anexa 3 la OMAI 177/2016 prevede că: "Comisia de concurs are următoarele atribuţii: păstrează în deplină securitate documentele de concurs şi asigură confidenţialitatea datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu şi lucrărilor candidaţilor."

Recurentul inculpat consideră că este mai mult decât evident că această obligaţie de păstrare a confidenţialităţii nu poate avea ca şi destinatari şi candidaţii, neputându-li-se imputa acestora obligaţia de a păstra confidenţialitatea propriilor lucrări.

Aşadar, în condiţiile în care toţi membrii comisiei au calitatea de militari, având obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 80/1995, prin art. 16 lit. i) Anexa 3 la OMAI 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne s-a instituit obligaţia de confidenţialitate doar în privinţa membrilor comisiei, este mai mult decât evident că nu se poate aprecia prin extrapolare că toţi militarii au această obligaţie.

Cu referire la cel de-al doilea argument adus de către instanţa de apel în opinie majoritară referitor la considerentele Deciziei CCR nr. 584/2018 se impune a fi subliniat faptul că acesta reprezintă o reproducere trunchiată şi rău voitoare a deciziei indicate, prin care s-a creat doar aparenţa unei motivări prin invocarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Astfel, aşa cum s-a arătat, în motivarea hotărârii atacate, s-au citat paragrafele 57 şi 58 din Decizia CCR nr. 584/2018, omiţându-se în mod voit a se cita şi paragraful 59 care contrazice întregul raţionament al instanţei de apel cu privire la obligaţia de păstrare a confidenţialităţii din perspectiva infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În acest sens, din simpla lecturare a acestor considerente a rezultat că izvorul elementului material al acestei infracţiuni (respectiv încălcarea obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii) este reprezentat de atribuţiile de serviciu, or, prin raportare la întreaga situaţie de fapt, recurentul a fost trimis în judecată în calitate de candidat, neavând nicio obligaţie de serviciu în acest sens, spre deosebire de membrii comisiei care au semnat şi angajamente de confidenţialitate.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei penale atacate, potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen. rezidă în principal în vădita nelegalitate a deciziei atacate, prin raportare la criticile aduse.

De asemenea, raportat la motivul de casare invocat în cuprinsul recursului în casaţie, se solicită a se observa că decizia penală este nelegală, faptei lipsindu-i caracteristicile esenţiale ale infracţiunii pentru care recurentul a fost condamnat.

În concluzie, recurentul inculpat B. prin apărător ales a considerat că se impune admiterea recursului în casaţie, ca urmare a faptului că a fost condamnat în baza unui raţionament în totală contradicţie cu doctrina, practica judiciară şi jurisprudenţa constantă şi obligatorie a Curţii Constituţionale a României; prin reţinerea unor considerente trunchiate din jurisprudenţa CCR; prin reţinerea săvârşirii faptei dintr-o calitate care depăşeşte limitele actului de sesizare; prin reţinerea săvârşirii faptei dintr-o calitate, care pe lângă faptul că depăşeşte limitele actului de sesizare, nu are nicio legătură cu situaţia faptică dedusă judecăţii; prin reţinerea în mod nelegal a faptului că ar fi obţinut informaţiile nedestinate publicităţii în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinării; în baza unui raţionament în totală contradicţie cu argumentarea judicioasă din opinia separată de achitare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul A. prin apărător ales a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., solicitând în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. casarea hotărârii atacate şi să se dispună: achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., acesta fiind condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală; achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, acesta fiind condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală; în temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen. suspendarea executării sentinţei penale nr. 117/05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie a învederat instanţei că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., fiind invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Recurentul inculpat prin apărător ales a făcut referiri la decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, mecanismul prin care s-a produs dezincriminarea parţială. Referitor la această infracţiune, Curtea Constituţională, prin decizia menţionată a adus unele clarificări în ceea ce priveşte înţelesul normei de incriminare, enumerând limitativ normele juridice a căror încălcare ar atrage săvârşirea acestei fapte de către funcţionarii publici.

Astfel, prin decizia menţionată anterior, Curtea Constituţională a constatat faptul că "dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi cele ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", întrucât sintagma "în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul de legătură cu care defectuozitatea este analizată."

Mai mult, Curtea Constituţională a constatat că raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului şi alte acte de nivel inferior acestora, cum ar fi ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară.

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a uni act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi Ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundare care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor are le ordonă.

Totodată, cele statuate de Curtea Constituţională sunt reţinute în jurisprudenţa sa şi de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei CEDO, legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, cerinţa fiind îndeplinită doar atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, a nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Hot. din 15 noiembrie 1996, pronunţată în cauza Cantoni împotriva

Franţei, par. 29; Hot. din 22 iunie 2000 pronunţată în cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, part. 145; Hot. din 7 februarie 2002, pronunţată în cauza E.K. împotriva Turciei, part. 51, ş.a.).

Aşadar, obligativitatea respectării dispoziţiilor cuprinse în deciziile pronunţate de Curtea Constituţională a României, inclusiv a Deciziei nr. 405/2016 rezultă din reglementarea de la art. 147 alin. (4) din Constituţie, se desprinde şi din interpretarea art. 147 alin. (1) din Constituţia României.

Din analiza textului constituţional, reiese că în situaţia în care organele legislative ale statului nu se conformează deciziilor Curţii Constituţionale (deci inclusiv Deciziei nr. 405/2016), la împlinirea termenului prevăzut intervine sancţiunea constituţională a lipsirii de efecte juridice a normei declarate neconstituţionale.

Astfel, deşi, de regulă dezincriminarea operează prin intermediul abrogării, se întâlnesc şi dezincriminări şi ca urmare a efectului declarării neconstituţionalităţii unor norme de încriminare, ca şi în cazul de faţă, când dezincriminarea va funcţiona prin intermediul modificării textelor legale preexistente.

Recurentul inculpat prin apărătorul ales a menţionat că decizia nr. 405/2016 este generală şi obligatorie, atât în ceea ce priveşte dispozitivul, cât şi în ceea ce priveşte argumentele decizorii ce susţin soluţia pronunţată. Nerespectarea de către organele judiciare a deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă abatere disciplinară gravă.

Obligativitatea punerii legii de acord cu prevederile general obligatorii subzistă din momentul publicării acesteia în integralitate în Monitorul Oficial. Or, potrivit textului constituţional, Parlamentul a avut un termen de 45 de zile să adapteze dispoziţiile din C. pen. privind abuzul în serviciu, cu cele statuate prin Decizia nr. 405/2016. Având în vedere data publicării în Monitorul Oficial a acestei decizii, respectiv 8 iulie 2016 reiese că termenul limită prevăzut de Constituţie pentru remedierea normei privitoare la abuzul în serviciu a expirat la data de 23 august 2016. Odată cu expirarea termenului de 45 de zile a intervenit sancţiunea constituţională a lipsirii de efecte juridice a textului de lege, aşa încât a operat o dezincriminare parţială a abuzului în serviciu prevăzut de art. 297 din C. pen., prin modificarea elementelor constitutive ale infracţiunii (în speţă restrângerea elementului material), legea nouă fiind în acest caz, varianta rezultată a art. 297 din C. pen. după aplicarea sancţiunii constituţionale a lipsirii de efecte juridice a elementului material al acestei infracţiuni, când sunt încălcate atribuţii de serviciu prevăzute în acte cu o forţă juridică inferioară legislaţiei primare. Prin declararea neconstituţională în sensul arătat anterior a dispoziţiilor art. 297 din C. pen. a operat dezincriminarea parţială a infracţiunii de abuz în serviciu. S-a făcut referire şi la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 4 din C. pen.

S-a arătat în condiţiile cauzei, dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 completate prin art. 297 din C. pen., precum şi faptul că se completează, după intervenirea sancţiunii constituţionale a lipsirii de efecte juridice, cu forma rămasă a art. 297, în sensul că pentru a fi tipică, infracţiunea de abuz în serviciu trebuie să se săvârşească prin încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter primar.

În cazul de faţă a fost invocat ca şi cadru legal art. 8 alin. (1) lit. f), art. 74 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare; art. 41 şi art. 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României şi Anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne (modificat şi completat prin Ordinele ministrului afacerilor interne nr. 144/2017, 10/2019 şi 82/2019).

După cum se poate observa niciunul dintre articolele anterior menţionate nu cuprinde/prevede în mod expres atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie (comisie numită prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie cu nr. 28359 din 12.09.2019), funcţie îndeplinită de inculpatul comandor (r) A..

S-au mai invocat şi dispoziţiile art. 41 şi 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României. Aşa cum se poate observa nici aceste articole precitate nu cuprins/prevăd în mod expres atribuţii ale funcţiei de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie cu nr. 28359 din 12.09.2019), funcţie îndeplinită de inculpatul comandor (r) A..

Anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, (modificat şi completat prin Ordinele ministrului afacerilor interne nr. 144/2017, 10/2019 şi 82/2019) prevede doar la CAP: II Organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, constituirea şi atribuţiile comisiilor şi subcomisiilor şi nu atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, funcţie ocupată de inculpatul comandor A. şi în raport cu care i s-a reţinut fapta ce constituie infracţiunea de abuz în serviciu pentru care a fost acuzat şi condamnat în cauza de faţă.

Mai mult, această anexă anterior menţionată nu face parte din categoria dispoziţiilor legale cu caracter primar (legi şi Ordonanţe ale Guvernului) şi deci nu asigură îndeplinirea tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din C. pen., aşa cum a fost caracterizată în mod riguros în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale. Recurentul inculpat prin apărător ales a făcut referire şi la decizia nr. 196/RC/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, citând argumente ale opiniei majoritare, apreciind că motivul de recurs invocat este întemeiat, motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., acesta fiind condamnat pentru o faptă ce nu mai este prevăzută de legea penală.

De asemenea, a considerat ca fiind incident cazul de recurs în casaţie invocat prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Un prim aspect în susţinerea acestui motiv de recurs este acela că informaţiile la care se face referire în rechizitoriul şi în sentinţa şi decizia pronunţate în prezenta cauză pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat inculpatul comandor (r) A. nu fac parte din categoria acelor informaţii care sunt prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinitele elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni în cauza de faţă.

În argumentarea acestui temei, este opinia separată a judecătorului de la Curtea Militară de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul prezentei cauze. În motivarea acestei opinii, judecătorul a invocat decizia nr. 101 din data de 01.03.2018 a Curţii Constituţionale, rezultând că nici în actul de sesizare şi nici în hotărârile pronunţate în cauza prin care a fost trimis în judecată şi condamnat inculpatul comandor (r) A. nu s-a făcut nicio descriere şi nicio calificare a informaţilor pe care inculpatul comandor le-ar fi pus la dispoziţia inculpatului comandor (r) B., în sensul încadrării lor în prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

De altfel, în situaţii confuze, neclare de îndoială, în formarea convingerii organele judiciare le vor interpreta în favoarea suspectului sau inculpatului (inculpatului comandor (r) A. în cauza de faţă) conform art. 4 din C. proc. pen. intitulat prezumţia de nevinovăţie.

Un al doilea aspect este legat de calitatea subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Este esenţial de observat că militarilor potrivit art. 38 lit. m) din O.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, nu li se pot aplica prevederile privind funcţionarii publici. A rezultat, aşadar, din articolul menţionat că, inculpatului comandor (r) A. în calitate de militar la data săvârşirii presupuselor fapte, nu îi sunt aplicabile prevederile privind funcţionarii publici şi în consecinţă, nu poate fi subiect activ al infracţiunii reţinute în sarcina sa, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Din aceste motive a rezultat fără îndoială că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi aşa cum a arătat la punctul anterior în cazul în care fapta nu este prevăzută de legea penală soluţia care se impune în cauză este achitarea în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. În cazul în care completul care judecă recursul în casaţie va admite şi va pronunţa soluţia de achitare, în prezenta cauză nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul de infracţiuni, art. 39 din C. pen. referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, art. 48 din C. pen. privitoare la pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă în caz de pluralitate de infracţiuni şi nici celelalte dispoziţii legale privitoare la executarea pedepsei în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte suspendarea executării au fost invocate dispoziţiile art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., arătând că în prezenta cauză, fie instanţa care judecă admiterea în principiu a recursului în casaţie, fie instanţa care judecă recursul în casaţie poate dispune suspendarea executării sentinţei penale nr. 117/05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti. În susţinerea acestei cereri de suspendare a executării hotărârii anterior menţionată s-a învederat şi se susţin motivele pe care le-a prezentat la punctele anterioare din cererea de recurs în casaţie şi în completare alte motive pe care le-a expus. Inculpatul comandor (r) A. a avut în serviciu o comportare exemplară fapt ce a făcut să avanseze în cariera militară ocupând funcţii importante la cel mai înalt nivel, a efectuat numeroase misiuni în timpul serviciului în care a contribuit la salvarea a mii de vieţi omeneşti, are o conduită excepţională în societate şi în familie fiind apreciat şi respectat, nu are antecedente penale şi nici nu a fost sancţionat pe altă cale, administrativă sau de altă natură, considerând că toate aceste elemente constituie suficiente motive pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii sub puterea căreia se afla inculpatul comandor (r).

La dosarul instanţei de apel au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie pentru recursul în casaţie declarat de către recurentul inculpat comandor (r) A., în dublu exemplar aflate la filele x în care se susţine legalitatea şi temeinicia deciziei penale nr. 55 din 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 în ceea ce-l priveşte printre alţii şi pe recurent, prin care a fost menţinută dispoziţia instanţei de fond, respectiv sentinţa penală nr. 117 din 05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, referitoare la condamnarea inculpatului, printre altele, la pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare, dar şi la pedeapsa amenzii în cuantum de 200 de zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind fixat la suma de 20 RON. S-a apreciat de către procuror că, atât Tribunalul Miliar Bucureşti, cât şi Curtea Militară de Apel au realizat o evaluare riguroasă a probelor în conformitate cu prev. art. 103 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu luarea în calcul a tuturor circumstanţelor şi a particularităţilor acestei cauze, care nu au creat dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia apelanţilor inculpaţi, la acel moment, comandor (r) A. şi comandor (r) B. în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, rezultând o justă stabilire a situaţiei de fapt în concordanţă cu susţinerile procurorului militar regăsite în cuprinsul actului de sesizare a instanţei, iar analiza de ansamblu a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal a fost de natură să înlăture orice dubiu rezonabil.

Procurorul a făcut un scurt istoric al cauzei cu privire la actul de sesizare, sentinţa pronunţată în primă instanţă şi decizia pronunţată în apel.

Referitor la condiţiile de admisibilitate în principiu, s-a arătat că pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen. şi să fie formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.. S-a constatat că la momentul formulării concluziilor, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul condamnat (r) recurentul condamnat comandor (r) A. nu este însoţită de motivarea cazului de recurs în casaţie pe care se întemeiază, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi din această perspectivă, cererea este apreciată, ca inadmisibilă, considerând că sunt incidente în cauză prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Cu privire la fondul recursului în casaţie, această cale extraordinară de atac formulată de recurentul condamnat comandor (r) A., chiar în lipsa motivelor de recurs a apreciat-o ca nefondată din perspectiva faptului că faptele pentru care a fost condamnat în mod definitiv întrunesc elementele de tipicitate regăsite în normele de incriminare, aşa cum au fost reţinute, atât în considerentele sentinţei penale nr. 117 din 05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, cât şi ale deciziei penale nr. 55 din 22.06.2022 a Curţii Militare de Apel.

Astfel, la o simplă lecturare a deciziei penale nr. 55 din 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel se poate constata că instanţa şi-a obiectivat decizia de condamnare printr-o riguroasă analiză şi coroborare a tuturor mijloacelor de probă administrate fiind evidenţiate punctual realizarea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.

În concret, Curtea a reţinut:

"4.4.7 Cu privire la critica invocată de inculpatul cdor. (rz.) A. în motivele scrise şi dezvoltată în susţinerile orale şi în concluziile scrise, referitoare la lipsa motivării hotărârii, la nerespectarea dreptului la apărare, contrar susţinerii inculpatului. Curtea constată că hotărârea atacată conţine cuprinsul prevăzut de art. 401 C. proc. pen., iar expunerea pe cel prevăzut de art. 403 C. proc. pen. de asemenea, constată că pe parcursul procesului penal acestuia i-a fost respectat dreptul la apărare, iar judecarea cauzei în primă instanţă s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 371 şi urm.

C. proc. pen., probatoriul administrat în cauză fiind judicios evaluat de către tribunal, Curtea însăşi concluzionând, în examenul propriu realizat asupra cauzei, că mijloacele de probă administrate au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că faptele acestuia, astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000. (…) 4.4.12 (…)…Ca atare, cele 9 fişiere tip fotografie (3 cu text tehnoredactat, transmise de inculpatul cdor. (rz.) A. şi 6 cu text în scriere olografă) ajunse cu certitudine în posesia inculpatului cdor. (rz.) B. în ziua de 24.10.2019, în preziua concursului, dintre care cele 6 cu text în scriere olografă au ajuns cu certitudine în posesia inculpatului cpt. Cdor. C., fiindu-i transmise care sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. (…). 4.4.16 În cadrul desfăşurării concursului inculpatul cdor. (rz.) B. a folosit (a utilizat, a întrebuinţat) deci în mod direct informaţii ce nu erau destinate publicităţii, la care a avut acces din preziua concursului:; cele trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, pe care i le-a transmis inculpatul cdor. (rz.) A. prin intermediul aplicaţiei M.

şi cele 9 întrebări (itemi) toate cu răspunsurile aferente, scrise olografe (mai puţin răspunsul referitor la întrebarea 1 referitoare la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu – Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului. Scopul urmărit a fost asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, inclusiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, scop care rezultă, atât din prezentarea la concurs, deşi intrase în posesia tuturor întrebărilor şi răspunsurilor (mai puţin a unuia), cât şi din acceptarea ajutorului de la inculpatul cdor. (rz.) A., dat chiar pe timpul desfăşurării concursului, astfel cum s-a menţionat mai sus.

Ca atare, este nefondată apărarea inculpatului cdor. (rz.) B. cu privire la lipsa urmăririi unui folos material prin săvârşirea infracţiunii în modalitatea folosirii informaţiilor ce nu erau destinate publicităţii, iar înscrisul depus la dosar- Raportul de expertiză extrajudiciară poligraf nr. x/17.12.2021 întocmit de expertul autorizat R. – nu conduce la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în prezenta decizie.(…). 4.4.18 (…)…obligaţia de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu, aparţine nu doar membrilor comisiei de concurs, în speţă inculpatului cdor. (rz) A., ci şi celor care iau cunoştinţă de aceste informaţii, în speţă şi inculpatului cdor. (rz.) B.. 4.4.19.

În primul rând, în data de 24.10.2019, inculpatul cdor.

(rz.) A. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu care decurgeau din exercitarea însărcinării de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi din funcţia, deţinută prin împuternicire la acel moment, de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, îndeplinindu-le prin încălcarea legii (art. 8 alin. (1) lit. "f" din

Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare), neasigurând caracterul confidenţial al informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor şi al răspunsurilor aferente, însuşindu-şi informaţii care nu erau destinate publicităţii (întrebările cu răspunsurile aferente formulate de comisia de concurs şi regăsite în cuprinsul Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III, întocmită pentru derularea probei interviului, anume 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, incluse la capitolul I, precum şi cele 9 întrebări (itemi) în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, respectiv 8 răspunsuri, menţionate la capitolul III pct. 3 din fişă) şi le-a transmis candidatului, inculpatul cdor. (rz.) B. (pe cele 3 aferent capitolului I), respectiv i-a facilitat accesul acestuia la cele 9 întrebări şi 8 răspunsuri aferente capitolului III, câtă vreme toate posibilităţile de acces la subiecte, indierent de forma redactării, se aflau sub controlul său direct, în scopul asigurăriii obţinerii de către acesta a unui folos necuvenit, care a folosit în mod direct aceste informaţii ce nu erau destinate publicităţii, asigurând astfel obţinerea pentru altu, respectiv pentru inculpatul cdor. (rz.) B., a unui folos necuvenit, constând în facilitarea promovării concursului, opcuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare a acestei funcţii, cauzând o pagubă persoanei juridice angajatoare în cuantum de 2.116 RON (reprezentând diferenţe pentru fiecare lună începând cu data numirii în funcţie şi până în 26.07.2020, data eliberării din funcţie) şi o vătămare intereselor legale ale acesteia, constând în necesitatea de accedere în funcţii de conducere pe principiul meritocraţiei şi cu respectarea prescripţiilor legale. 4.4.20.

Îndeplinirea atribuţiilor prin încălcarea legii a constituit situaţia premisă în realizarea elementelor de tipicitate a ilicitului regăsit ca reglementare în cuprinsul prev. art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000. Astfel, inculpatul cdor. (rz.) A., după ce şi-a însuşit informaţiile ce nu erau destinate publicităţii menţionate mai sus, le-a folosit în mod direct şi a permis accesul la aceste informaţii candidatului, inculpatul comandor/rez.) B., în scopul obţinerii pentru altul (pentru inculpatul cdor. (rz.) B.), a unui folos necuvenit, constând în facilitarea promovării concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor/acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii. (…). 4.4.23 Urmare încălcării atribuţiilor de serviciu care decurgeau din exercitarea însărcinării de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi din funcţia, deţinută prin împuternicire la acel moment, de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, îndeplinindu-le prin încălcarea legii (art. 8 alin. (1) lit. "f"! din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare), neasigurând caracterul confidenţial al informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor ş al răspunsurilor aferente şi urmare desfăşurării concursului în modalitatea menţionată, inculpatul cdor. (rz.) B. a fost declarat admis.

Ca urmare, au fost vătămate interesele legitime ale Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General de Aviaţie, în privinţa interesului instituţional al ocupării funcţiei pe principiul meritocraţiei, de către persoana competentă, dar şi îndrituită conform legii, în urma derulării procedurilor corespunzătoare, iar pe de altă parte, o pagubă în cuantum de 2.116 RON în dauna aceleiaşi persoane juridice, constând în totalul sumelor aferente funcţiei de conducere, încasate în plus şi pe nedrept de către inculpatul cdor. (rz.) B., de la momentul numirii în funcţie, până la data eliberării din aceasta. (…) 4.4.24 Subiectul activ al acestor infracţiuni este unul calificat, putând fi doar persoana care îndeplineşte calităţile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000.

Or, prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul lor, cei doi inculpaţi erau la data faptelor funcţionari publici, exercitând o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în sensul art. 1 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 78/2000. Astfel, inculpatul cdor. (rz.) A. era la data faptelor preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie, comisie care stabilise în preziua concursului subiectele pentru proba interviului şi răspunsurile aferente (punctajul) şi deţinea prin împuternicire funcţia de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie. De asemenea, inculpatul cdor. (rz.) B. era la data faptelor împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candida pentru ocuparea acestei funcţii. (…). 4.4.25 Curtea îşi însuşeşte argumentele primei instanţe referitoare la raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului cdor. (rz.) A.

şi ale inculpatului cdor. (rz.) B., astfel cum au fost reţinute mai sus şi urmarea periculoasă şi pe cele referitoare la latura subiectivă şi, în baza propriei evaluări, constată că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor (ex re) şi că ambii inculpaţi au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, prevăzând rezultatul faptelor lor, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelor fapte. 4.4.26 Mijloacele de probă administrate au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta inculpatului cdor. (rz.) B., astfel cum a fost reţinută mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000. 4.4.27 (…)…Curtea constată că hotărârea atacată conţine cuprinsul prevăzut de art. 401 C. proc. pen., iar expunerea pe cel prevăzut de art. 403 C. proc. pen. de asemenea, constată că pe parcursul procesului penal acestuia i-a fost respectat dreptul la apărare, iar judecarea cauzei în primă instanţă s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de art. 371 şi urm. C. proc. pen., probatoriul administrat în cauză fiind judicios evaluat de către tribunal. Curtea însăşi concluzionând, în examenul propriu realizat asupra cauzei, că mijloacele de probă administrate au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că faptele acestuia, astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000.(…) 4.4.28. În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului cdor. (rz.) A. şi inculpatului cdor. (rz.) B., Curtea constată că instanţa de fond a evaluat şi valorificat judicios, în procesul individualizării sancţiunilor, elementele obiective şi specifice cauzei (modalitatea de săvârşire a faptelor, urmările produse, atitudinea inculpaţilor de desconsiderare a normelor morale şi implicit datele lor personale, dar şi posibilităţile concrete de reinserţie socială), aplicând sancţiuni în raport cu prevederile legale. (…) În consecinţă, Curtea apreciază că pedepsele aplicate de prima instanţă sunt proporţionale cu gravitatea infracţiunilor săvârşite şi cu periculozitatea inculpaţilor, fiind satisfăcute cerinţele unei juste individualizări, conform criteriilor prev. de art. 74 din C. pen. (…).4.4.29.

Referitor la suspendarea executării pedepselor aplicate de tribunal sub supraveghere, Curtea constată că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului cdor. (rz.) A. este mai mare de 3 ani, astfel că nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 91 alin. (1) lit.

a) C. pen. pentru a se putea analiza dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere."

Procurorul a concluzionat, faţă de cele evidenţiate că în cauză din analiza conţinutului deciziei penale atacate nu rezultă lipsa vreunui element constitutiv al infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului comandor ® A., astfel că nu este incident cazul de casare evocat la momentul declarării recursului în casaţie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin raportare strict la cererea de recurs în casaţie formulată în cauză de recurentul condamnat comandor (r) A., procurorul a apreciat că la momentul formulării concluziilor scrise este inadmisibilă, având în acelaşi timp şi caracter nefondat, împrejurare ce impune, între altelor, reţinerea ca incidente a prev. art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

La dosarul instanţei de apel au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie pentru recursul în casaţie declarat de către recurentul inculpat comandor (r) B., aflate la filele x în care se susţine legalitatea şi temeinicia deciziei penale nr. 55 din 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 în ceea ce-l priveşte printre alţii şi pe recurent, prin care a fost menţinută dispoziţia instanţei de fond, respectiv sentinţa penală nr. 117 din 05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, referitoare la condamnarea inculpatului, printre altele, la pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. "b" din Legea nr. 78/2000, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dar şi la pedeapsa amenzii în cuantum de 200 de zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind fixat la suma de 20 RON. Procurorul a apreciat că, atât Tribunalul Militar Bucureşti, cât şi Curtea Militară de Apel au realizat o evaluare riguroasă a probelor în conformitate cu prev. art. 103 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu luarea în calcul a tuturor circumstanţelor şi a particularităţilor acestei cauze, care nu au creat dubiu în ceea ce priveşte vinovăţia apelanţilor inculpaţi, la acel moment, comandor (r) A. şi comandor (r) B. în săvârşirea infracţiunilor deduse judecătorii, rezultând o justă stabilire a situaţiei de fapt în concordanţă cu susţinerile procurorului militar regăsite în cuprinsul actului se sesizare a instanţei, iar analiza de ansamblu a tuturor probelor administrate în cursul procesului penal, a fost de natură să înlăture orice dubiu rezonabil.

Procurorul a făcut un scurt istoric al cauzei cu privire la actul de sesizare, sentinţa pronunţată în primă instanţă şi decizia pronunţată în apel.

Referitor la condiţiile de admisibilitate în principiu, s-a arătat că pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen. şi să fie formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.. Prin raportare la faptul că: Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate; potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile; conform art. 447 din C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate; orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, a intrat în puterea lucrului judecată şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. invocat de recurentul condamnat comandor (r) B., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

Concluzionând, în raport cu limitele recursului în casaţie, care, are ca unic scop înlăturarea erorilor de drept, în această procedură, instanţa nu poate analiza situaţia de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului fiind atributul exclusiv al instanţei militare de fond, respectiv al instanţei militare de apel, motiv pentru care a apreciat că acestea nu mai pot fi analizate într-o cale extraordinară de atac cum este recursul în casaţie, deoarece în cadrul acestei căi de atac nu se poate înfăptui o nouă judecată.

Pentru aceste considerente, prin raportare la argumentaţia în concret regăsită în susţinerea recurentului inculpat comandor (r) B. în sensul că ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală se constată că toate aceste chestiuni de fapt evocate au făcut obiectul analizei instanţei militare de fond, respectiv de apel, au intrat în puterea lucrului judecat şi excedează ca posibilitate cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie, se apreciază că cererea de recurs în casaţie formulată este, mai întâi de toate, inadmisibilă fiind incidente în cauză prev. art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., împrejurare ce atrage, desigur, şi respingerea cererii de suspendare a executării pedepsei în condiţiile în care nu se află în prezenţa, ca aplicabilitate a prev. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

Motivarea recursului în casaţie depus de recurentul inculpat comandor ® B., prin apărătorii aleşi, constituie în fapt o reiterare a acelor apărări înţelese a fi formulate, atât la momentul judecăţii cauzei în fond, cât şi în apel şi avute în vedere de ambele instanţe militare la momentul adoptării deciziilor.

În ceea ce priveşte fondul recursului în casaţie, această cale extraordinară de atac formulată de recurentul condamnat comandor (r) B., prin raportare la expunerea în susţinerea cazului invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a apreciat-o ca nefondată din perspectiva faptului că infracţiunea pentru care a fost condamnat în mod definitiv întruneşte elementele de tipicitate regăsite în norma de incriminare, aşa cum au fost reţinute, atât în considerentele sentinţei penale nr. 117 din 05 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, cât şi ale deciziei penale nr. 55 din 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel.

Astfel, la o simplă lecturare a deciziei penale nr. 55 din 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel se poate constata că instanţa şi-a obiectivat decizia de condamnare printr-o riguroasă analiză şi coroborare a tuturor mijloacelor de probă administrate, fiind evidenţiată punctual realizarea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii dedusă judecăţii.

În concret, Curtea a reţinut, cu valoare definitivă: 4.4.6….Curtea îşi însuşeşte considerentele tribunalului şi, în baza propriei evaluări, constată că cele 9 fişiere tip fotografie, obiect al comunicărilor prin intermediul aplicaţiei "M." evidenţiate mai jos, au intrat în posesia inculpatului cdor. (rz) B. în preziua examenului, respectiv în după-amiaza zilei de 24.10.2019, urmare preluării prin fotografiere a formei primare, text tehnoredactat, în cazul celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al fişei de interviu, care au fost primite de inculpatul cdor. (rz.) B. în intervalul orar 18:10:35-18:10:45, direct de la adjunctul (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, preşedinte al comisiei de concurs, inculpatul cdor. (rz.) A.

Cătălin, respectiv preluării prin fotografiere a formei primare, text în scriere olografă, în cazul celor 9 întrebări şi a 8 răspunsuri aferente de la pct. 3 capitolul III al fişei de interviu. (…). 4.4.9 (…)… Analiza Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III relevă că cele 3 fişiere transmise, prin intermediul aplicaţiei M., de inculpatul cdor. (rz.) A. inculpatului cdor (rz.) B., în data de 24.10.2019 în intervalul orar 1810:35-18:10:45 şi redirecţionate de acesta din urmă, prin intermediul aceleeaşi aplicaţii, martorei L., în aceeaşi zi la ora 20:38:53, reprezintă fotografii integrale ale celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu. Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 iunie 2020 au fost identificate în imaginea MOB01 (dispozitiv al inculpatului cdor. (rz.) B.) trei fişiere de tip JPG, având ca metadata data de 24.10.2019, aceste fişiere având o reprezentare grafică similar unui text dactilografiat la calculator (având dimensiunile logice:2280 octeţi (bytes), 2344 octeţi, respectiv 2179 octeţi). Aceste fişiere de tip fotografii având dimensiuni logice reduse poartă denumirea în limba engleză de thumbnail (rom. miniaturi) şi înmagazinează în conţinutul acestora conţinuturi fotografice relativ reduse, neputând fi desluşit scrisul din aceste fotografii. Textul are aparenţă de structură, având paragrafe şi tabulatori. Aplicaţia M. creează astfel de fişiere de tip thumbnail pe telefonul mobil, atât la sursă, cât şi la destinaţie, indiferent dacă este configurat sau nu să descarce în mod automat fişiere de tip fotografie. Acest comportament este necesar, deoarece utilizatorii, în mod usual, păstrează mesajele de tip chat în aplicaţie, textul stocat neocupând un spaţiu important în telefonul mobil; în schimb pozele sunt înlocuite la un moment dat cu imagini de tip thumbnail, pentru a nu fi încărcate în memoria activă RAM a telefonului, limitată şi ea, în caz contrar ajungându-se la o "sufocare" a sistemului informatic din lipsă de memorie active.

Astfel, rezultă că fişierele thumnail provin din fişiere mari, lizibile, care au fost accesibile inculpatului cdor (rz.) B., aspect care rezultă şi din conţinutul mesajelor text, cu rol de îndemn, transmise de martora L., imediat după primirea prin intermediul aplicaţiei M., a celor 3 fişiere transmise de inculpatul cdor (rz.) B., primite anterior de la inculpatul cdor. (rz.) A.: "Aşa" (la ora 20:40:17) şi "Studiază" (la ora 20:40:19).(…). 4.4.11 Contrar susţinerii inculpatului cdor (rz.) B., modalitatea de evaluare şi de notar a itemilor de interviu, astfel cum rezultă din Fişa de interviu, ca şi întreaga desfăşurare a interviului, vine să dovedească tocmai utilitatea cunoaşterii subiectelor şi mai ales a răspunsurilor (punctajului) anterior susţinerii probei în vederea promovării concursului, chiar dacă, aşa cum se va arăta mai jos, inculpatul cdor (rz.) A. l-a ajutat în mai multe situaţii, prin gesturi, prin şoapte ori prin scrierea unor răspunsuri scurte pe foi de hârtie. 4.4.12 Potrivit art. 16 lit. i) din Anexa nr. 3 privind Selecţionarea cadrelor militare la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177 din 16.11.2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, în forma în vigoare la data faptelor, comisia de concurs păstrează în deplină securitate documentele de concurs şi asigură confidenţialitatea datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu şi lucrările candidaţilor.

Ca atare, cele 9 fişiere tip fotografie (3 cu text tehnoredactat, transmise de inculpatul cdor. (rz.) A. şi 6 cu text în scriere olografă) ajunse cu certitudine în posesia inculpatului cdor. (rz.) B. în ziua de 24.10.2019, în preziua concursului, dintre care cele 6 cu text în scriere olografă au ajuns cu certitudine în posesia inculpatului cpt. Cdor. C., fiindu-i transmise de inculpatul cdor. (rz.) B. în aceeaşi zi, conţin informaţii care sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. 4.4.13 Inculpatul cdor. (rz.) B., unicul candidat la concurs, este evident o persoană neautorizată, în sensul art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000. Ca atare, prin transmiterea prin aplicaţia M. a celor 3 fişiere cu text tehnoredactat, inculpatul cdor. (rz.) A., nu doar că şi-a îndeplinit atribuţiile cu încălcarea disp. art. 8 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, nerespectând obligaţia de păstra cu stricteţe caracterul confidenţial al celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, dar a folosit şi a permis accesul unei persoane neautorizate la aceste întrebări şi răspunsuri, informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul, respectiv pentru inculpatul cdor. (rz.) B., a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, inclusiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, cauzând o pagubă persoanei juridice angajatoare în cuantum de 2.116 RON (reprezentând diferenţe pentru fiecare lună începând cu data numirii în funcţie şi până în 26.07.2020, data eliberării din funcţie) şi o vătămare intereselor legale ale acesteia, constând în necesitatea de accedere în funcţii de conducere pe principiul meritocraţiei şi cu respectarea prescripţiilor legale.

Se reţine că "folosirea" (utilizarea, întrebuinţarea) de informaţii nedestinate publicităţii este distinctă de permiterea accesului sau divulgarea (dezvăluirea, demascarea, destăinuirea) unor anumitor informaţii, iar sintagma "în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite" are un înţeles univoc, destinatarul normei putând desprinde cu uşurinţă conduita prohibită reglementată. 4.4.14 Urmărirea acestui scop rezultă cu prisosinţă din vizionarea înregistrării probei interviului, inculpatul cdor. (rz.) A. ajutându-l pe inculpatul cdor. (rz.) B.

în mai multe situaţii, prin semne, prin şoapte ori prin scrierea unor răspunsuri scurte pe o coală de hârtie, înregistrare din care – prin coroborare cu încălcarea atribuţiilor care decurgeau din exercitarea funcţiei de preşedinte al comisiei de concurs şi cu permiterea accesului la cele trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, pe care i le-a transmis prin intermediul aplicaţiei M. şi la cele 9 întrebări (itemi), toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu - Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului - rezultă în mod indubitabil conivenţa anterioară dintre cei doi inculpaţi, critica acestora fiind nefondate şi sub acest aspect.

Nefondată este aşadar şi apărarea inculpatului cdor. (rz.) A. în sensul că pentru a exista o fraudare a concursului în mod real, trebuie şi era necesar să fi existat o conivenţă cu toţi membrii, nu doar cu preşedintele de comisie.(…) 4.4.16 în cadrul desfăşurării concursului inculpatul cdor. (rz.) B. folosit (a utilizat, a întrebuinţat) deci în mod direct informaţii ce nu erau destinate publicităţii, la care a avut acces din preziua concursului: cele trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, pe care i le-a transmis inculpatul cdor (rz.) A. prin intermediul aplicaţiei M.

şi cele 9 întrebări (itemi), toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la întrebarea 1 referitoare la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu - Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului. Scopul urmărit a fost asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, inclusiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, scop care rezultă, atât din prezentarea la concurs, deşi intrase în posesia tuturor întrebărilor şi răspunsurilor (mai puţin a unuia), cât şi din acceptarea ajutorului de la inculpatul cdor (rz.) A., dat chiar pe timpul desfăşurării concursului, astfel cum s-a menţionat mai sus.

Ca atare, este nefondată apărarea inculpatului cdor. (rz.) B. cu privire la lipsa urmăririi unui folos material prin săvârşirea infracţiunii în modalitatea folosirii informaţiilor ce nu erau destinate publicităţii, iar înscrisul depus la dosar- Raportul de expertiză extrajudiciară poligraf nr. x/17.12.2021 întocmit de expertul autorizat R. - nu conduce la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în prezenta decizie. (…) 4.4.18 (…) Astfel, obligaţia de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu, aparţine nu doar membrilor comisiei de concurs, în speţă inculpatului cdor. (rz.) A., ci şi celor care iau cunoştinţă de aceste informaţii, în speţă şi inculpatului cdor. (rz.) B.. (…). 4.4.21 (…) Scopul urmărit prin permiterea accesului inculpatului cpt. cdor.

C. de către inculpatul cdor. (rz.) B.

B., la informaţii ce nu erau destinate publicităţii, prin intermediul aplicaţiei M.: cele 9 întrebări (itemi), toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020), răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolul III al Fişei de interviu- Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, a fost asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii.

Ca atare, este nefondată apărarea inculpatului cdor. (rz.) B. cu privire la lipsa urmăririi unui folos material prin săvârşirea infracţiunii în modalitatea permiterii accesului unei persoane neautorizate la informaţii ce nu erau destinate publicităţii. (…) 4.4.24 (…) Subiectul activ al acestor infracţiuni este unul calificat, putând fi doar persoana care îndeplineşte calităţile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000. Or, prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul lor, cei doi inculpaţi erau la data faptelor funcţionari publici, exercitând o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în sensul art. 1 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 78/2000. Astfel, inculpatul cdor. (rz.) A. era la data faptelor preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie, comisie care stabilise în preziua concursului subiectele pentru proba interviului şi răspunsurile aferente (punctajul) şi deţinea prin împuternicire funcţia de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie. De asemenea, inculpatul cdor. (rz.) B. era la data faptelor împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candida pentru ocuparea acestei funcţii.

Ca atare, contrar inculpatului cdor. (rz.) B., Curtea constată că ambii inculpaţi au calitatea de subiect activ al infracţiunilor menţionate. Pe de altă parte, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000: Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite… Astfel, nu se poate face abstracţie de contextul în care s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie, concurs care a dobândit ulterior valenţa unui examen, în condiţiile în care inculpatul cdor. (rz.) B.

îndeplinea deja, prin împuternicire, funcţia menţionată, iar în urma concursului, la care comisia constituită în acest sens a constatat că îndeplinea condiţiile de participare, urma să fie numit în funcţia respectivă, adică să fie definitivat în aceeaşi funcţie. Ca atare, în virtutea acestei calităţi inculpatul cdor. (rz.) B. a obţinut în mod fraudulos - urmare divulgării de către chiar preşedintele comisiei de concurs, inculpatul cdor. (rz.) A. - informaţiile ce nu erau destinate publicităţii (cele 3 subiecte pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, cu răspunsurile aferente, menţionate în cap.

I din Fişa de interviu), respectiv urmare facilităţii tot de către preşedintele comisiei de concurs a accesului respectiv urmare facilitării tot de către preşedintele comisiei de concurs a accesului la aceste informaţii (cele 9 întrebări (itemi) pentru evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, cu 8 răspunsuri aferente, menţionate în cap. III din fişa de interviu), pe care ulterior le-a folosit pentru promovarea concursului, obţinând ajutor de la preşedintele comisiei de concurs inclusiv pe durata desfăşurării acestuia, astfel cum s-a reţinut mai sus… 4.4.25.

Curtea îşi însuşeşte argumentele primei instanţe referitoare la raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului cdor. (rz.) A. şi ale inculpatului cdor. (rz.) B., astfel cum au fost reţinute mai sus şi urmarea periculoasă şi pe cele referitoare la latura subiectivă şi, în baza propriei evaluări, constată că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor (ex re) şi că ambii inculpaţi au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, prevăzând rezultatul faptelor lor, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelor fapte. 4.4.26 Mijloacele de probă administrate au un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta inculpatului cdor. (rz.) B., astfel cum a fost reţinută mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000. 4.4.30 însă, apreciază că, raportat la acele date care circumstanţiază pozitiv persoana inculpatului cdor. (rz.) B. (lipsa antecedentelor penale, bine integrat din punct de vedere social), executarea pedepsei aplicate, de 3 ani închisoare, în regim de detenţie este o măsură prea aspră, în discordanţă cu profilul său social.(…).

Procurorul a concluzionat, faţă de cele evidenţiate mai sus, în cauză, din analiza conţinutului deciziei penale atacate nu rezultă lipsa vreunui element constitutiv al infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului comandor (r) B., astfel că nu este incident cazul de casare evocat la momentul declarării recursului în casaţie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin raportare la cererea şi motivele de recurs în casaţie formulate în cauză de recurentul condamnat comandor (r) B. a apreciat că la acest moment este inadmisibilă, din perspectiva considerentelor mai întâi de toate expuse, având în acelaşi timp şi caracter nefundat, împrejurare ce impune între altele, reţinerea ca incidente a prev. art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

De asemenea, la dosarul instanţei de apel au fost depuse concluzii scrise de recurentul inculpat A., prin apărător ales, aflate la filele x cu privire la admiterea în principiu a recursului în casaţie formulat de inculpatul comandor (r) B..

Astfel, recurentul inculpat A. a arătat că cererea de recurs în casaţie a fost formulată de inculpatul comandor (r) B. la data de 12 iulie 2022 împotriva deciziei penale nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020, în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea către acesta a deciziei instanţei de apel, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.. Decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020 face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie conform art. 434 alin. (1) din C. proc. pen.. De asemenea cerinţele prevăzute de art. 436 alin. (81) şi (6) din C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casaţie sunt îndeplinite, iar în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen. la fel, sunt îndeplinite, în sensul că, în cererea de recurs formulată de inculpatul comandor (r) B. se menţionează numele, prenumele şi domiciliul acestuia, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura avocatului sau ales şi ştampila acestuia. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. este îndeplinită, inculpatul comandor (r) B. indicând în cererea de recurs în casaţie a sa, cazul de clasare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Cum în cauză condiţiile pentru admisibilitatea recursului în casaţie formulat de inculpatul comandor (r) B. sunt îndeplinite aşa cum a arătat mai sus, concluzia sa este ca acest recurs în casaţie este admisibil în principiu.

Cu privire la fondul recursului în casaţie formulat de inculpatul comandor (r) B.. Recurentul inculpat A. prin apărător ales a menţionat că argumentaţia în susţinerea motivului recursului în casaţie menţionată de inculpatul comandor (r) B. a lăsat-o la aprecierea instanţei, cu următoarele precizări: Aspectele teoretice privind calitatea subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 expuse de inculpatul comandor (r) B. nu sunt aplicabile în totalitate în cauza de faţă. În acest sens şi în acord cu opinia separată a judecătorului de la Curtea Militară de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul prezentei cauze cu nr. x/2020 se constată că nu este îndeplinită tipicitatea infracţiunii prevăzută de art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 101/2018, pe care a menţionat-o şi el la pct. 1.2 în motivarea cererii de recurs în casaţie pe care a formulat-o împotriva deciziei penale nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020. Drept urmare, în situaţia de fapt, tipicitatea sub aspectul laturii materiale a infracţiunii prevăzută de art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000 nu este îndeplinită, întrucât informaţiile care fac obiectul prezentei cauze (cele 3 subiecte pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, cu răspunsurile aferente, menţionate în cap. I din Fişa de interviu şi cele 9 întrebări (itemi) pentru evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, cu 8 răspunsuri aferente, menţionate în cap. III din Fişa de interviu) nu se înscriu în tipicitatea infracţiunii în discuţie (conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 101/2018), astfel că nu se mai pune problema analizei subiectului activ al acestei infracţiuni. În aceste condiţii fapta de divulgare a acestor informaţii reţinută în rechizitoriu şi în hotărârile judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză nu întruneşte elementele tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 12 lit.

b) din Legea nr. 78/2000. De altfel, aşa cum a arătat la punctul 1.2. în motivarea cererii de recurs în casaţie formulată în cauză, militarii nu sunt funcţionari publici pentru că potrivit art. 38 lit.

m) din O.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, nu li se pot aplica prevederile privind funcţionarii publici.

Mai mult, după cum a arătat la pct. 1.1. din motivele cererii de recurs în casaţie formulată, atribuţiile de serviciu ale preşedintelui comisiei concursului organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019 la Inspectoratul General de Aviaţie nu sunt prevăzute în mod expres într-o legislaţie primară, legi sau ordonanţe de Guvern, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 405/2016.

În concluzie, în raport, cu precizările formulate mai sus a apreciat că recursul în casaţie formulat de inculpatul comandor (r) B. poate fi admis.

La dosarul Înaltei Curţi au fost depuse de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, completări la concluziile scrise privind recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat comandor (r) A., în dublu exemplar, aflate la filele x; 19-21 referitor la motivul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat, respectiv că acesta ar fi fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, cu privire la infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.. În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate în principiu pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen. şi să fie formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel sau de instanţa supremă, ca instanţe de apel, pentru cazurile de casaţie strict şi limitativ prevăzute de lege.

Acesta nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai verificarea legalităţii hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de către instanţa care a judecat apelul, respectiv verificarea concordanţei soluţiei definitive pronunţate cu dispoziţiile legii substanţiale şi procesuale, prin raportare la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel, asigurându-se, astfel principiul legalităţii prev. de art. 2 din C. proc. pen., neputând fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Recursul de casaţie fiind limitat numai la chestiuni de drept şi nu de fapt nu poate fi considerat un al treilea grad de jurisdicţie şi nu pune în discuţie elemente de fapt, ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar instanţa nu poate să procedeze la o reevaluarea a materialului probator şi nu poate să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin hotărârea instanţei anterioare.

Aceste consideraţii sunt aplicabile şi cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. invocat de recurentul condamnat comandor (r) A., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

Concluzionând, în raport cu limitele recursului în casaţie, care, are ca unic scop înlăturarea erorilor de drept, în această procedură, instanţa nu poate analiza situaţia de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului fiind atributul exclusiv al instanţei militare de fond, respectiv al instanţei militare de apel, motiv pentru care a apreciat că acestea nu mai pot fi analizate într-o cale extraordinară de atac cum este recursul în casaţie, deoarece în cadrul acestei căi de atac nu se poate înfăptui o nouă judecată.

Pentru aceste considerente, prin raportare la argumentaţia în concret regăsită în susţinerea recurentului inculpat comandor (r) A. în sensul că ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-a considerat că toate aceste chestiuni de fapt evocate au făcut obiectul analizei instanţei militare de fond, respectiv de apel, au intrat în puterea lucrului judecat şi exced ca posibilitate cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie, motiv pentru care se apreciază că cererea de recurs în casaţie formulată este, întâi de toate, inadmisibilă, fiind incidente în cauză prev. art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., împrejurare ce atrage, desigur, şi respingerea cererii de suspendare a executării pedepsei în condiţiile în care nu se află în prezenţa, ca aplicabilitate a prev. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

Motivarea recursului în casaţie depus de recurentul inculpat comandor (r) A. constituie în esenţă o reiterare a acelor apărări înţelese a fi formulate, atât la momentul judecăţii cauzei în fond, cât şi în apel şi avute în vedere de ambele instanţe militare la momentul adoptării deciziilor.

Cu privire la fondul recursului în casaţie, această cale extraordinară de atac formulată de recurentul condamnat comandor (r) A., prin raportare la expunerea în susţinerea cazului invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a apreciat-o, ca nefondată din perspectiva faptului că infracţiunea pentru care a fost condamnat în mod definitiv întruneşte elementele de tipicitate regăsite în norma de incriminare, aşa cum au fost reţinute, atât în considerentele sentinţei penale nr. 117 din 05.10.2021 pronunţată de

Tribunalul Militar Bucureşti, cât şi ale deciziei penale nr. 55 din 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel.

Astfel, la o simplă lecturare a deciziei menţionate se poate constata că instanţa şi-a obiectivat decizia de condamnare printr-o riguroasă analiză şi coroborare a tuturor mijloacelor de probă administrate, fiind evidenţiată punctual realizarea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii dedusă judecăţii.

De precizat în plus ar mai fi faptul că, înainte de a fi preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi de comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului de Aviaţie, recurentul inculpat comandor (r) A. era militar activ, şi, în baza acestei funcţii deţinute, a fost numit ca fiind parte din comisia în cauză, astfel că acesta a acţionat în calitatea sa de militar, iar faptul că în activitatea sa desfăşurată şi ca preşedinte al comisiei şi-a încălcat atribuţii din cele prevăzute în legislaţia primară este suficient pentru ca fapta sa să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.. În calitatea de militar activ, acesta trebuia să aibă o conduită, indiferent de activităţile pe care le desfăşura în această calitate de militar, prin care să nu îşi încalce atribuţiile de serviciu.

Referitor la motivul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat, respectiv că acesta ar fi fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală - cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000:

a) dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 sunt suficient de clare, nefiind nevoie de nicio identificare şi individualizare astfel cum susţine recurentul inculpat, fiind clar faptul că subiectele ce urmează să facă obiectul unui concurs nu sunt informaţii destinate publicităţii şi că nu trebuie divulgate participanţilor la respectivul concurs înainte de data susţinerii acestuia.

Procurorul a considerat că, atât în actele organelor de urmărire penală, cât şi în hotărârile instanţelor de judecată, informaţiile în cauză au fost descrise şi calificat, prin prisma probatoriului administrat, în mod riguros şi exhaustiv.

În susţinerea acestui motiv, recurentul inculpat nu precizează în mod clar ce normă de drept a fost încălcată, acesta susţinând de fapt netemeinicia hotărârii şi nu legalitatea, ceea ce este inadmisibil în calea de atac a recursului în casaţie.

b) Nu este doar unanim acceptat, atât în practica judiciară, cât şi în doctrină, dar rezultă şi în mod clar din legislaţie faptul că militari sunt funcţionari publici cu statut special, iar conform art. 175 din C. pen., militarii sunt funcţionari publici în sensul legii penale, dispoziţiile codului administrativ neavând prevalenţă în ceea ce priveşte legea penală, astfel că susţinerile recurentului inculpat sunt evident nefondate.

În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că sintagma "funcţie publică de orice natură" în sensul art. 175 alin. (1) din C. pen. defineşte o categorie mai largă decât funcţia publică, aşa cum este înţeleasă în dreptul administrativ, iar noţiunea de "funcţionar public" este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi că determinante pentru includerea sau excluderea unei persoane de la incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a-II-a din C. pen. sunt două criterii, şi anume: exercitarea unei funcţii specifice în cadrul unui sistem public şi finanţarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcţia specifică (Decizia nr. 26/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).

De asemenea, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 2/2014 a reţinut că "semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ (…), potrivit legii penale, noţiunile de funcţionar public şi de funcţionare au un înţeles mai larg decât acela de funcţionar din dreptul administrativ, datorită, atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal (…), în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut sau regim juridic." În considerentele aceleiaşi decizii, instanţa de contencios constituţional a statuat că "determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public."

Procurorul a concluzionat, faţă de cele evidenţiate mai sus, în cauză, din analiza conţinutului deciziei penale atacate nu rezultă lipsa vreunui elemente constitutiv al infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului comandor (r) A., astfel că nu este incident cazul de casare evocat la momentul declarării recursului în casaţie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin raportare la cererea şi motivele de recurs în casaţie formulate în cauză de recurentul inculpat comandor (r) A., procurorul a apreciat că la acest moment este inadmisibilă, din perspectiva considerentelor mai întâi de toate expuse, având în acelaşi timp şi caracter nefundat, împrejurare ce impune, între altele, reţinerea ca incidente a prev. art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

De asemenea, s-a apreciat că cererea de recurs în casaţie formulată este, întâi de toate, inadmisibilă fiind incidente în cauză prev. art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., împrejurare ce atrage, desigur, şi respingerea cererii de suspendare a executării pedepsei în condiţiile în care nu se află în prezenţă, ca aplicabilitate a prev. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.

În subsidiar, chiar dacă instanţa de judecată consideră că cererea de recurs în casaţie ar îndeplini condiţiile de admisibilitate, acest aspect nu este de natură să conducă automat şi la suspendarea executării unei hotărâri definitive. În cauză s-a apreciat că nu se impune suspendarea executării unei hotărâri definitive. În cauză s-a apreciat că nu se impune suspendarea executării, actele depuse de recurentul inculpat nefiind de natură să susţină contrariul, cu atât mai mult cu cât nu doar că sunt aprecieri la modul general referitoare la persoana recurentului, dar Curtea Militară de Apel, în urma administrării probatoriului, l-a condamnat pe recurent la o pedeapsă rezultantă care impune executarea pedepsei în regim de detenţie şi nu în alt mod.

La dosarul Înaltei Curţi a fost depusă o caracterizare întocmită de domnul U. pentru recurentul inculpat A., aflată la filele x, iar la filele x au fost depuse pentru acelaşi recurent inculpat, caracterizarea întocmită de comandor (r) V.; caracterizare întocmită de comandor W.; caracterizare întocmită de cpt. comandor X.; caracterizare întocmită de comandor (r) Y.; caracterizare întocmită de comandor (r) Z.; scrisoare medicală eliberată de Spitalul Clinic C.A.D. la data de 27 iunie 2022.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 15.09.2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti a fost comunicată la data de 01.07.2022 inculpatului A. şi la data de 28 iunie 2022 inculpatului B..

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 29 iunie 2022 şi inculpatul B. la data de 12 iulie 2022.

Cererile de recurs în casaţie sunt formulate în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată la data de 04 iulie 2022 inculpatului B., la 18 iulie 2022 inculpatului C., la 08 iulie 2022 părţii civile Inspectoratul General de Aviaţie iar cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. a fost comunicată la data de 19 iulie 2022 inculpatului A., la 18 iulie 2022 inculpatului C., la 19 iulie 2022 părţii civile Inspectoratul General de Aviaţie.

În cauză, au depus concluzii scrise Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA şi inculpatul A..

La data de 02 august 2022 au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., prin apărători aleşi.

În motivare, inculpatul B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, a menţionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 din perspectiva subiectului activ calificat.

Cu privire la calitatea specială a subiectului activ, a evidenţiat că doctrina a arătat că "autorul (n.n. autorul infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000) este unul calificat, făcând parte, în primul rând, din categoria funcţionarilor prevăzuţi de art. 1 din Legea nr. 78/2000, care constituie norma cu caracter general.

Dintre persoanele prevăzute acolo, doar cele care au acces (n.n. din toată modalitatea de redactare rezultă că persoanele care au acces în mod legal) la informaţii nedestinate publicităţii pot fi subiect activ al infracţiunii, particularitate desprinsă din prima teză a textului în discuţie, dar şi din conţinutul celei de-a doua modalităţi de realizare a elementului material, deoarece numai o persoană autorizată să fie în contact cu anumite informaţii poate permite accesul la ele altor persoane, care nu au acest drept.

În cuprinsul cererii au fost prezentat aspecte relevante din jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale cu privire la calitatea subiectului activ calificat al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din legea nr. 78/2000 şi a fost evidenţiată motivarea judecătorului ce a făcut opinie separată.

Cu privire la îndeplinirea condiţiei subiectului activ calificat, a subliniat faptul că, în decizia atacată, această chestiune este analizată pe două paliere distincte, respectiv, obligaţia de păstrare a confidenţialităţii şi întrunirea condiţiei subiectului activ calificat, raţionament vădit eronate, în contradicţie cu doctrina, practica judiciară constantă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Astfel, în mod eronat, s-a reţinut îndeplinirea calităţii subiectului activ calificat a inculpatului B. din perspectiva deţinerii calităţii de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candidat pentru ocuparea acestei funcţii. Or, acesta nu a avut vreo atribuţie de serviciu în organizarea concursului din data de 25 octombrie 2019, având doar calitatea de candidat, reţinerea în susţinerea îndeplinirii condiţiei subiectului activ a funcţiei deţinute fiind neavenită şi neavând nicio legătură cu situaţia faptică dedusă judecăţii.

În aceeaşi ordine de idei, poziţia de candidat la un examen exclude de plano existenţa vreunei calităţi de serviciu din perspectiva situaţiei de fapt cu care instanţa a fost sesizată.

Mai mult decât atât, aşa cum rezultă inclusiv din încadrarea juridică a faptei din rechizitoriul nr. x/2020 din data de 19 noiembrie 2020, acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei în calitate de ofiţer pilot candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019, sens în care reţinerea săvârşirii faptei din calitatea de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie reprezintă o depăşire a actului de sesizare şi o condamnare pentru altă faptă decât cea cu care a fost sesizată instanţa.

Deopotrivă, reţinerea săvârşirii faptei în calitate de candidat, aşa cum a fost imputată şi prin actul de sesizare, a fost în mod judicios reţinută inclusiv în opinia separată formulată.

S-a menţionat că la momentul participării la examen nu îndeplinea nicio atribuţie care să se subscrie celor prevăzute de art. 175 din C. pen., cu denumirea marginală de "funcţionar public". Mai mult decât atât, nu îndeplinea nicio activitate, în baza cărora să devin deţinător legal al acestor informaţii.

O a doua critică a vizat eronata nereţinere în aprecierile teoretice a obligativităţii obţinerii informaţiilor nedestinate publicităţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca şi condiţie a subiectului activ calificat al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că pentru a se pronunţa soluţia de condamnare s-a încălcat în mod flagrant Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2017.

Totodată, s-a argumentat că, în mod greşit, s-a reţinut faptul că informaţiile ar fi fost obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării.

Or, cu referire la reţinerea de către instanţa de apel, în opinie majoritară, a săvârşirii faptei în virtutea funcţiei pe care o deţinea, se observă că instanţa a făcut o aplicare denaturată a considerentelor Deciziei CCR 50/2017.

Semnificaţia locuţiunii propoziţionale "în virtutea" este "în baza", "în puterea", adică în exercitarea funcţiei, a atribuţiilor de serviciu. Mai mult decât atât, această interpretare literală a locuţiunii antecitate, inclusiv în ceea ce privesc considerentele Curţii din paragraful 35 al Deciziei 50/2017 rezultă şi din paragraful anterior (34), unde instanţa de contencios constituţional a reţinut că "Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea reţine că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ."

Aşadar, a opinat că sintagma "în virtutea funcţiei" trebuie interpretată în sensul "în executarea atribuţiilor de serviciu" care reprezintă izvorul elementului material al acestei infracţiuni.

Această interpretare rezultă şi din considerentele Deciziei CCR 584/2018, Deciziei CCR 101/2018.

Astfel, s-a solicitat a se observa faptul că inculpatul nu a avut vreo atribuţie de serviciu în ceea ce priveşte organizarea concursului, din contră, nu putea avea niciun fel de atribuţii în acest sens, având în vedere calitatea sa de candidat.

Or, însăşi instanţa de apel a reţinut că "Inculpatul cdor.jrz. B., unicul candidat la concurs, este evident o persoană neautorizată în sensul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000" în motivarea soluţiei de condamnare a inculpatului A..

Deopotrivă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei în calitate de ofiţer pilot candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019.

A mai menţionat că acuzaţia de săvârşire a faptei a fost formulată prin raportare la calitatea de ofiţer-pilot candidat, calitatea de cadru miliar fiind cea care a dus la prorogarea competenţei şi nu funcţia deţinută în cadrul Departamentului D..

S-a menţionat eronat reţinerea obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, a ghidului de interviu de către inculpatul B..

În acest sens, a arătat că instanţa de apel a reţinut că din legislaţia care prevede modalitatea de organizare a concursului rezultă că obligaţia de păstrare a confidenţialităţii revine doar membrilor comisiei de concurs. Însă, printr-o coroborare fără fundament juridic, instanţa de control judiciar a ajuns să aprecieze prin extrapolare că această obligaţie revenea tuturor persoanelor, inclusiv inculpatului, potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea 80/1995.

Cu referire la cel de-a doilea argument adus de către instanţa de apel în opinie majoritară la considerentele Deciziei CCR 584/2018 a subliniat faptul că acesta reprezintă o reproducere trunchiată a deciziei indicate, prin care s-a creat doar aparenţa unei motivări prin invocarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

A solicitat achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În temeiul art. 441 alin. (81) din C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 55/2022 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti la data de 22 iunie 2022 în dosarul nr. x/2020.

În motivare, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. a făcut referire la Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 15/2016.

Astfel, prin decizia menţionată anterior, Curtea Constituţională a constatat faptul că "dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi cele ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", întrucât sintagma "în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul de legătură cu care defectuozitatea este analizată.

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundare care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi privind normele care le ordonă. (paragraful 60 din Decizie).

Astfel, pentru a fi tipică, infracţiunea de abuz în serviciu trebuie să se săvârşească prin încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter primar.

În cazul de faţă a fost invocat ca şi cadru legal art. 8 alin. (1) lit. f), art. 74 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare; art. 41 şi art. 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României şi anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne (modificat şi completat prin Ordinele ministrului afacerilor interne nr. 144/2017, 10/2019 şi 82/2019).

Însă, art. 8 alin. (1) lit. f), art. 74 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, art. 41 şi art. 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României şi anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne nu cuprind/prevăd, în mod expres, atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicala Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie (comisie numită prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie cu nr. 28359 din 12.09.2019), funcţie îndeplinită de inculpatul comandor (r) A.. De altfel, anexa anterior menţionată nu face parte din categoria dispoziţiilor legale cu caracter primar (legi şi Ordonanţe ale Guvernului) şi nu asigură îndeplinirea tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din C. pen., aşa cum a fost caracterizată în mod riguros în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 a arătat că informaţiile la care se face referire în rechizitoriu, în sentinţă şi decizie, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat inculpatul comandor (r) A. nu fac parte din categoria acelor informaţii care sunt prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni.

În argumentarea acestui temei, a invocat opinia separată a judecătorului de la Curtea Militară de Apel Bucureşti.

A solicitat:

- achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.:

- achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării sentinţei penale nr. 117/05.10.2021 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura apărătorilor aleşi ai inculpaţilor care au exercitat calea de atac, în numele acestora.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte recursul formulate rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., iar motivul de casaţie se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., precum şi faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B..

Prin încheierea de şedinţă de cameră de consiliu din 15 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A. împotriva deciziei penale nr. 55/2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A..

S-a fixat termen la data de 13 octombrie 2022, ora 09:00, pentru când se vor cita părţile.

Cu încunoştinţarea telefonică a apărătorilor aleşi ai inculpaţilor.

A respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie, cu care a fost învestită Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

I. Înalta Curte constată că decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată în ultimă instanţă, respectiv în apel.

Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpaţilor, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura apărătorilor aleşi ai inculpaţilor care au exercitat calea de atac, în numele acestora.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte recursul formulat rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivare, inculpatul B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (81) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, a menţionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 din perspectiva subiectului activ calificat.

Cu privire la calitatea specială a subiectului activ, a evidenţiat că doctrina a arătat că "autorul (n.n. autorul infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000) este unul calificat, făcând parte, în primul rând, din categoria funcţionarilor prevăzuţi de art. 1 din Legea 78/2000, care constituie norma cu caracter general.

Dintre persoanele prevăzute acolo, doar cele care au acces (n.n. din toată modalitatea de redactare rezultă că persoanele care au acces în mod legal) la informaţii nedestinate publicităţii pot fi subiect activ al infracţiunii, particularitate desprinsă din prima teză a textului în discuţie, dar şi din conţinutul celei de-a doua modalităţi de realizare a elementului material, deoarece numai o persoană autorizată să fie în contact cu anumite informaţii poate permite accesul la ele altor persoane, care nu a acest drept.

În cuprinsul cererii au fost prezentat aspecte relevante din jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale cu privire la calitatea subiectului activ calificat al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 şi a fost evidenţiată motivarea judecătorului ce a făcut opinie separată.

Cu privire la îndeplinirea condiţiei subiectului activ calificat, a subliniat faptul că, în decizia atacată, această chestiune este analizată pe două paliere distincte, respectiv, obligaţia de păstrare a confidenţialităţii şi întrunirea condiţiei subiectului activ calificat, raţionamente vădit eronate, în contradicţie cu doctrina, practica judiciară constantă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Astfel, în mod eronat, s-a reţinut îndeplinirea calităţii subiectului activ calificat a inculpatului B. din perspectiva deţinerii calităţii de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candidat pentru ocuparea acestei funcţii. Or, acesta nu a avut vreo atribuţie de serviciu în organizarea concursului din data de 25.10.2019, având doar calitatea de candidat, reţinerea în susţinerea îndeplinirii condiţiei subiectului activ a funcţiei deţinute fiind neavenită şi neavând nicio legătură cu situaţia faptică dedusă judecăţii.

În aceeaşi ordine de idei, poziţia de candidat la un examen exclude de plano existenţa vreunei calităţi de serviciu din perspectiva situaţiei de fapt cu care instanţa a fost sesizată.

Mai mult decât atât, aşa cum rezultă inclusiv din încadrarea juridică a faptei din rechizitoriul nr. x/2020 din data de 19 noiembrie 2020, acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei în calitate de ofiţer pilot candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019, sens în care reţinerea săvârşirii faptei din calitatea de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie reprezintă o depăşire a actului de sesizare şi o condamn are pentru altă faptă decât cea cu care a fost sesizată instanţa.

Deopotrivă, reţinerea săvârşirii faptei în calitate de candidat, aşa cum a fost imputată şi prin actul de sesizare, a fost în mod judicios reţinută inclusiv în opinia separată formulată.

S-a menţionat că la momentul participării la examen nu îndeplinea nicio atribuţie care să se subscrie celor prevăzute de art. 175 din C. pen., cu denumirea marginală de "funcţionar public". Mai mult decât atât, nu îndeplinea nicio activitate în baza cărora să devin deţinător legal al acestor informaţii.

O a doua critică a vizat eronata nereţinere în aprecierile teoretice, a obligativităţii obţinerii informaţiilor nedestinate publicităţii în exercitarea atribuţiilor de serviciu ca şi condiţie a subiectului activ calificat al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea 78/2000.

S-a arătat că pentru a se pronunţa soluţia de condamnare s-a încălcat în mod flagrant Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2017.

Totodată, s-a argumentat că, în mod greşit, s-a reţinut faptul că informaţiile ar fi fost obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării.

Or, cu referire la reţinerea de către instanţa de apel, în opinie majoritară a săvârşirii faptei în virtutea funcţiei pe care o deţinea, se observă că instanţa a făcut o aplicare denaturată a considerentelor Deciziei CCR 50/2017.

Semnificaţia locuţiunii propoziţionale "în virtutea" este "în baza", "în puterea", adică în exercitarea funcţiei, a atribuţiilor de serviciu. Mai mult decât atât, această interpretare literală a locuţiunii antecitate, inclusiv în ceea ce privesc considerentele Curţii din paragraful 35 al Deciziei 50/2017 rezultă şi din "Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Curtea reţine că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ."

Aşadar, a opinat că sintagma "în virtutea funcţiei" trebuie interpretată în sensul "în executarea atribuţiilor de serviciu" care reprezintă izvorul elementului material al acestei infracţiuni.

Această interpretare rezultă şi din considerentele Deciziei CCR 584/2018, Deciziei CCR 101/2018.

Astfel, s-a solicitat a se observa faptul că inculpatul nu a avut vreo atribuţie de serviciu în ceea ce priveşte organizarea concursului, din contră, nu putea avea niciun fel de atribuţii în acest sens, având în vedere calitatea sa de candidat.

Or, însăşi instanţa de apel a reţinut că "Inculpatul cdor.jrz. B., unicul candidat la concurs, este evident o persoană neautorizată în sensul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000", în motivarea soluţiei de condamnare a inculpatului A..

Deopotrivă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea faptei în calitate de ofiţer pilot candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019.

A mai menţionat că acuzaţia de săvârşire a faptei a fost formulată prin raportare la calitatea de ofiţer-pilot candidat, calitatea de cadru militar fiind cea care a dus la prorogarea competenţei şi nu funcţia deţinută în cadrul Departamentului D..

S-a menţionat eronat reţinerea obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, a ghidului de interviu de către inculpatul B..

În acest sens, a arătat că instanţa de apel a reţinut că din legislaţia care prevede modalitatea de organizare a concursului rezultă că obligaţia de păstrare a confidenţialităţii revine doar membrilor comisiei de concurs. Însă, printr-o coroborare fără fundament juridic, instanţa de control judiciar a ajuns să aprecieze prin extrapolare că această obligaţie revenea tuturor persoanelor, inclusiv inculpatului, potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din Legea 80/1995.

Cu referire la cel de-al doilea argument adus de către instanţa de apel în opinie majoritară referitor la considerentele Deciziei CCR 584/2018 a subliniat faptul că acesta reprezintă o reproducere trunchiată a deciziei indicate, prin care s-a creat doar aparenţa unei motivări prin invocarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

În motivare, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (81) din C. pen. a făcut referire la Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 15/2016.

Astfel, prin decizia menţionată anterior, Curtea Constituţională a constatat faptul că "dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi cele ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", întrucât sintagma "în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul de legătură cu care defectuozitatea este analizată.

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundare care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi privind normele care le ordonă (paragraful 60 din Decizie).

Astfel, pentru a fi tipică, infracţiunea de abuz în serviciu trebuie să se săvârşească prin încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter primar.

În cazul de faţă a fost invocat ca şi cadru legal art. 8 alin. (1) lit. f), art. 74 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare; art. 41 şi art. 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României şi anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind a activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne (modificat şi completat prin Ordinele ministrului afacerilor interne nr. 144/2017, 10/2019 şi 82/2019).

Însă, art. 8 alin. (1) lit. f), art. 74 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, art. 41 şi art. 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României şi anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne nu cuprind/prevăd, în mod expres, atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie (comisie numită prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie cu nr. 28359 din 12.09.2019), funcţia îndeplinită de inculpatul comandor (r) A.. De altfel, anexa anterior menţionată nu face parte din categoria dispoziţiilor legale cu caracter primar (legi şi Ordonanţe ale Guvernului) şi nu asigură îndeplinirea tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din C. pen., aşa cum a fost caracterizată în mod riguros în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 a arătat că informaţiile la care se face referire în rechizitoriu, în sentinţă şi decizie, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat inculpatul comandor (r) A. nu fac parte din categoria acelor informaţii care sunt prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni.

În argumentarea acestui temei, a invocat opinia separată a judecătorului de la Curtea Militară de Apel Bucureşti.

II. În ceea ce priveşte cererile de suspendare a executării hotărârii formulate de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A. constată că nu sunt admisibile.

Potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.: "Instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2)."

În absenţa unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii temeiniciei cererii de suspendare a executării hotărârii atacate anterior prezentate, Înalta Curte a apreciat că o astfel de analiză trebuie să se circumscrie strict cadrului procesual al recursului în casaţie, urmând a se evalua dacă, în raport, cu motivele invocate de inculpaţi în argumentarea cererilor de recurs în casaţie şi posibilele soluţii permise în această procedură, argumentele prezentate în susţinerea cererii de suspendare recomandă o astfel de măsură ca fiind aptă să asigure realizarea scopului pedepsei pe parcursul derulării procedurii.

Evaluând argumentele prezentate de recurenţii inculpaţi în motivarea scrisă a cererii de suspendare, Înalta Curte a constatată că acestea nu pot constitui un motiv rezonabil pentru suspendarea executării hotărârii atacate în procedura pendinte.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A. împotriva deciziei penale nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A., fixând termen la data de 13 octombrie 2022, ora 09:00, pentru când se vor cita părţile, cu încunoştinţarea telefonică a apărătorilor aleşi ai inculpaţilor. A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

La termenul de judecată de la 13 octombrie 2022 au fost depuse la dosarul Înaltei Curţi, prealabil, acordării cuvântului în dezbateri concluzii scrise formulate de apărătorul ales al recurentului inculpat A., aflate la filele x.

În concluziile scrise recurentul inculpat A. prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., iar în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. să se caseze decizia penală nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti atacată şi să se dispună:1. Achitarea recurentului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., acesta fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; 2. Achitarea recurentului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, acesta fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; 3. În cazul în care nu se va dispune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, să se înlăture dispoziţiile art. 38 alin. (2) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni, să se înlăture sporul de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pe durata unui termen de supraveghere calculat conform art. 92 din C. pen.

S-a făcut un scurt istoric al cauzei după care a făcut referire la motivele de recurs în casaţie depuse la instanţa de apel, indicând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., arătând semnificaţia sintagmei "fapta nu este prevăzută de legea penală", la decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, mecanismul prin care s-a produs dezincriminarea parţială, invocând jurisprudenţa CEDO, Hot din 15 noiembrie 1996 pronunţată în cauza Cantoni împotriva Franţei, par. 29;Hot. din 22 iunie 2000 pronunţată în cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei, par. 145; Hot. din 7 februarie 2002 pronunţată în cauza E.K. împotriva Turciei, par. 51, ş.a.). De asemenea s-a invocat obligativitatea deciziei instanţei de contencios constituţional invocate, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 4 din C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 completate prin art. 297 din C. pen., în sensul că pentru a fi tipică, infracţiunea de abuz în serviciu trebuie să se săvârşească prin încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter primar.

S-a mai menţionat că în cazul de faţă, pentru a justifica acuzarea şi apoi condamnarea definitivă a recurentului inculpat A. a fost invocat ca şi cadru legal art. 8 alin. (1) lit. f), art. 74 şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare; art. 41 şi art. 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României şi Anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne (modificat şi completat prin Ordinele ministrului afacerilor interne nr. 144/2017, 10/2019 şi 82/2019) (pag. 8 din decizia instanţei de apel).

De asemenea, recurentul inculpat prin apărător ales a făcut referire la motivarea curţii militare de apel şi a apreciat că dacă ar accepta acest cadru legal ar rezultat că toţi militarii, fără excepţie nu pot fi sancţionaţi altfel, decât penal, cu excluderea din start a altor tipuri de răspundere: civilă, disciplinară, administrativă, ceea ce ar contraveni deciziilor Curţii Constituţionale, în care s-a statuat că nu toate prevederile din legi sau ordonanţe constituie o încălcare a legii, ci numai acelea care arată expres şi modul de a duce la îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, aspect pe care l-a evidenţiat fiind redate conţinutul dispoziţiilor art. 8, art. 74, art. 109. S-a arătat că niciunul dintre articolele anterior menţionate nu cuprinde/prevede în mod expres atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din carul Inspectoratului General de Aviaţie (comisie numită prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie cu nr. 28359 din 12.09.2019), funcţie îndeplinită de inculpatul comandor (r) A.. S-a menţionat că acestea sunt prevederi cu caracter general aplicabile tuturor militarilor şi nu se încadrează în cerinţele şi exigenţele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale prin care a stabilit că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi Ordonanţe ale Guvernului (paragraful 60 din Decizie).

Recurentul inculpat prin apărător ales a făcut referire la decizia nr. 196/RC/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală cu referire la decizia penală nr. 28 din data de 25.07.2017 pronunţată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr. x/2013, a arătat că articolele 74 şi 109 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu au legătură cu atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct Operare D.) organizat la data de 25.10.2019, de încălcarea cărora a fost acuzat şi condamnat definitiv recurentul inculpat A.. S-a arătat conţinutul articolelor 41 şi 42 lit. a) din Legea nr. 35/1990 privind statutul personalului aeronautic din aviaţia militară a României fac parte din Capitolul 5 Îndatoririle personalului aeronautic. S-a precizat că nici aceste articole precitate nu cuprind/prevăd în mod expres atribuţii ale funcţiei de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţiei (comisie numită prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie cu nr. 28359 din 12.09.2019), funcţie îndeplinită de recurentul inculpat comandor (r) A.. Anexa 3 privind Selecţionarea cadrelor militare, la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitate de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor

Interne, (modificat şi completat prin Ordinele ministrului afacerilor interne nr. 144/2017, 10/2019 şi 82/2019) prevede doar la Cap. II Organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, constituirea şi atribuţiile comisiilor şi subcomisiilor pentru ocuparea posturilor vacante, atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament (şi comandant Punct de Operare Aeromedicală Bucureşti) la Detaşamentul D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, funcţie ocupată de recurentul inculpat comandor A. şi în raport cu care i s-a reţinut fapta ce constituie infracţiunea de abuz în serviciu pentru care a fost acuzat şi condamnat în cauza de faţă. Mai mult, această anexă anterior menţionată nu face parte din categoria dispoziţiilor legale cu caracter primar (legi sau ordonanţe ale Guvernului) şi deci nu asigură îndeplinirea tipicităţii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din C. pen., aşa cum a fost caracterizată în mod riguros în Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, în acelaşi sens a reiterat decizia nr. 196/RC/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa încât a solicitat achitarea recurentului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., acesta fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. la infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 a arătat că informaţiile la care se face referire în rechizitoriu, în sentinţă şi decizia pronunţate nu fac parte din categoria acelor informaţii care sunt prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni în cauza de faţă, în acest sens fiind şi opinia separată a judecătorului Curţii Militare de Apel Bucureşti din prezenta cauză, în care a fost invocată Decizia nr. 101 din data de 01.03.2018 a Curţii Constituţionale. S-a arătat că nu s-a făcut nicio descriere şi nicio calificare a informaţiilor pe care inculpatul comandor (r) A. le-ar fi pus la dispoziţia inculpatului comandor (r) B., în sensul încadrării lor în prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. S-au considerat ca fiind relevante o serie de împrejurări şi anume: La data de 24.10.2019 comisia de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant Detaşament D. şi-a desfăşurat activitatea în biroul de lucru al recurentului-inculpat cdor. (r) A.; recurentul inculpat cdor (r) A. a scris olograf subiectele şi itemii urmând ca acestea să fie redactate în calculator la data de 25.10.2019; aceste subiecte şi itemi au fost folosite/folosiţi la concursurile anterioare desfăşurate în vederea ocupării unor funcţii din aceeaşi structură (Detaşamentul D.); în biroul unde se afla comisia de concurs în cauză putea să intre şi alte persoane, nefiind nicio interdicţie în acest sens; la concursul organizat la data de 25.10.2019 pentru ocuparea funcţiei de comandant Detaşament D. s-a prezentat un singur candidat care ocupa această funcţie prin împuternicire, respectiv cdor. (r) B.

B.; OMAI nr. 177/2016 nu prevedea în mod concret modul de lucru al comisiei de concurs în discuţie. De altfel, în situaţii confuze, neclare şi de îndoială, în formarea convingerii organele judiciare le vor interpreta în favoarea suspectului sau inculpatului (recurentului inculpat comandor (r) A. în cauza de faţă) conform art. 4 din C. proc. pen., intitulat prezumţia de nevinovăţie.

Un al doilea aspect este legat de calitatea subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, fiind esenţial de observat aici faptul că, militarilor,potrivit art. 38 lit. m) din O.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu li se pot aplica prevederile privind funcţionarii publici. Aşadar rezultă că recurentului inculpat comandor (r) A. în calitate de militar la data săvârşirii presupuselor fapte, nu îi sunt aplicabile prevederile privind funcţionarii publici şi în consecinţă, nu poate fi subiect activ al infracţiunii reţinute în sarcina sa, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

De altfel, conform legislaţiei actuale rezultă că militarii nu au calitatea de funcţionari publici. Astfel, definirea calităţii de militar, drepturile şi obligaţiile acestora, activitatea miliarilor sunt reglementate în Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare distinct de calitatea de funcţionar public, drepturile şi obligaţiile acestora, activitatea funcţionarilor publici care sunt reglementate în Titlul II: Statutul funcţionarilor publici din Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ.

Din aceste motive rezultă fără îndoială că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi aşa cum a arătat la punctul anterior în cazul în care fapta nu este prevăzută de legea penală soluţia care se impune în cauză este achitarea în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală). În cazul în care completul care judecă recursul în casaţie va admite şi va pronunţa soluţia de achitare, în prezenta cauză nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul de infracţiuni, art. 39 din C. pen. referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, art. 45 din C. pen. privitoare la pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă în caz de pluralitate de infracţiuni şi nici celelalte dispoziţii legale privitoare la executarea pedepsei în regim de detenţie.

Cu privire la suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1an şi 6 luni închisoare. În situaţia în care nu se va pronunţa soluţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din legea nr. 78/2000, pentru care recurentul inculpat A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare se solicită a se constata că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cauza de faţă, a precizat că, pedeapsa în discuţie este de 1 an şi 6 luni închisoare, deci sub limita de 3 ani închisoare prevăzută de lege, recurentul inculpat A. nu a mai fost condamnat anterior, manifestă acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, este bine caracterizat şi integrat social, având posibilitatea de îndreptare chiar şi fără executarea pedepsei.

Tot în această situaţia a solicitat să se dispună computarea duratei executate de către recurentul inculpat A. din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, de la data de 22 iunie 2022 şi până la punerea efectivă în libertate a acestuia.

În ambele cazuri, în care se va pronunţa achitarea recurentului inculpat pentru ambele infracţiuni pentru care acesta a fost judecat şi condamnat definitiv, sau se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, să se dispună punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În concluzie, faţă de motivele expuse a solicitat admiterea recursului în casaţie, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit.

a) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I din C. proc. pen., să se caseze hotărârea atacată şi să se dispună:

1. Achitarea recurentului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., acesta fiind condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală şi 2. Achitarea recurentului inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000, de asemenea acesta fiind condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală.

3. În cazul în care nu se va dispune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000, să se înlăture dispoziţiile art. 38 alin. (2) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit.

b) din C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni, să se înlăture sporul de 6 luni închisoare şi în baza dispoziţiilor art. 91 din C. pen. să se dispună suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prevăzută de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000 pe durata unui termen de supraveghere calculat conform art. 92 din C. pen., computarea perioadei executate din pedeapsa care i-a fost aplicată în cauza de faţă de la data de 22 iunie 2022 şi până la punerea efectivă în libertate a acestuia şi punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.

La termenul de judecată de la 13 octombrie 2022, apărătorul ales al recurentului inculpat comandor rez. B., având cuvântul în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului în casaţie, astfel cum a fost formulat. A învederat că cererea de recurs în casaţie vizează neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva necesităţii existenţei subiectului activ în varianta calificată pentru infracţiunea cu privire la care recurentul a fost trimis în judecată şi condamnat de către instanţa de fond şi cea de apel, fiind întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

A arătat că soluţia majoritară pronunţată de către Curtea Militară de Apel Bucureşti a fost în sensul condamnării recurentului, iar opinia separată în sensul achitării (în temeiul 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. - inexistenţa probelor) pentru fapta prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În situaţia în care instanţa va aprecia ca fiind întemeiate argumentele invocate, a considerat că unica soluţie care poate fi pronunţată este aceea a achitării inculpatului, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.. A susţinut că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa invocată în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000 se impune ca subiectul activ să fie calificat. Sub acest aspect, a arătat că recurentul B. a fost trimis în judecată în legătură cu calitatea sa de ofiţer pilot candidat la examenul care s-a desfăşurat în perioada septembrie- octombrie 2019, această calitate fiind reţinută şi în rechizitoriu, în toate ordonanţele procurorului, precum şi în sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

Însă, referitor la calitatea de subiect activ calificat, a apărut o noutate în cursul cercetării judecătoreşti în apel, inculpatul B. nemaifiind condamnat pentru această calitate (pe care a avut-o în toate actele până la acel moment), fiind condamnat pentru o altă calitate reţinută, pentru prima oară, în decizia penală, respectiv de împuternicit comandant de detaşament şi comandant punct de apărare D..

Aşadar, în opinia apărării, dispoziţiile cu privire la limitele actului de sesizare au fost încălcate în mod flagrant, întrucât este interzis să se modifice sau să se adauge la actul de sesizare, precizând că este o diferenţă extrem de importantă între cele două calităţi (cea iniţială şi cea reţinută de instanţa de apel), din perspectiva cărora se presupune că inculpatul B. ar fi luat cunoştinţă despre respectivele informaţii şi le-ar fi utilizat ulterior pentru sine. A arătat că şi în ipoteza în care inculpatul ar fi avut acea calitate şi nu cea indicată în cuprinsul rechizitoriului, nu ar fi avut posibilitatea să intre în posesia respectivelor informaţii, întrucât acestea aveau legătură cu comisia de examinare şi singurii care aveau obligaţia protejării informaţiilor respective erau membrii comisiei de examinare, nu alte categorii de persoane.

În opinia separată a hotărârii este indicată calitatea corectă pe care B. a avut-o încă de la început, în rechizitoriu şi în toate celelalte acte şi s-a constatat că limitele actului de sesizare nu pot fi depăşite din acest punct de vedere.

A conchis arătând că această chestiune este una extrem de clară în jurisprudenţa naţională şi a fost analizată în mai multe decizii pronunţate de Curtea Constituţională a României, toate fiind în favoarea interpretării dată de apărare în această cauză şi a apreciat că nu există nicio urmă de îndoială cu privire la calitatea cerută de lege pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii imputate inculpatului, respectiv aceea de subiect activ calificat, ea nefiind circumscrisă dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 78/2000.

Mai mult, a arătat că au existat şi acte normative care au guvernat concursul care s-a desfăşurat la acel moment, respectiv O.M.A.I. nr. 177/2016, în care s-a statuat foarte clar că toate obligaţiile sunt în sarcina membrilor comisiei. Aşadar, din perspectiva protejării informaţiilor, nu recurentul B., în calitate de candidat, este destinatarul normei avute în vedere de către legiuitorul primar şi, ulterior, de către regulamentele subsidiare. De altfel, a învederat că în jurisprudenţă s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia subiectului activ prin raportare la această chestiune, întrucât subiectul activ în această situaţie trebuia să intre în posesia informaţiilor respective strict prin prisma atribuţiilor de serviciu.

Apărătorul ales al recurentului inculpat comandor rez. A., având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., să se dispună casarea deciziei nr. 55 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel şi achitarea inculpatului cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele reţinute în sarcina inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală.

În dezvoltarea motivelor de recurs cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, a invocat decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, precizând că această hotărâre a fost invocată şi în faţa instanţei de apel. Având în vedere cadrul legal reţinut în rechizitoriu, de instanţa de fond şi de cea de apel, respectiv prevederile art. 8, art. 47 şi art. 109 din Legea nr. 80/1995, art. 35 din Legea privind Statutul Aeronauticii şi O.U.G. nr. 177/2016, a învederat că aceste dispoziţii nu se înscriu în exigenţele Curţii Constituţionale, astfel cum s-a pronunţat în decizia nr. 405/2016. Astfel, a solicitat să se observe că în niciuna dintre dispoziţiile menţionate nu se reglementează, în mod expres, aşa cum se prevede în decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, atribuţia preşedintelui sau

a membrilor comisiei de concurs în cauză, ci se face doar o referire generală la îndatoririle şi obligaţiile militarilor.

Cu titlu de jurisprudenţă, a invocat decizia nr. 196/RC/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut că decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 a fost pronunţată tocmai în scopul de a interpreta aplicarea extensivă a normelor cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu.

Faţă de aceste aspecte, a apreciat că fapta imputată inculpatului nu este prevăzută de legea penală, întrucât nici organul de urmărire penală, nici instanţele de fond şi de apel nu au reţinut alte dispoziţii legale care să prevadă în mod expres atribuţiile preşedintelui comisiei de concurs, astfel cum a statuat Curtea Constituţională şi cum a menţionat anterior apărarea.

În legătură cu cea de-a doua infracţiune, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, pentru care a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, a învederat că există două aspecte la care a ales să facă referire. Un prim aspect priveşte informaţiile la care se face referire în rechizitoriu şi în hotărârile instanţelor judecătoreşti, susţinând că acestea nu sunt informaţii de natura celor care să intre sub incidenţa art. 12 alin. (1) lit. b), respectiv nedestinate publicităţii, această chestiune fiind evidenţiată şi în opinia separată a hotărârii atacate. Al doilea aspect se referă la faptul că inculpatul nu are calitatea de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la caracterul informaţiilor (în sensul că nu sunt destinate publicităţii), a arătat că nici în rechizitoriu, nici în hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi de cea de apel nu se face o descriere a împrejurărilor, a caracterului acestor informaţii, se reţine doar că era un concurs şi se presupune că informaţia nu trebuia dată publicităţii. Sub acest aspect, a solicitat să se aibă în vedere că, la data de 24.10.2019, comisia de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant detaşament D. şi-a desfăşurat activitatea în biroul de lucru al recurentului inculpat comandor rez. A., întrucât nu s-a stabilit un loc anume de întrunire a comisiei de examinare, neexistând o dispoziţie sau un ordin în acest sens. Recurentul inculpat comandor rez. A. a scris olograf, aşa cum s-a reţinut, itemii şi subiectele în cauză, urmând ca acestea să fie tehnoredactate la data de 25.10.2019, iar ulterior înaintate comisiei pentru desfăşurarea concursului. Aceste subiecte şi itemi au fost folosiţi la concursurile anterioare desfăşurate în vederea ocupării unor funcţii din aceeaşi structură, respectiv Detaşamentul D.. În biroul în care se afla comisia de concurs puteau să intre şi alte persoane, neexistând vreo interdicţie în acest sens, recurentul desfăşurându-şi în paralel şi activitatea de preşedinte de comisie şi de adjunct al inspectorului.

Referitor la cel de-al doilea aspect privind calitatea de subiect activ al infracţiunii, apărarea a susţinut că recurentul inculpat este militar şi a invocat dispoziţiile art. 38 lit. m) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ care precizează în mod expres că dispoziţiile privind funcţionarii publici nu se aplică militarilor, aceştia având statutul lor, reglementat de Legea nr. 80/1995.

Pentru aceste motive, a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului şi punerea lui în libertate. În situaţia în care instanţa nu va dispune o soluţie de achitare pentru ambele fapte, ci va ajunge la concluzia că recurentul inculpat este vinovat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000, a solicitat să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 din C. pen. (pedeapsa aplicată pentru această infracţiune este de 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, are o conduită ireproşabilă în familie, în societate, la serviciu, şi-a exprimat în scris acordul de a presta o muncă în folosul comunităţii). În această ipoteză, a solicitat computarea perioadei executate din data de 22 iunie 2022 până la punerea efectivă în libertate şi punerea de îndată în libertate a recurentului.

Concluziile apărătorului apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat cpt.-comandor C., ale reprezentantul Ministerului Public, ale apărătorului ales al recurentul inculpat comandor rez. B., în replică, precum şi ultimul cuvânt acordat, pe rând recurentului inculpat comandor rez. B., recurentului inculpat comandor rez. A. şi intimatului inculpat cpt.-comandor C. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate de ambii inculpaţi ce se vor analiza prin prisma aceluiaşi caz de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară constată recursurile în casaţie declarate de inculpaţi, ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursurilor în casaţie ale inculpaţilor se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune.

Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.

Înalta Curte, în opinie majoritară verificând considerentele deciziei instanţei de apel constată că aceasta a stabilit situaţia de fapt în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, în condiţiile deja expuse pe larg în conţinutul hotărârii instanţei de control judiciar, făcând un examen propriu detaliat asupra mijloacelor de probă care o susţin, înlăturând motivat fiecare din apărările celor doi inculpaţi.

Astfel, în mod legal, instanţa de apel în opinie majoritară a reţinut la rândul său bază factuală referitor la inculpatul cdor. B. că în calitate de ofiţer - pilot, candidat la concursul organizat în perioada 12.09.2019-28.10.2019 pentru ocuparea funcţiei de comandant al Detaşamentului D. şi comandant al Punctului de Operare D. din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, în condiţiile în care îndeplinea deja, prin împuternicire, funcţia menţionată, cu bună ştiinţă, la data de 24.10.2019, în baza unei conivenţe anterioare, a obţinut în mod fraudulos urmare divulgării de către chiar preşedintele comisiei de concurs, inculpatul cdor. A. informaţii ce nu erau destinate publicităţii, respectiv subiectele pentru aprecierea palierele de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, pentru ca ulterior, în cursul aceleiaşi zile, să permită accesul la cele din urmă informaţii unei persoane neautorizate, respectiv inculpatului cpt.cdor. C., în scopul de a-i înlesni, prin asumarea verificării corectitudinii răspunsurilor, celui dintâi asigurarea promovării examenului menţionat, pentru ca, la data de 25.10.2019, să folosească în mod direct aceste informaţii pentru a-i asigura promovarea concursului menţionat, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în ocuparea şi exercitarea fără drept a prerogativelor funcţiei de comandă la nivelul unei structuri din cadrul Inspectoratului General de Aviaţie, având competenţe singulare şi exclusive în coordonarea misiunilor aeromedicale specifice Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare la nivel naţional, respectiv încasarea, în plus şi pe nedrept, de la momentul numirii în această funcţie, data de 25 noiembrie 2019 până la data de 26 iulie 2020 a drepturilor salariale corelative în sumă de 2.116 RON, aferente ocupării acestei funcţii de conducere.

Înalta Curte, în opinie majoritară consideră că instanţa de apel în opinie majoritară, aşa cum rezultă din considerentele ample ale deciziei pronunţate a făcut o analiză a conţinutului incriminării reţinută în sarcina inculpatului cdor. B., atât sub aspect teoretic, cât şi practic, în contextul cauzei.

Astfel, sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume, informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 248 din 12 aprilie 2002 şi informaţiile confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter. În sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. S-a stabilit că cele trei fişiere de tip fotografie, dactilografiate, text cu structură şi cele 6 fişiere de tip fotografie, înscrisuri în formă olografă, nu cuprind informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Instanţa de apel în opinie majoritară şi-a însuşit considerentele tribunalului în baza propriei evaluări, a constatat că cele 9 fişiere tip fotografie, obiect al comunicărilor prin intermediul aplicaţiei "M." evidenţiate mai just, au intrat în posesia inculpatului cdor.(r) B. în preziua examenului, respectiv în după amiaza zilei de 24 octombrie 2019, urmare preluării prin fotografiere a formei primare, text tehnoredactat, în cazul celor trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al fişei de interviu, care au fost primite de inculpatul cdor.(rz.) B. în intervalul orar 18:10:35-18:10:45, direct de la adjunctul (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, preşedinte al comisiei de concurs, inculpatul cdor.(rz.) A., respectiv preluării prin fotografiere a formei primare, text în scriere olografă, în cazul celor 9 întrebări şi a 8 răspunsuri aferente de la pct. 3 capitolul III al fişei de interviu.

De asemenea, instanţa de apel în opinie majoritară a reţinut că din analiza Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel III rezultă că cele 6 fişiere tip fotografie (primul şi al şaselea fiind similare), care conţin înscrisuri în formă olografă, transmise, prin intermediul aplicaţiei M., de inculpatul cdor. (rz.) orar B. martorei L., în data de 24.10.2019 în intervalul orar 20:46:57-20:43:28 şi inculpatului cpt.cdor. C., la ora 20:46:57, reprezintă, din punct de vedere al formei, structurii şi întregului conţinut, cele 9 întrebări (itemi) în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, care a făcut obiectul primei întrebări, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu –

Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului.

Totodată, instanţa de apel în opinie majoritară a stabilit că, contrar susţinerii inculpatului cdor. (rz.) B., modalitatea de evaluare şi de notare a itemilor de interviu, astfel cum a rezultat din Fişa de interviu, ca şi întreaga desfăşurare a interviului, vine să dovedească tocmai utilitatea cunoaşterii subiectelor şi mai ales a răspunsurilor (punctajului) anterior susţinerii probei în vederea promovării concursului, chiar dacă, aşa cum se va arăta mai jos, inculpatul cdor (rz.) A. l-a ajutat în mai multe situaţii, prin gesturi, prin şoapte ori prin scrierea unor răspunsuri scurte pe foi de hârtie. Potrivit art. 16 lit. i) din Anexa nr. 3 privind Selecţionarea cadrelor militare la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177 din 16 noiembrie 2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, în forma în vigoare la data faptelor, comisia de concurs păstrează în deplină securitate documentele de concurs şi asigură confidenţialitatea datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu şi lucrărilor candidaţilor. Ca atare, cele 9 fişiere tip fotografic (3 cu text tehnoredactat, transmise de inculpatul cdor. (rz.) A. şi 6 cu text în scriere olografă) ajunse cu certitudine în posesia inculpatului cpt.cdor. C., fiindu-i transmis de inculpatul cdor.(rz.) B. în aceeaşi zi, conţin informaţii care sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Inculpatul cdor. B., unicul candidat la concurs, este evident o persoană neautorizată, în sensul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, instanţa de apel în opinie majoritară a reţinut că în cadrul desfăşurării concursului, inculpatul cdor.(rz.) B. a folosit (a utilizat, a întrebuinţat) deci în mod direct informaţii ce nu erau destinate publicităţii, la care a avut acces din preziua concursului: cele trei întrebări, cu răspunsurile aferente, formulate pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, care se regăsesc în conţinutul capitolului I al Fişei de interviu, pe care i le-a transmis inculpatul cdor. (rz.) A. prin intermediul aplicaţiei M. şi cele 9 întrebări (itemi), toate cu răspunsurile aferente, scrise olograf (mai puţin răspunsul referitor la întrebarea 1 referitoare la obiectivul general şi obiectivele specifice ale Strategiei dezvoltării aviaţiei M.A.I. 2010-2020, răspuns nemenţionat în cel de-al cincilea fişier), care se regăsesc în conţinutul capitolului III al Fişei de interviu - Evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului.

Scopul urmărit a fost asigurarea obţinerii pentru sine a unui folos necuvenit, constând în promovarea concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, inclusiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, scop care rezultă, atât din prezentarea la concurs, deşi intrase în posesia tuturor întrebărilor şi răspunsurilor (mai puţin a unuia), cât şi din acceptarea ajutorului de la inculpatul cdor. (rz.) A., dat chiar pe timpul desfăşurării concursului, astfel cum s-a menţionat mai sus.

Folosirea informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii, în scopul prevăzut de lege, după punerea la dispoziţie în mod legal/licit de către comisia de concurs nu constituie o modalitatea de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 78/2000, însă dosar în situaţia în care aceste informaţii nu intraseră anterior în posesia făptuitorului în mod nelegal/implicit, ca în speţă. Interpretarea normei juridice trebuie să fie în sensul producerii de efecte juridice, nu în sensul de a nu produce efecte, caz în care s-ar afla în prezenţa unei forme fără fond. Pe de altă parte, orice comisie de concurs permite accesul, în timpul desfăşurării acestuia, numai la întrebări, nu şi la răspunsuri (punctaj). Or, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul cdor.(rz.) A. a permis accesul inculpatului cdor. (rz.) B. şi la o parte din răspunsuri (punctaj) chiar în timpul desfăşurării probei interviului. Din conţinutul dispoziţiilor menţionate mai sus (art. 16 lit.

i) din Anxa nr. 3 privind Selecţionarea cadrelor militare la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177 din 16.11.2016) s-ar putea trage concluzia că obligaţia de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu, aparţine doar membrilor comisiei de concurs. Însă, la nivelul legislaţiei primare, obligaţia de a păstra cu stricteţe caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente incumbă tuturor cadrelor militare, potrivit disp. art. 8 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de apel în opinie majoritară a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 1 din Legea pentru modificarea şi completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pecum şi a legii în ansamlul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.070 din 18 decembrie 2018), infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 78/2000 este structurată prin raportarea tezei introductive a art. 12, care conţine o cerinţă esenţială - scopul – specifică infracţiunilor de corupţie, la modalităţile alternative de săvârşire a acesteia, astfel că nu aceste ultime modalităţi constituie infracţiunea în sine.

În cazul primei modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 6 aprilie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i nr. 527 din 6 iulie 2017, paragraful 40 sau Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 42 din 17 ianuarie 2018, paragraful 33 a statuat că "prin ea însăşi, simpla efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ nu determină existenţa elementului material al infracţiunii, efectuarea de operaţiuni financiare având, aşadar, relevanţă penală şi putând consitui elementul material al infracţiunii numai dacă este săvârşită ca act de comerţ, dacă operaţiunile financiare sunt compatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană şi dacă sunt săvârşite în scopul determinat de legiuitor."

Or, tocmai scopul urmărit de persoana în cauză, prin folosirea funcţiei sale, indiferent că a fost sau nu atins, caracterizează infracţiunea respecitvă ca una asimilată celei de corupţie. Prin urmare, legiuitorul nu sancţionează penal subiectul în cauză pentru simpla efectuare de operaţiuni financiare, ci efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ în considerarea scopului urmărit. De aceea, Curtea a concluzionat că scopul incriminării infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) teza întâi din Legea nr. 78/2000 îl consitutie ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite, trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni [Decizia nr. 700 din 7 noiembrie 2017, paragraful 22].

Curtea militară de apel în opinie majoritară a reţinut că situaţia anterior referită este identică şi în rivinţa celorlalte trei modalităţi alternative de săvârşire reglementate de art. 12 din lege, respectiv: încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale; folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii; permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. Astfel, dacă aceste fapt sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, devine incident art. 12 din lege, însă, în lipsa acestui scop, devin aplicabile prevederile corespunzătoare din C. pen. [art. 303 - Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau art. 304 - Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice].

Astel, obligaţia de păstrare a confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor, al grilelor de corectare, ghidului de interviu, aparţine nu doar membrilor comisiei de concurs, în speţă inculpatului cdor. (rz.) A., ci de celor care iau cunoştinţă de aceste informaţii, în speţă şi inculpatului cdor. (rz.) B..

Instanţa de apel în opinie majoritară a argumentat amplu calitatea de subiect activ al ambilor inculpaţi al infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată. Astfel, subiectul activ al acestor infracţiuni este unul calificat, putând fi doar persoana care îndeplineşte calităţile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000. Or, prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul lor, cei doi inculpaţi erau la data faptelor funcţionari publici, exercitând o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în sensul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, inculpatul cdor. (r) A. era la data faptelor preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie, comisie care stabilise în preziua concursului subiectele pentru proba interviului şi răspunsurile aferente (punctajul) şi deţinea prin împuternicire funcţia de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie.

De asermenea, inculpatul cdor.(rz.) B. era la data faptelor împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare

D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candida pentru ocuparea acestei funcţii.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000: Pesoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilă şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Spre deosebire de a doua modalitate alternativă reglementată de art. 12 lit. a) din Lege: Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Spre deosebire de a doua modalitate alternativă reglementată de art. 12 lit. a) din lege: încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, modalităţile normative reglementate de art. 12 lit. b) din lege nu instituie condiţia ca informaţiile care nu sunt destinate publicităţii să fie obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării făptuitorului, aşa cum s-ar putea deduce din decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 2 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 912 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. din 1968, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28.04.2017 (a se vedea considerentul 35).

Însă, Curtea Constituţională a analizat dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, care a arătat că nu se precizează că persoana care a comis fapta urmăreşte să obţină un folos şi nu sunt identificate acele informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

Ca atare, având în vedere analiza efectuată de instanţa de contencios constituţional, nu se poate susţine că menţiunea referitoare la faptul că informaţiile care nu sunt destinate publicităţii sunt obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării făptuitorului are forţă obligatorie pentru instanţe.

Chiar dacă informaţiile care nu sunt destinate publicităţii trebuie să fie obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării făptuitorului, această condiţie este îndeplinită în speţă.

Instanţa de apel în opinie majoritară a reţinut că nu se poate face obstracţie de contextul în care s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de

Aviaţie, concurs care a dobândit ulterior valenţa unui examen, în condiţiile în care inculpatul cdor. (rz.) B. îndeplinea deja, prin împuternicire, funcţia menţionată, iar în urma concursului, la care comisia constituită în acest sens a constatat că îndeplinea condiţiile de participare, urma să fie numit în funcţia respectivă, adică să fie definitivat în aceeaşi funcţie.

Ca atare, în virtutea acestei calităţi inculpatul cdor (rz.) B. a obţinut în mod fraudulos - urmare divulgării de către chiar preşedintele comisiei de concurs, inculpatul cdor. (rz.) A. - informaţiile ce nu erau destinate publicităţii (cele 3 subiecte penru aprecierea cunoştinţelor profesionale, cu răspunsurile aferente, menţionate în cap. I din Fişa de interviu), respectiv urmare facilitării tot de către preşedintele comisiei de concurs a accesului la aceste informaţii (cele 9 întrebări (itemi) pentru evaluarea aptitudinilor şi abilităţilor specifice palierelor de conducere precum şi a motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor asociate postului, cu 8 răspunsuri aferente, menţionate în cap. III din Fişa de interviu), pe care ulterior le-a folosit pentru promovarea concursului, obţinând ajutor de la preşedintele comisiei de concurs inclusiv pe durata desfăşuăririi acestuia, astfel cum s-a reţinuat mai sus.

De asemenea, curtea militară de apel în opinie majoritară a precizat în mod expres că îşi însuşeşte argumentele primei instanţe referitoare la raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului cdor.(rz.) A. şi ale inculpatului cdor.(rz.) B., astfel cum au fost reţinute şi urmarea periculoasă şi pe cele referitoare la latura subiectivă şi, în baza propriei evaluări, a constată că legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor (ex re) şi că ambii inculpaţi au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, prevăzând rezultatul faptelor sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

Înalta Curte în opinie majoritară nu poate avea în vedere apărările invocate în motivele scrise de recurs în casaţie cu privire la lipsa calităţii de subiectiv activ în care s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, jurisprudenţa invocată şi aspectele de ordin constituţional menţionate şi susţinute oral, de către apărătorul recurentului inculpat cdor. (rz.) B. întrucât, pe lângă faptul că acestea au fost susţinute şi în calea ordinară de atac a apelului, iar instanţa de apel în opinie majoritară le-a analizat în mod detaliat şi le-a înlăturat, acestea ţinând de controlul jurisdicţional al căii de atac ordinare, iar pe de altă parte, reiterarea lor în cadrul unei căi extraordinare de atac tinde spre schimbarea situaţiei de fapt reţinută, ceea ce excedează naturii juridice şi specificului recursului în casaţie.

Altfel spus, pe calea recursului în casaţie baza factuală reţinută de instanţa de apel cu caracter definitiv nu mai poate fi modificată şi nici reanalizate mijloacele de probă administrate.

Înalta Curte în opinie majoritară consideră că, în raport, cu situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv, de către instanţa de apel în opinie majoritară, în care au fost descrise acţiunile propriu-zise ale inculpatului cdor. (rz.) B.

B., în calitatea reţinută la data faptelor, prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul său, acesta era funcţionar public, exercitând o funcţie publică, indiferent de modul în care a fost învestit, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în sensul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi anume aceea de împuternicit comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie şi candida pentru ocuparea acestei funcţii, având aptitudinea de a fi subiect activ al infracţiunii comise, modalitatea concretă de săvârşire stabilită, legătura de cauzalitate între acţiunile evidenţiate şi urmarea produsă, îndeplinind condiţiile de tipicitate obiectivă pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, existând concordanţă între împrejurările faptice concrete şi condiţiile prevăzute în norma de incriminare menţionată.

Înalta Curte în opinie majoritară nu poate avea în vedere critica susţinută oral de către apărătorul recurentul inculpat cdor. (rz.) B. cu referire la calitatea reţinută în actul de sesizare a inculpatului, în situaţia de fapt, întrucât obiectulul recursului în casaţie îl constituie decizia instanţei de apel, care în opinie majoritară a stabilit cu caracter definitiv baza factuală din care rezultă şi calitatea deţinută de inculpat în care a comis infracţiunea, dobândind caracter definitiv, aşa încât apărarea invocată excedează examinării recursului în casaţie.

De asemenea, Înalta Curte în opinie majoritară constată că, în mod legal, instanţa de control judiciar a stabilit baza facutală cu privire la inculpatul cdor. (rz.) A. că şi-a încălat atribuţiile de serviciu care decurgeau din exercitarea însărcinării de preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului Aeormedical al Inspectoratului General de Aviaţie şi din funcţia, deţinută prin împuternicire la acel moment de adjunct (pentru zbor) al inspectorului general al Inspectoratului General de Aviaţie, îndeplinindu-le prin încălcarea legii (art. 8 alin. (1) lit. "f" din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare), neasigurând caracterul confidenţial al informaţiilor referitoare la conţinutul subiectelor şi al răspunsurilor aferente, însuşindu-şi informaţii care nu erau destinate publicităţii (întrebările cu răspunsurile aferente formulate de comisia de concurs şi regăsite în cuprinsul Fişei de interviu pentru posturi de conducere de nivel II, întocmită pentru derularea probei interviului, anume 3 întrebări pentru aprecierea cunoştinţelor profesionale, incluse la capitolul I, precum şi cele 9 întrebări (itemi) în cadrul cărora candidatul trebuia să prezinte modul de acţiune în anumite ipoteze formulate de comisia de evaluare, respectiv 8 răspunsuri, menţionate la capitolul III pct. 3 din fişă) şi le-a transmis candidatului, inculpatul cdor. (rz.) B. (pe cele 3 aferente capitolului I), respectiv i-a facilitat accesul acestuia la cele 9 întrebări şi 8 răspunsuri aferente redactării, se aflau sub controlul său direct, în scopul asigurării obţinerii de către acesta a unui folos necuvenit, care a folosit în mod direct aceste informaţii ce nu erau destinate publicităţii, asigurând astfel obţinerea pentru altul, respectiv pentru inculpatul cdor.(rz.) B., a unui folos necuvenit, constând în facilitarea promovării concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii, cauzând o pagubă persoanei juridice angajatoare în cuantum de 2.116 RON (reprezentând diferenţe pentru fiecare lună începând cu data numirii în funcţie şi până în 26 iulie 2020, data eliberării din funcţie) şi o vătămare intereselor legale ale acesteia, constând în necesitatea de accedere în funcţii de conducer pe principiul meritocraţiei şi cu respectarea prescripţiilor legale, ceea ce conduce la îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă cu privire la subiectul activ calificat, acţiunile concrete propriu-zi, legătura de caluzalitate şi urmările produse specifice infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

Inculpatul cdor. (rz.) A., după ce şi-a însuşit informaţiile ce nu erau destinate publicităţii menţionate mai sus, le-a folosit în mod direct şi a permis accesul la aceste informaţii candidatului, inculpatul comandor (rez.) B., în scopul obţinerii pentru altul (pentru inculpatul cdor.

(rz.) B.) a unui folos necuvenit, constând în facilitarea promovării concursului, ocuparea unei funcţii de comandă şi exercitarea fără drept a prerogativelor acesteia, respectiv salarizarea corespunzătoare acestei funcţii.

Aşadar, îndeplinirea atribuţiilor prin încălcarea legii a constituit situaţia premisă în realizarea elementelor de tipicitate a ilicitului regăsit ca reglementare în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de apel, în considerentele deciziei pronunţate a evidenţiat, în mod expres, că obiectul juridic principal al infracţiunii de abuz în serviciu pevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. este reprezentat de relaţiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcţionar public să-şi îndeplinească atribuţiile conform statutului său, evitând să aducă atingere intereselor legale ale unei persoane. Abuzul în serviciu se realizează, sub aspectul elementului material al laturii obiective, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea prin încălcarea legii a actului. Termenul "act" este folosit de legiuitor în sensul de operaţie pe cae făptuitorul trebuie să o efectueze în temeiul îndatoririlor de serviciu. Omisiunea sau acţiunea făptuitorului trebuie să o efectueze în temeiul îndatoririlor de serviciu. Funcţionarul public este în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndaotiririle de serviciu. În sfârşit, neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea cu încălcarea legii unui act de către funcţionarul public trebuie să aibă ca urmare o pagubă sau o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau a unei persoane juridice. Prin vătămarea intereselor legitime ale unei persoane seînţelege atingerea adusă intereselor persoanelor, care sunt ocrotite de lege, sfera acestora fiind extrem de largă. Pentru ca fapta să atragă răspunderea penală este necesar ca să atingă o anumită gravitate.

Instanţa de apel a reamintit că prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii."

Curtea Constituţională a statuat că principiul legalităţii incriminării impune că doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz conrtrar, supunându-se sancţiuni penale, deci, comportantmenul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă). Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

In esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspundereqa penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

Raportat la considerentele reţinute de instanţa de control constituţional prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea constată că neîndeplinirea acestei exigenţe a conduitei inculpatului scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situaţiile în care un inculpat a fost trimis în judecată (ori care a încheiat cu procurorul un acord de recunoaştere a vinovăţiei) pentru infracţiunea de abuz în serviciu care nu vizează încălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Curţii Constituţionale echivalează cu o lege nouă de dezincriminare.

Consecinţa dezincriminării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea penală. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc., în esenţă, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

Curtea militară de apel a constatat că prin decizia Curţii Constituţionale anterior evocată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, în sfera de incidenţă fiind restrânsă, sens în care a considerat că această decizie constituie o veritabilă lege de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 4 din C. pen. (decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 179/RC din 26 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Potriit art. 132 din Legea 78/2000: În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. Prin acest text de lege nu se descrie şi nu se determină conţinutul constitutiv al altor infracţiuni decât cele din C. pen., fiind incriminate modalităţile agravate ale acestor infracţiuni, atunci când faptele au fost săvârşite de către un subiect activ calificat în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.

Instanţa de apel a examinat în conţinutul deciziei pronunţate în mod distinct calitatea de subiect activ al inculpatului cdor. (rz.) A. al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, reţinând că subiectul activ al acestor infracţiuni este unul calificat, putând fi doar persoana care îndeplineşte calităţile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000. Or, prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul său, inculpatul era la data faptelor funcţionar public, exercitând o funcţie publică, indiferent de modul în care a fost învestit, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în sensul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, inculpatul cdor. (rz.) A. era la data faptelor preşedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de comandant de detaşament (şi comandant Punct de Operare D.) din cadrul Detaşamentului D. al Inspectoratului General de Aviaţie, comisie care stabilise în preziua concursului subiecele pentru proba interviului şi răspunsurile aferente (punctajul) şi deţinea prin împuternicire funcţia de adjunct (pentru zbor) al inspctorului general al Inspectoratului General de Aviaţie.

Totodată, Înalta Curte în opinie majoritară a expus cu ocazia examinării recursului în casaţie declarat de recurentul inculpat cdor. (rz.) B., aspectele reţinute de instanţa de apel în opinie majoritară cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu privire la sfera informaţiilor nedestinate publicităţii, precum şi la distincţiile, în raport, cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale care au fost însuşite şi sunt identice şi în cazul recurentului inculpat cdor. (rz.) A..

Instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe referitoare la raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului cdor. (rz.) A. şi ale inculpatului cdor. (rz.) B., urmarea periculoasă şi a constatat că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor (ex re).

Înalta Curte nu poate avea în vedere apărările invocate în motivele scrise pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina recurentului inculpat cdor. (rz.) A. şi susţinute oral, cele referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu în raport cu decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 şi dispoziţiile legale din legislaţia primară reţinute în mod concret că au fost încălcate de către recurentul inculpat, precum şi cele cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 referitor la subiectul activ, cu referire la art. 38 lit. m) din O.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, întrucât acestea au fost analizate de către instanţa de apel, cu referire la mijloacele de probă administrate, prin specificul căii ordinare de atac exercitate, iar, pe de altă parte, aşa cum au fost susţinute în recursul în casaţie exercitat, tind spre modificarea situaţiei de fapt, care a fost stabilită cu caracter definitiv de către instanţa de control judiciar şi ar presupune şi o reanaliză a mijloacelor de probă, ceea ce excedează naturii juridice şi specificului recursului în casaţie, cale extraordinară de atac.

Înalta Curte în opinie majoritară consideră că baza factuală stabilită de instanţa de apel în ceea ce-l priveşte pe inculpatul cdor. (rz.) A. conduce în mod indubitabil la verificarea concordanţei între aceasta şi condiţiile de tipicitate obiectivă a celor două infracţiuni reţinute şi menţionate mai sus în sarcina inculpatului, în concurs real.

Altfel, spus împrejurările faptice expuse mai sus referitoare la inculpatul cdor.(rz.) A. au evidenţiat tipicitatea obiectivă distinctă a celor două incriminări, obiectele juridice speciale principale fiind diferite, respectiv în cazul infracţiunii de abuz în sercviciu contra intereselor publice prevăzută art. 132 din Legea nr. 78/2000 este constituit de relaţiile sociale care sunt condiţionate de exercitarea corespunzătoare de către funcţionarii publici sau alţi salariaţi, a îndatoririlor de serviciu în cadrul autorităţilor publice, a instituţiilor publice şi a altor unităţi dintre cele prevăzute de art. 175 şi 176 din C. pen., asigurarea bunului lor mers sau a integrităţii patrimoniului acestora, în timp ce în cazul infracţiunii prevăzută la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 obiectul juridic special principal este constituit de relaţiile sociale referitoare la comportarea corectă, onestă, cinstită a celor care deţin informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi care sunt periclitate prin folosirea în mod direct sau indirect a acestora, ori prin permiterea accesului la acestea a unor persoane neauorizate săvârşite în scolpul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. În ceea ce priveşte condiţia de tipicitate obiectivă a elementului material este distinctă la cele două incriminări, astfel la infracţiunea de abuz în serviciu constă alternativ, dintr-o infracţiune (omisiune), definită prin neîmplinire, sau dintr-o acţiune (comisiune), caracterizată de îndeplinirea defectuoasă a unui act la care subiectul activ era obligat potrivit atribuţiilor de serviciu, în timp ce condiţia de tipicitate obiectivă la infracţiunea prevăzută la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 se realizează alternativ, fie prin fapta de folosire în orice mod, direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, fie prin fapta de a permite accesul unor persoane neautorizate la aceste informaţii, iar în această ultimă modaliate legea impune cerinţa ca acesta să fie realizat faţă de o persoană care nu este autorizată, aşa încât cele două incriminări atrag pluralitatea de infracţiuni a concursului şi nicidecum nu se poate absorbi infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în aceea de abuz în serviciu prevăzută la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Aşadar, Înalta Curte în opinie majoritară a constatat că există concordanţă deplină între bazele factuale concrete reţinute în sarcina ambilor inculpaţi şi incriminările reţinute în sarcina acestora din punct de vedere al condiţiilor de tipicitate obiectivă, cu menţionarea efectivă a descrierii modalităţilor concrete de comitere, calităţile deţinute de fiecare inculpat, în exercitarea atribuţiilor concrete de serviciu pe care le aveau, normele primare încălcate, legăturile de cauzalitate şi urmările produse, ceea ce conduce la înlăturarea tuturor apărărilor invocate ca motive de recurs formulate în scris şi susţinute oral de către apărătorii acestora.

Înalta Curte constată, în raport cu cele expuse, că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. cu privire la ambele recursuri în casaţie declarate de recurenţii inculpaţi comandor rez. B. şi comandor rez. A..

Pornind de la specificul şi natura căii extraordinare a recursului în casaţie, criticile formulate de recurenţii inculpaţi comandor rez. B. şi comandor rez. A.. nu ar putea fi analizate prin niciun alt caz de recurs în casaţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în majoritate, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A. împotriva deciziei penale nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul comandor rez. B. până la prezentarea apărătorului ales în cuantum de 170 RON va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat cpt. Comandor C. în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statutului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii comandor rez. B. şi comandor rez. A. împotriva deciziei penale nr. 55/2022 din data de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul comandor rez. B. până la prezentarea apărătorului ales în cuantum de 170 RON rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat cpt. Comandor C. în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statutului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2022.

Cu opinia separată a doamnei judecător AA., în sensul admiterii recursurilor în casaţie formulate de inculpatul comandor rez. B. şi comandor rez. A. împotriva deciziei penale nr. 55/2022 din dta de 22 iunie 2022 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, casării hotărârii atacate şi achitării, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a inculpatului cdor.(rz.) B. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permitere a accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare şi a inculpatului comandor A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sinea sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.