Inadmissibility of successive execution objections based on identity of parties, grounds, and defenses under Art. 599(5) CPP

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 155/F din data de 17 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de către persoana condamnată A..

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 01.08.2022, sub nr. x/2022, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare.

În motivarea, în fapt, a cererii, persoana condamnată a arătat, în esenţă, că, în prezent, se află arestat în Ungaria şi că, a fost arestat în România şi condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare în dosarul nr. x/2017, fiind liberat condiţionat, din executarea acestei pedepse, în data de 15.05.2022, apoi reîncarcerat în Penitenciarul Rahova.

Astfel, în anul 2018, autorităţile ungare au cerut extrădarea sa, iar Curtea de Apel Bucureşti a emis, în data de 24.09.2018, mandatul european de arestare nr. 51EAW.

Ulterior, în dosarul nr. x/2019, în data de 07.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti a revocat mandatul european de arestare nr. 51EAW şi a respins solicitarea privind extrădarea sa către Ungaria, fiind cercetat de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2021.

În final, în data de 24.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a dispus extrădarea sa în Ungaria, iar, în data de 26/27.05.2022, a fost extrădat efectiv în Ungaria. A mai arătat că, în Ungaria, a fost deja condamnat, în data de 05.10.2021.

În opinia persoanei condamnate, dosarul nr. x/2021 reprezintă un incident nou ivit în cursul procedurii extrădării.

În drept, persoana condamnată a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., art. 114 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Pentru argumentele invocate, petentul a solicitat returnarea sa în custodia autorităţilor judiciare române pentru a se putea prezenta la termenele de judecată şi a-şi formula apărările în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, cu termen de judecată la data de 12.10.2022.

Astfel, instanţa de fond a dispus ataşarea următoarelor dosare:

- dosarul nr. x/2018, în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a pronunţat sentinţa penală nr. 197/F/04.10.2018, definitivă prin decizia penală nr. 841/16.10.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (fond şi contestaţie);

- dosarul nr. x/2019, în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a pronunţat încheierea din data de 07.11.2019, definitivă prin necontestare, în data de 14.11.2019;

- dosarul nr. x/2022, în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a pronunţat sentinţa penală nr. 118/F/24.06.2022, definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022.

La termenul de judecată din data de 04.10.2022, Curtea a pus în discuţie, din oficiu, în principal, admisibilitatea contestaţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar, în raport de soluţia dispusă prin sentinţa penală nr. 118/F/24.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022, iar în subsidiar, temeinicia contestaţiei la executare.

Curtea, analizând actele şi lucrările atât din prezentul dosar, cât şi din dosarul nr. x/2022, a apreciat contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., ca fiind inadmisibilă, în cauză fiind aplicabil art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit căruia cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

Astfel, în considerentele ce succed, Curtea a analizat îndeplinirea, în prezenta cauză, a tuturor celor patru condiţii cumulativ prevăzute în art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.:

1. Identitatea de persoană: în ambele dosare (prezentul dosar nr. x/2022, şi dosarul nr. x/2022) figurează aceeaşi persoană, având aceeaşi calitate procesuală, şi anume persoana condamnată A..

Prin urmare, s-a constatat că prima condiţie este îndeplinită.

2. Identitatea de temei legal: în ambele dosare (anterior menţionate), persoana condamnată a invocat aceleaşi temeiuri legale, fiind, aşadar, îndeplinită şi cea de-a doua condiţie.

Astfel, atât în cererea de contestaţie la executare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 (cerere aflată la dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală), cât şi în cererea care face obiectul prezentului dosar, persoana condamnată a invocat, în drept, aceleaşi temeiuri legale, respectiv, art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. şi art. 114 cu referire la art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

3. Identitatea de motive de fapt, în sensul că, atât din cuprinsul cererii de contestaţie la executare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, cât şi al cererii de contestaţie la executare ce face obiectul prezentului dosar, persoana condamnată a formulat aceleaşi motive de fapt, referitoare la faptul că în dosarul nr. x/2019 s-a dispus revocarea mandatului european de arestare 51EAW emis în data de 24.09.2018, motive în raport de care a solicitat amânarea extrădării sale în Ungaria, arătând, în esenţă, că, în prezent este judecat (în fond) şi în România, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, finalitatea urmărită prin ambele contestaţii la executare formulate în ambele dosare fiind aceeaşi: rămânerea sa pe teritoriul României pentru a putea participa la judecarea dosarului nr. x/2021 în care are calitatea de inculpat.

Astfel, Curtea a constatat că şi cea de-a treia condiţie este îndeplinită.

4. Identitatea de apărări, respectiv, din cuprinsul argumentelor expuse în ambele cereri de contestaţie la executare, atât cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, cât şi în cererea ce face obiectul prezentului dosar, a reieşit că persoana condamnată a formulat aceleaşi apărări, în sensul că, în cererea ce face obiectul prezentului dosar a reiterat acelaşi aspecte pe care le-a invocat şi în cererea din dosarul nr. x/2022, respectiv, că, în opinia sa, existenţa dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, având stabilit termen de judecată pentru data de 12.10.2022, constituie un impediment la executare în ceea ce priveşte soluţia dispusă prin sentinţa penală nr. 197/F/04.10.2018 (pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 841/16.10.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală), prin care, în baza art. 103 alin. (6) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei condamnate către autorităţile judiciare ungare în vederea executării mandatului european de arestare emis în data de 11.05.2018 de către Judecătoria Regională Szeged pentru urmărirea penală a persoanei condamnate.

În acest context, Curtea a constatat că finalitatea urmărită de persoana condamnată în ambele dosare (nr. x/2022 şi prezentul dosar) este identică, şi anume returnarea sa în România pentru a putea participa la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021, întrucât, în opinia sa, cauza aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti ar constitui un impediment la executare în ceea ce priveşte soluţia dispusă prin sentinţa penală nr. 197/F/04.10.2018.

Ca atare, Curtea a constatat că şi cea de-a patra condiţie este îndeplinită.

În consecinţă, Curtea a reţinut că situaţia juridică a persoanei condamnate a fost analizată pe fond, în sensul solicitat de acesta, instanţa dispunând, în acest sens, printr-o hotărâre judecătorească (respectiv, sentinţa penală nr. 118/F/24.06.2022, rămasă definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022).

Pentru aceste motive, întrucât situaţia juridică a persoanei condamnate a fost analizată – în sensul solicitat de aceasta în cuprinsul noii cereri de contestaţie la executare, cu privire la aceleaşi dispoziţii legale, motive de fapt şi apărări invocate – printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, sentinţa beneficiind astfel de autoritate de lucru judecat, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată în prezentul dosar este inadmisibilă.

Sub aspectul temeiniciei (fondului) contestaţiei la executare, Curtea a apreciat că, în măsura în care contestaţia nu ar fi inadmisibilă, ar fi neîntemeiată.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că judecarea persoanei condamnate în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, nu constituie un impediment la executarea (în raport de niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.) soluţiei dispuse prin sentinţa penală nr. 197/F/04.10.2018 (şi anume, predarea persoanei condamnate către autorităţile judiciare ungare), deoarece predarea persoanei condamnate către autorităţile judiciare ungare semnifică respectarea, în condiţiile art. 103 alin. (6) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a obligaţiilor asumate de România prin Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.

Mai mult decât atât, Curtea a subliniat faptul că, în situaţii precum cea din prezenta cauză – în care, după amânarea predării persoanei condamnate până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie până la punerea în libertate a persoanei condamnate, amânare dispusă prin sentinţa penală nr. 197/F/04.10.2018, şi înainte de predarea efectivă a persoanei condamnate, aceasta este judecată din nou de către autorităţile judiciare române, într-o altă cauză (dosarul nr. x/2021) decât cea care a determinat iniţial amânarea predării, cauză ulterioară închiderii procedurii de executare a mandatului european de arestare – nu se poate aplica din nou art. 114 din Legea nr. 302/2004, din moment ce o astfel de situaţie nu este prevăzută în Legea nr. 302/2004 în condiţiile invocate de către persoana condamnată.

Ca atare, existenţa pe rolul autorităţilor judiciare române a dosarului nr. x/2021 nu constituie un impediment la executare în sensul solicitat de către persoana condamnată.

În aceste coordonate, Curtea a constatat că prezenţa persoanei condamnate la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021, în care are calitatea de inculpat, fiind cercetat sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, se poate asigura prin intermediul videoconferinţei, nu doar prin prezenţa sa fizică în faţa instanţei.

Pentru aceste motive, s-a concluzionat în sensul netemeiniciei contestaţiei la executare formulate de persoana condamnată în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana condamnată A., precizând că motivele contestaţiei le va dezvolta după comunicarea sentinţei penale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, la data de 25.11.2022, sub nr. x/2022, fiind fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2023.

Prin memoriul depus la data de 09 ianuarie 2023, contestatorul a invocat existenţa pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a dosarului nr. x/2021 în care este judecat pentru o faptă concurentă faptei din Ungaria şi în care nu îşi poate formula apărarea, întrucât se află încarcerat într-un penitenciar din Ungaria, urmare extrădării sale autorităţilor maghiare contrar încheierii din data de 07.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, a precizat că autorităţile din Ungaria au refuzat să îi contopească şi să îi deducă perioada executată de la data de 10.10.2017, când a fost arestat în România.

Mai mult, instanţa de fond a dispus extrădarea sa în Ungaria cu toate că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin decizia penală nr. 341 din data de 16.10.2018 că, în cazul în care se dispune condamnarea sa în Ungaria să se acorde posibilitatea executării pedepsei aplicate într-un penitenciar din România.

În final, a solicitat să se dispună admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată şi repatrierea sa în România în vederea pregătiri apărării în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru ca ulterior să poată formula o cerere privind contopirea şi deducerea perioadelor pe care le-a executat.

La termenul fixat, 17 ianuarie 2023, apărarea şi reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii pe fondul cauzei, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale cu relevanţă în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 103 alin. (6) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., cetăţean român, şi s-a dispus predarea acesteia autorităţilor judiciare maghiare în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 11.05.2018 de către Judecătoria Raională Szeged pentru urmărire penală, cu respectarea regulii specialităţii şi a garanţiilor juridice oferite de Deciziile cadru JAI/584/2002 şi JAI/299/2009, respectiv posibilitatea executării pedepsei care va fi aplicată, în caz de condamnare la pedeapsa executorii cu închisoare, într-un penitenciar din România.

În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei.

S-a dispus revocarea mandatului de arestare nr. x din data de 24.09.2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti ca urmare a dispoziţiei privind amânarea predării şi dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) rap. la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată de către autorităţile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 24.09.2018 la zi.

Prin decizia penală nr. 841 din data de 16 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 197/F din 04 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia I Penală.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curte de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin necontestare, în temeiul art. 114 raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria, în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., reţinând ca fiind necesară prezenţa inculpatului în faţa autorităţilor judiciare din România, pentru a-i fi garantat dreptul la apărare.

La data de 24.05.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală a dispus extrădarea persoanei condamnate A., iar în data de 26/27.05.2022 a fost extrădată autorităţilor maghiare.

Persoana condamnată A. a formulat contestaţii împotriva executării sentinţei penale nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018, după cum urmează:

- contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a susţinut că, la acest moment, nu se impune predarea persoanei solicitate către autorităţile ungare, întrucât este necesară prezenţa sa la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, pentru judecarea dosarului nr. x/2021, având termen de judecată la data de 29.06.2022, pentru lămurirea chestiunilor de fapt şi de drept, fiind un dosar foarte complex.

Mai mult, a arătat că autorităţile ungare nu au reiterat solicitarea de extrădare, astfel încât nu se justifică la acest moment predarea petentului, în condiţiile în care acest aspect a fost tratat de către Curtea de Apel Bucureşti în încheierea din data de 07.11.2019, unde au dispus că în lipsa unei noi solicitări din partea autorităţilor ungare nu se justifică predarea.

Contestaţia la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 118/F din data de 24 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul anterior menţionat, hotărâre rămasă definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022.

- contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. ce face obiectul cauzei de faţă, prin care a reiterat acelaşi aspecte pe care le-a invocat şi în cererea din dosarul nr. x/2022, respectiv, că, în opinia sa, existenţa dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, având stabilit termen de judecată pentru data de 12.10.2022, constituie un impediment la executare în ceea ce priveşte soluţia dispusă prin sentinţa penală nr. 197/F/04.10.2018 (pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 841/16.10.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală), prin care, în baza art. 103 alin. (6) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea sa către autorităţile judiciare maghiare în vederea executării mandatului european de arestare emis în data de 11.05.2018 de către Judecătoria Regională Szeged pentru urmărirea penală a persoanei condamnate.

Contestaţia la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală ce face obiectul prezentei contestaţii, pentru argumentele prezentate în preambulul prezentelor considerente.

În acest context, evaluând contestaţia formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte notează următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ţine de fondul cauzei instrumentate şi judecate de autorităţile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanţelor naţionale nici în procedura specială de referinţă reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, şi, cu atât mai puţin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deşi legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziţii în baza cărora să fie soluţionate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie, cum este cazul de faţă invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Astfel, în speţă, împiedicarea la executare a hotărârii – cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestaţii la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaştere, iar nu legalitatea şi temeinicia soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea şi temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul consideraţiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte constată, concordant instanţei de fond, că acestea sunt similare celor invocate de persoana condamnată A., în baza aceluiaşi temei legal - art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. - în contestaţia la executare anterioară formulată împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti (sentinţa penală nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018).

Acestea vizează, în esenţă, pe de o parte, împrejurarea că, în dosarul nr. x/2019 s-a dispus revocarea mandatului european de arestare 51EAW emis în data de 24.09.2018, motive în raport de care s-a dispus, în mod greşit, extrădarea sa în Ungaria, iar, pe altă parte că, în prezent, este judecat (în fond) şi în România, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sens în care a apreciat că se impune executarea pedepsei într-un penitenciar din România pentru a putea participa la judecarea dosarului nr. x/2021 în care are calitatea de inculpat.

Or, aceleaşi împrejurări au făcut deja obiectul cenzurii în procedura judiciară similară demarată de persoana condamnată A. în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia I penală, instanţa astfel învestită statuând că ele nu pot constitui motive de contestare a executării sentinţei penale nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018, considerente pentru care a respins, cu titlu definitiv, respectiva contestaţie la executare.

În acest context, constatând îndeplinite condiţiile de identitate de persoană, temei legal, motive şi apărări care caracterizează cele două contestaţii la executare, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., care atrage inadmisibilitatea celui din urmă demers judiciar al persoanei condamnate A..

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată temeinică şi legală soluţia primei instanţe, notând că, în prezenta contestaţie, contestatorul A. nu a formulat veritabile critici cu privire la aceasta, limitându-se la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond şi la invocarea unor elemente noi de critică aduse hotărârii care a făcut obiectul contestaţiei la executare, care, nefiind supuse cenzurii Curţii de Apel Bucureşti, nu pot face obiectul analizei instanţei supreme direct în calea de atac.

Ca urmare, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 155/F din data de 17 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 155/F din data de 17 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.