Tax Evasion Criminal Prescription: Substantive Nature of Interruption Norms and Application of Mitior Lex Post-Constitutional Invalidation

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 208 din data de 17 noiembrie 2017 a Tribunalului Mehedinţi, pronunţată în Dosarul numărul x/2015, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost sesizată instanţa prin Rechizitoriul nr. x emis la 26.06.2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, din infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen. din infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B. şi C., în infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 din C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., în infracţiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a constatat faptul că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de evaziune fiscală şi respectiv complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen. coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) din C. pen. din 1968, termen ce se calculează, potrivit art. 862 alin. (2) raportat la art. 82 alin. (3) din C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata A. să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 raportat la art. 84 din C. pen. din 1968, s-a atras atenţia inculpatei A., asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., a fost aplicată inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., a fost aplicată inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ în condiţiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) din C. pen. din 1968 raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv reţinerea din 22.04.2015 şi arestarea preventivă de la 4.05.2015 până la 8.07.2015 inclusiv.

În temeiul art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 861 din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) din C. pen. din 1968, termen ce se calculează potrivit art. 862 alin. (2) raportat la art. 82 alin. (3) din C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 raportat la art. 84 din C. pen. din 1968, s-a atras atenţia inculpatului B., asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ în condiţiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) din C. pen. din 1968 raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv reţinerea din 22.04.2015 şi arestarea preventivă de la 4.05.2015 până la 8.07.2015 inclusiv.

În temeiul art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ în condiţiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat faptul că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 97 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 38-39 lit. b) din C. pen. cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a contopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii, cu pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. şi 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 raportat la art. 326 alin. (1) din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (aplicate prin sentinţa penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova) şi s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ din C. pen. din anul 1968, stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii, ce se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ din C. pen. din 1968 pe o durată de trei ani, stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare, reţinerea din 22 aprilie 2015, arestarea preventivă de la 4 mai 2015 până la 8 iulie 2015 inclusiv, precum şi perioada executată de la 16 noiembrie 2015 la 11 februarie 2016.

În temeiul art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale, respectiv de a efectua acte de comerţ în condiţiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat faptul că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curţii de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 36 raportat la art. 33-34 lit. b) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii cu pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 41, 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. şi cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi cu aplicarea art. 41, 43 alin. (1) şi (5) din C. pen. (aplicate prin sentinţa penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curţii de Apel Craiova) şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 1360 de zile rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 78/2003 a Judecătoriei Târgu Jiu pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 2 ani închisoare astfel încât inculpatul să execute în total de 6 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1968 71 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 35 alin. (1) şi (3) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăţi comerciale respectiv de a efectua acte de comerţ din C. pen. din 1968 (ce au corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Noul C. pen., interzise pe o durată de 3 ani prin sentinţa penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curţii de Apel Craiova) ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, perioada executată de la 24 aprilie 2013 până la 3 aprilie 2014 şi din 16 iulie 2015 la zi şi s-a menţinut starea de arest.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpaţii A., B., D. şi C. nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost aleşi, sunt decăzuţi din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului.

În temeiul art. 397 raportat la art. 25 din C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de ANAF prin DGRFP Craiova A.J.F.P. Gorj.

Au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L., să plătească Statului Român, reprezentat prin A.N.A.F. D.G.R.F.P. Craiova A.J.F.P. Gorj, suma de 150.526,93 RON, reprezentând prejudiciul datorat şi neachitat, constând în TVA, precum şi obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

A fost obligat inculpatul D. să achite, în solidar cu cei trei inculpaţi, A., B. şi C., şi cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L., suma de 44.106,58 RON din totalul de 150.526,93 RON, reprezentând prejudiciul menţionat mai sus.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f), i) din C. proc. pen., au fost desfiinţate înscrisurile falsificate, după cum urmează:

- facturile fiscale şi chitanţele fiscale aferente emise de S.C. F. S.R.L. către S.C. E. S.R.L.;

- facturile fiscale şi chitanţele fiscale aferente emise de S.C. G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L. către S.C. E. S.R.L.;

- facturile fiscale şi chitanţele fiscale aferente emise de S.C. I. S.R.L. către S.C. E. S.R.L.;

- contractul de antreprenoriat nr. 4 din data de 25.03.2011, încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., contractul de prestări servicii nr. x din data de 15.03.2013 şi contractul de antreprenoriat din data de 19.04.2012, încheiate între S.C. E. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L., contractul de antreprenoriat nr. 2 din data de 1.03.2012, încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L., contractul de antreprenoriat nr. 3 din data de 7.03.2011, încheiat între S.C. E. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L.;

- procesele-verbale de recepţie ale lucrărilor .

În temeiul art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., B., C. şi D. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 2.000 RON fiecare, din care 1.125 RON fiecare reprezentând cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar 875 RON fiecare reprezentând cheltuieli efectuate în instanţă.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., suma de 360 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, J., conform delegaţiei nr. 194/5.01.2016, emisă de Baroul Mehedinţi, a rămas în sarcina statului, fiind avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpaţii A., B., C. şi partea civilă Statul Român prin ANAF- D.G.R.F.P. Craiova -A.J.F.P. Gorj.

Prin decizia penală nr. 1080 din 13 iulie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpaţii A., B., C. şi partea civilă Statul Român prin ANAF- D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Gorj, împotriva sentinţei penale numărul 208 din data de 17. noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x/2015.

A desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, a constatat că, în cauză, legea în forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022 este legea mai favorabilă şi, pe cale de consecinţă, a reîncadrat faptele inculpaţilor, după cum urmează:

- pentru inculpata A., din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- pentru inculpatul B., din infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- pentru inculpatul C., din infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- pentru inculpatul D., din infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.:

Instanţa de apel a încetat procesul penal faţă de inculpata A., cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., şi faţă de inculpaţii B., C., D., cu privire la infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

A constatat că inculpaţii A., B. si C. au fost reţinuţi în data de 22.04.2015 şi arestaţi preventiv de la 4.05.2015 la 8.07.2015 inclusiv.

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF, reprezentat de D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Gorj.

A constatat că inculpaţii A., B. şi C. au creat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 224.182,75 RON, reprezentând TVA, iar inculpaţii A. şi D. un prejudiciu în cuantum de 44.106,58 RON, reprezentând TVA.

A constatat că acest prejudiciu, în valoare totală de 268.289 RON, a fost achitat, după cum urmează: 7.001 RON, cu OP 9/10.04.2014; 27.917 RON, cu chitanţa nr. x/14.09.2012; 74.715,05 RON, conform OP 453/16.06.2015; 43.185,20 RON, conform OP 398/27.05.2015; 10.765,49 RON, achitată la data de 21.07.2015, în baza instituirii popririi pe cont, conform extrasului de cont nr. 6/31.07.2015 K.; 104.705 RON, conform chitanţei seria x număr x5 din 27.04.2022.

A dispus obligarea către partea civilă Statul Român prin ANAF reprezentat de D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Gorj la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitelor principale, după cum urmează: pentru suma de 224.182,75 RON, ce reprezintă debit principal achitat, în solidar pe inculpaţii A., B. şi C., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L.; pentru suma de 44.106,58 RON, ce reprezintă debit principal achitat, în solidar pe inculpaţii A. şi D., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L..

A constatat că a fost achitată, conform chitanţei seria x număr x3 din 14.06.2022, suma de 53.800 RON, reprezentând parte din obligaţiile fiscale accesorii.

A instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C. şi părţii responsabile civilmente S.C. E. până la concurenţa diferenţei din obligaţiile fiscale accesorii neachitate, calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală aferente pentru suma de 224.182,75 RON şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., D. şi părţii responsabilă civilmente S.C. E., până la concurenţa diferenţei din obligaţiile fiscale accesorii neachitate calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală aferente pentru suma de 44.106,58 RON.

În baza art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din faza urmăririi penale, a camerei preliminare a judecăţii în primă instanţă şi apel au fost reţinute în sarcina statului, inclusiv onorariile avocaţilor din oficiu.

A menţinut dispoziţiile sentinţei apelate în ceea ce priveşte desfiinţarea înscrisurilor.

În baza art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au fost reţinute în sarcina statului, inclusiv onorariile avocaţilor din oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a constat că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Curtea de apel a constatat că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 153 C. pen. şi 154 alin. (1) lit. c) C. pen., privind prescripţia răspunderii penale, prin raportare la deciziile Curţii Constituţionale nr. 358/26.05.2022, nr. 297/26 aprilie 2018 şi nr. 1092 din 18 decembrie 2012.

S-a reţinut că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea de apel a reţinut că instituţia prescripţiei răspunderii penale este o normă de drept substanţial, şi în situaţia în care termenul de prescripţie a început să curgă sub imperiul reglementării anterioare, dar care urmează a se împlini sub tărâmul legii noi, atunci se vor aplica dispoziţiile art. 5 C. pen.

Pentru stabilirea legii penale mai favorabile s-au avut în vedere o serie de criterii privitoare la condiţiile de tragere la răspundere penală şi cele sancţionatorii, cât şi cu privire la prescripţia răspunderii penale (termenele de prescripţie generale sau speciale, cauzele de întrerupere sau suspendare).

În aplicarea art. 5 din C. pen., instanţa de apel a avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile şi a constatat că, în cauză legea în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022, este legea penală mai favorabilă.

În esenţă, cu referire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de apel a reţinut că presupusa faptă reţinută în sarcina fiecărui inculpat s-a epuizat în septembrie 2013 şi că pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunea de care sunt acuzaţi inculpaţii [art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022] este de 8 ani închisoare şi a constatat că termenul general de prescripţie de 8 ani s-a împlinit în cauză în cursul anului 2021 [cu luarea în calcul şi a perioadei în care a operat suspendarea cursului prescripţiei penale în baza art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 şi art. 64 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020], întrucât pe perioada cuprinsă între 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022, când s-a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 71/2022, nu a existat niciun caz de întrerupere a prescripţiei, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile legale privind prescripţia specială.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 22 iulie 2022, prin care a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.

În motivarea recursului în casaţie, în esenţă, a susţinut, raportat la momentul epuizării activităţii infracţionale, septembrie 2013, şi la întreruperile prescripţiei răspunderii penale intervenite în perioada septembrie 2013- iunie 2018, că faptele comise de către inculpaţii A., B., C. şi D. nu s-au prescris, în cauză intervenind prescripţia specială a răspunderii penale, întrucât actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum. Aceasta întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 nu reprezintă o lege penală mai favorabilă, în sensul art. 5 din C. pen., şi nu se aplică retroactiv, dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României impunând ca deciziile Curţii Constituţionale să se aplice numai pentru viitor. Totodată, a menţionat că în considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale se arată în mod explicit perioada de timp în care nu există cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost comunicată inculpaţilor A., B., C. şi D., părţii civile Statul Român prin ANAF şi părţii responsabile civilmente S.C. E. S.R.L..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 30 august 2022. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 22 noiembrie 2022.

Prin concluziile scrise transmise prin email la data de 11 noiembrie 2022, intimaţii inculpaţi A., B. şi C. au solicitat respingerea recursului în casaţie şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Craiova.

Intimaţii inculpaţi şi-au întemeiat solicitarea, în esenţă, pe considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, apreciind că Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 alterează activitatea substanţială a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în sensul că, până la modificarea acestora prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2022, acest text normativ nu a reglementat un caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, unica dispoziţie legislativă în acest sens intrând sub puterea general obligatorie a declaraţiei de neconstituţionalitate. Au considerat că deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 configurează, prin efectele pe care le produc la nivelul normei înscrise în cadrul art. 155 alin. (1) din C. pen., un adevărat criteriu de determinare a legii penale mai favorabile până la soluţionarea definitivă a cauze şi că, până la data de 30 mai 2022, când a intrat în vigoare Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2022, în materie penală nu a funcţionat întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale. Au mai arătat că, prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.."

Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1080 din 13 iulie 2022 a Curţii de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015.

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7 şi s-a fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2023, cu citarea intimaţilor A., B., C. şi D..

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte a constatat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a exercitat calea de atac în cuprinsul termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., procurorul se numără printre titularii cererii de recurs în casaţie enumeraţi la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., iar hotărârea care se atacă face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind pronunţată de Curtea de Apel Craiova ca instanţă de apel.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., cuprinzând numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte, indicarea cazului de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia [art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen..], precum şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie.

Înalta Curte a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova critică soluţia de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenţei cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, iar argumentele aduse în susţinerea cererii (întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale) pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspectele invocate putând face obiectul cenzurii instanţei de casaţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Prin motivele de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a susţinut că, raportat la momentul epuizării activităţii infracţionale, septembrie 2013, şi la întreruperile prescripţiei răspunderii penale intervenite în perioada septembrie 2013- iunie 2018, faptele comise de către inculpaţi nu s-au prescris, întrucât actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: "... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

De asemenea, se constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

În speţă, se constată că instanţa de apel, în aplicarea art. 5 din C. pen., a avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile şi a reţinut că, în cauză, legea în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022, este legea penală mai favorabilă. Astfel, instanţa de apel a reîncadrat faptele în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - în sarcina inculpatei A. şi complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 şi până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - pentru inculpaţii B. C. D.. Instanţa de apel a constatat că termenul general de prescripţie s-a împlinit în cursul anului 2021, întrucât nu a existat niciun caz de întrerupere a prescripţiei, astfel că nu sunt incidente depoziţiile legale privind prescripţia specială.

Argumentele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în sensul că actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25.06.2018, data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum, sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac, respectiv un recurs în casaţie. În această cale extraordinară de atac instanţa nu poate schimba legea stabilită de instanţa de apel ca fiind incidentă raportului juridic, iar examinarea legalităţii hotărârii este analizată doar în raport de acea lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi inculpaţii este de 8 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani". Alineatul (2) al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii (...).".

Aşadar, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale, de 8 ani, curge de la data săvârşirii infracţiunilor (în speţă, septembrie 2013, data epuizării infracţiunii) şi s-a împlinit în septembrie 2021.

Pe cale de consecinţă, se constată că la data soluţionării apelurilor, respectiv la 13 iulie 2022 când a fost pronunţată decizia penală nr. 1080 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. reţinută în sarcina inculpatei A. şi pentru complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. reţinută faţă de inculpaţii B., C., D..

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1080 din 13 iulie 2022 a Curţii de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1080 din 13 iulie 2022 a Curţii de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.