Statute of limitations for organized crime charges: interruption of prescription period and application of mitior lex under penal code amendments

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1047/A/2022 din data de 17 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de către apelantul-inculpat A. faţă de condamnarea dispusă pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen.

În temeiul art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a fost admisă contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat B., cu domiciliul procesual ales în Cluj Napoca, la cab. av. C., împotriva deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din din C. pen. şi complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (de către inculpatul B.). Rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 1 an şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a admis contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat D., cu domiciliul procesual ales în Cluj Napoca, la cab. av. C., împotriva deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (de către inculpatul D.). Rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 1 an şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a admis contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat A., în Bucureşti, deţinut în Penitenciarul Jilava, împotriva deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, numai în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. (de către inculpatul A.). Rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 1 lună închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. în pedepsele componente, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare, la care inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi pedeapsa de 1 an 9 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. şi a înlăturat sporul, de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. şi a înlăturat consecinţele penale ale acestei condamnări, respectiv pedeapsa 1 an 9 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A constatat că pedeapsa de 1 an 9 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. a fost înlăturată prin prezenta decizie ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 207/24.03.2022 emis în baza sentinţei penale Nr. 167/20.05.2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2017 şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., care se va executa, conform deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, în regim de detenţie.

În temeiul art. 422 din C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., durata executată, începând cu data de 24.03.2022 la zi.

În temeiul art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. a admis contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat E., domiciliul procesual ales în Cluj Napoca, la cab av. F., împotriva deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., fals informatic în formă continuată prev. de art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. (1)- (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. art. 360 alin. (1)- (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. alterarea integrităţii datelor informatice prev. de art. 362 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (de către inculpatul E.). Rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (6), cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E. pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., fals informatic în formă continuată prev. de art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. (1)- (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. art. 360 alin. (1)- (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. alterarea integrităţii datelor informatice prev. de art. 362 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 1 an şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în sarcina inculpatului E. conform sentinţei penale Nr. 167/20.05.2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2017

A menţinut restul dispoziţiilor deciziei penale Nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei penale nr. 1047/A din data de 17 august 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia Penală şi de Minori a declarat recurs în casaţie DIICOT – Structura Teritorială Cluj, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În motivarea cererii a solicitat să se dispună casarea în parte a deciziei penale nr. 1047/A/2022 a Curţii de Apel Cluj şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor B., D., A. şi E. cu consecinţa menţinerii în întregime a dispoziţiilor deciziei penale nr. 419/A/24.03.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017.

S-a menţionat că, Curtea de Apel Cluj a dispus încetarea procesului penal deoarece a constatat împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale.

Parchetul a apreciat ca fiind nelegală această decizie penală, în speţă fiind incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condiţiile în care, în mod greşit, s-a constat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În acest sens a arătat următoarele:

Infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. s-a epuizat în luna octombrie 2012 iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la unu la cinci ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Infracţiunea prev. de art. 250 alin. (2) din C. pen. s-a epuizat în luna octombrie 2012 iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la doi la şapte ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 16 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Infracţiunea prev. de art. 325 din C. pen. s-a epuizat în luna octombrie 2012 iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la unu la cinci ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Infracţiunea prev. de art. 360 alin. (1)- (3) din C. pen. s-a epuizat în luna octombrie 2012 iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la doi la şapte ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 16 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Infracţiunea prev. de art. 360 alin. (1)- (3) din C. pen. (comisă de E. separat de activitatea grupului infracţional organizat) a fost săvârşită în data de 28.10.2013 iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la doi la şapte ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 16 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Infracţiunea prev. de art. 362 din C. pen. (comisă de E. separat de activitatea grupului infracţional organizat) a fost săvârşită în data de 28.10.2013 iar pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea acesteia este închisoarea de la unu la cinci ani. Raportat la limita maximă specială a pedepsei închisorii, termenul de prescripţie generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripţie specială pentru această infracţiune este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Ţinând cont de datele săvârşirii infracţiunilor sus-menţionate, termenele de prescripţie specială nu erau împlinite în data de 24.03.2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 419/A/24.03.2022.

S-a menţionat că, în cauză, au fost îndeplinite acte întreruptive de procedură, astfel că, întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, ci nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, urmează a fi examinat în ce condiţii aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripţie.

Făcând referire la Decizia CCR nr. 473/2018, s-a arătat că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior emiterii rechizitoriului (în scurt timp, inculpaţii aflând că au fost trimişi în judecată), a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, 8 ani, după caz, care nu era împlinit la 24.03.2022, data soluţionării definitive a cauzei.

În cuprinsul Deciziei CCR nr. 358/2022, s-a arătat că, între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale". Totuşi, în opinia parchetului, întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 şi mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

În cauză, termenul de prescripţie generală a fost întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

S-a considerat că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) si 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) şi-au produs efectele întreruptive de prescripţie în condiţiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a CCR

Efectul Deciziei nr. CCR nr. 358/2022 se produce pentru viitor, iar legiuitorul a remediat (a pus în conformitate) textul declarat neconstituţional prin O.U.G. nr. 71/2022. Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul delegat a intervenit şi a corectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul celor reţinute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenţia legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent şi retroactiv al considerentelor aceleiaşi decizii.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, la data de 31 octombrie 2022, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 08 decembrie 2022, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din data de 08 decembrie 2022, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1047/A din data de 17 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi pe cele prev. de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o, în principiu, şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Cauza a fost repartizată ciclic completului de judecată nr. 2 în urma desfiinţării completului de judecată nr. 9 conform Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 21 decembrie 2022.

La termenul fixat, 17 ianuarie 2023, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorilor inculpaţilor, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul teritorial Cluj în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În speţă, în limitele procesuale menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele invocate de parchet în susţinerea cererii sale de recurs în casaţie vizând faptul că, raportat la perioada în care au fost săvârşite faptele, termenul de prescripţie specială nu era împlinit la data de 24.03.2022, când a fost pronunţată decizia nr. 419/A, avându-se în vedere întreruperea termenului de prescripţie generală în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018, cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date, sunt nefondate pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Verificând din această perspectivă hotărârea atacată, Înalta Curte constată că acuzaţiile aduse inculpaţilor au constat în aceea că, la nivelul anilor 2009-2010, inculpatul E. a cooptat ca membri constituenţi pe inculpaţii D. şi A., concepând o schemă complexă, perfecţionată la nivelul anului 2012 (în forma în care s-au comis infracţiunile în dauna La Banque Postale), de fraudare a unităţilor ce gestionează şi realizează transferuri sume de bani. Ulterior, a aderat la activitatea grupului infracţional inculpatul B.. Ultimele infracţiuni au fost comise în cadrul în luna octombrie 2012, mai exact la data de 18.10.2012

De asemenea, inculpatul E. a mai fost acuzat de comiterea, în cadrul grupului infracţional organizat, a infracţiunii de fals informatic în formă continuată prev. de art. 325 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. (1)-(3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.. Concret, în perioada februarie- octombrie 2012, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, inculpatul E. a săvârşit, anterior transferurilor propriu-zise, mai multe acte materiale infracţionale de fals informatic, constând în întocmirea şi postarea de pagini false ale La Banque Postale, urmate de acces ilegal la conturile de internet banking ale persoanelor vătămate, prin utilizarea frauduloasă a datelor privind user-ul, parola, codul de operaţiune şi altele, date obţinute prin phishing.

Distinct de activitatea grupului infracţional, inculpatul E. a mai fost acuzat de aceea că, la data de 28.10.2013, între orele 02:54 - 06,00, s-a logat de la adresa de IP 79.119.109.86 administrată de G., după care, pentru a nu fi identificat, a solicitat folosirea unor IP-uri tip VPN diverşilor furnizori printre care şi H. S.R.L. Bucureşti, iar de la aceste IP-uri a accesat fără drept adresa de e-mail x@x.ro, aparţinând I. Bistriţa, firmă la care fusese asociat faptic o perioadă de timp. Ulterior, începând cu ora 02:54 J. Bucureşti a fost contactată, prin intermediul adresei de e-mail respective, ca şi cum ar fi continuat o convorbire anterioară dintre J. şi I., cerându-se efectuarea unor operaţiuni asupra serverelor deţinute de I. Bistriţa şi găzduite de J.. În acest sens, inculpatul E. a fost acuzat că a solicitat instalarea unor dispozitive care permiteau accesul de la distanţă la tastatura şi monitorul serverelor aparţinând societăţii menţionate (respectiv a unei console K. şi a unui DVD extern cu sistem de operare L., prin care pot fi accesate serverele M. de la distanţă). După ce a primit accesul la consola K., inculpatul a încercat să obţină acces şi la serverul pe care erau stocate datele cu caracter personal, însă nu a reuşit acest lucru, fiind un server special. Ulterior, a modificat name serverele (DSN) la domeniul rotld, după care a postat pe site-ul I. Bistriţa o pagină cu Roşia Montană, iar apoi a accesat pe rând cinci dintre serverele firmei în următoarea ordine: S3, S1, S2, VI şi C. civ. (control center). Ca urmare a faptului că a obţinut control total asupra celor cinci servere, inculpatul E. a disimulat iniţial o reinstalare, dar în fapt a şters de pe harddisk-ul serverelor toate datele informatice, ceea ce a condus la pierderea definitivă a datelor respective şi, implicit, la blocarea activităţii firmei I.. În legătură cu aceste fapte, inculpatul a fost acuzat de comiterea a două infracţiuni de acces ilegal la un sistem informatic şi a unei infracţiuni de alterare a integrităţii datelor informatice.

Curtea de Apel Cluj a reţinut că, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge, în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., de la momentul epuizării infracţiunii, respectiv de la data săvârşirii ultimei infracţiuni în cadrul grupului organizat, când a încetat activitatea infracţională, în cazul concret de la data de 18 octombrie 2012 şi s-a împlinit la data de 18 octombrie 2017, nefiind întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivităţii legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluţionării dosarului nr. x/2017, în apel.

Apoi, cu referire la săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, Curtea a reţinut că data de început a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale este data ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate, mai exact din data de 18.10.2012, când s-au efectuat, pe numele "N.", "O." şi "P." ultimele operaţiuni de transfer fraudulos de fonduri, şi s-a împlinit la data de 18 octombrie 2020, aşa cum s-a arătat anterior.

Similar, în cazul infracţiunilor de fals informatic şi acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, imputate inculpatului E., ca fiind comise în cadrul grupului infracţional organizat, Curtea a reţinut că data de început a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale este data ultimei acţiuni a infracţiunilor săvârşite în formă continuată, şi anume luna octombrie 2012, şi s-a împlinit, în luna octombrie a anului 2017, respectiv în luna octombrie a anului 2020.

Nu în ultimul rând, cu privire la infracţiunile de acces ilegal la un sistem informatic şi alterarea integrităţii datelor informatice, de care este acuzat inculpatul E. distinct de activitatea grupului infracţional, Curtea a reţinut că data de început a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale este data comiterii faptei, 28 octombrie 2013 şi s-a împlinit la data de 28 octombrie 2021, respectiv la data de 28 octombrie 2018.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

Astfel, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunţate, referitoare la natura dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, şi a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în special, este incidentă şi în speţa de faţă.

Subsecvent admiterii contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. – soluţie ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casaţie – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul declarat de inculpaţii A., B., D. şi E., valorificând, în acest cadru procesual, prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022. Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, şi anume infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani şi a început să curgă la data de 18 octombrie 2012, data epuizării infracţiunilor; infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi a început să curgă la data de 18 octombrie 2012, data epuizării infracţiunilor; infracţiunea de fals informatic, prev. de art. 325 din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani şi a început să curgă în luna octombrie 2012, data ultimei acţiuni a infracţiunilor săvârşite în formă continuată; infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1)-(3) din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi a început să curgă în luna octombrie 2012, data ultimei acţiuni a infracţiunilor săvârşite în formă continuată; infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. art. 360 alin. (1)-(3) din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani şi a început să curgă la data de 28 octombrie 2013, data săvârşirii faptei, şi infracţiunea de alterarea integrităţii datelor informatice, prev. de art. 362 din C. pen., este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi a început să curgă la data de 28 octombrie 2013, data săvârşirii faptei.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a prevăzut cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, la următoarele date: 18 octombrie 2017; 18 octombrie 2020; în luna octombrie a anului 2017, respectiv în luna octombrie a anului 2020, 28 octombrie 2021 şi 28 octombrie 2018.

Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor A. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. B. pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. D. pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. şi E. pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., fals informatic în formă continuată prev. de art. 325 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 360 alin. (1)-(3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. art. 360 alin. (1)-(3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., alterarea integrităţii datelor informatice prev. de art. 362 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1047/A din data de 17 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru pentru intimaţii inculpaţi B., D. şi E., în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1047/A din data de 17 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., D. şi E., în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - MM