Statute of limitations for organized crime and forgery complicity: interruptive procedural acts versus the more favorable criminal law principle

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 186/03.12.2019 pronunţată în dosar nr. x/2015 al Tribunalului Maramureş, printre altele, au fost respinse cererile inculpaţilor A., B., C., D., E., F. şi G. de a se constata nulitatea interceptării convorbirilor telefonice şi a celor ambientale din dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă I. C. civ..J. – secţia de urmărire penală şi criminalistică, de înlăturare a proceselor-verbale de redare a lor şi de înlăturare a lor fizică din dosar.

A fost condamnat inculpatul H., la:

- 2 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap.la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplic.art. 35 din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals prev.de art. 48 din C. pen. rap.la art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi a art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea – de 2 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an 4 luni şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 4 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen.

Cu consecinţele prev.de art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. rap.la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv – 14 martie 2015-12 iulie 2015.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunile de trafic de influenţă prev.de art. 291 din C. pen. cu aplic.art. 35 din C. pen. şi de cumpărare de influenţă prev.de art. 292 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de uz de fals prev.de art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 38 din C. pen.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a contravalorii în RON la data plăţii a 2.050 euro, de la inculpatul I. a contravalorii în RON de la data plăţii a sumei de 50 euro şi a sumei de 150 RON, de la inculpatul B. a contravalorii în RON de la data plăţii a 100 euro, de la inculpatul J. a sumei de 162 RON, de la inculpatul H. a contravalorii în RON de la data plăţii a 450 euro, de la inculpatul E. a contravalorii în RON de la data plăţii a 100 euro şi a sumei de 300 RON.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator luată asupra sumelor de 1.175 RON şi 110 euro de la inculpatul C. şi de 550 euro de la inculpatul B. prin ordonanţa dată la 8 aprilie 2015 de Parchetul de pe lângă I. C. civ..J. în dosarul penal nr. x/2014 şi dispune restituirea acestor sume către cei doi inculpaţi, sume consemnate la K. Bucureşti, conform chitanţelor nr. x/1 din 14 aprilie 2015, x/1 din 14 aprilie 2015 şi nr. x/1 din aceeaşi dată . A fost menţinută măsura sechestrului asigurator luată prin aceeaşi ordonanţă pentru suma de 100 euro cu privire la inculpatul B. – sumă consemnată la K. Bucureşti, conform chitanţei nr. x/1 din 14 aprilie 2015 .

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscat în favoarea statului 22 de paşapoarte româneşti indicate în procesul-verbal de predare – primire din 13 martie 2015 întocmit de D.G.A. Bucureşti –S.J.A. Vaslui şi B.S.I.J. Bucureşti, precum şi a două permise de conducere şi a unui recipient de culoare neagră de formă tubulară cu o lungime de cca 14 cm indicate în procesul – verbal de constatare din 13 martie 2015 întocmit de SPF Huşi .

În baza art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către numitul L., a cărţii de identitate emise pe numele acestuia, seria x, nr. x eliberată la 15.04.2011 de SPCLEP Baia Mare indicată în procesul – verbal de efectuarea percheziţiei domiciliare din 15 martie 2015 al DGA . În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul A. a unui aparat pentru detectarea falsurilor multifuncţional marca M. serie nr. x împreună cu instrucţiunile de folosire indicate în acelaşi proces – verbal. S-a dispus restituirea către numita N. domiciliată în satul Lăpuş, nr. 496, jud. Maramureş a celorlalte bunuri indicate în acelaşi proces – verbal de percheziţie domiciliară cu excepţia sumelor de bani indicate în acelaşi proces-verbal pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea penală din 3 iunie 2016 pronunţată în acest dosar . S-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale din încheierea penală din 3 iunie 2016 pronunţată în acest dosar în sensul că se va trece "dispune din oficiu restituirea către numitul O., domiciliat în Lăpuş, nr. 496, jud. Maramureş a 710 lire sterline şi 400 de euro", în loc de "dispune din oficiu restituirea către numitul O., domiciliat în Lăpuş, nr. 496, jud. Maramureş a 700 lire sterline şi 400 de euro", cum din eroare s-a trecut.

S-a dispus restituirea către numita P., domiciliată în Târgu Lăpuş, str. 1 Mai, bloc TL 22/23, jud. Maramureş a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziţie domiciliară din 13 martie 2015 a DGA – SJA Neamţ cu excepţia unei lămpi cu led şi u.v. indicate în acelaşi proces – verbal care se dispune a se confisca în favoarea statului, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen.

S-a dispus restituirea către inculpatul I. a bunurilor indicate în procesul – verbal de percheziţie auto din 13 martie 2010 a DGA – SJA Neamţ .

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul H. a trei copii de pe cărţile de identitate ale numiţilor Q., R. şi S. indicate în procesul – verbal de percheziţie domiciliară din 13 martie 2015 întocmit de DGA . S-a dispus restituirea către acelaşi inculpat a celorlalte bunuri ridicate la percheziţia domiciliară conform aceluiaşi proces – verbal de percheziţie domiciliară cu excepţia legitimaţiei de acces nr. x/16.09.2014 la caseta de valori nr. 201 tip II eliberată de T. S.A. –Sucursala Galati pe numele de U. (pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea penală din 9 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Maramureş în acest dosar). S-a dispus restituirea către acelaşi inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiilor auto, conform proceselor-verbale din 13 martie 2015 întocmite de DGA .

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscat o rolă folie securizare fotografie paşaport prezentând hologramele specifice,precum şi a unei arme tip puşcă cuaer comprimat seria x indicate în procesul-verbal de percheziţie imobiliară din 13 martie 2015 al DGA . S-a dispus restituirea către numita V., domiciliată în Chiuzbaia, nr. 192, jud. Maramureş a celorlalte bunuri ridicate, conform aceluiaşi proces – verbal de percheziţie domiciliară cu excepţia sumei de 650 de euro (pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea penală din 13 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2015). S-a dispus restituirea către numita V. a unei xerocopii de pe CI emisă pe numele de W. ridicată, conform procesului-verbal de percheziţie auto din 13 martie 2015 a DGA .

S-a dispus restituirea către numitul X., domiciliat în satul Mocira, str. x, jud. Maramureş a bunurilor ridicate potrivit procesului – verbal de percheziţie domiciliară din 13 martie 2015 a DGA – SJA Harghita, precum şi a celor ridicate conform procesului – verbal de percheziţie domiciliară din 13 martie 2015 a DGA (filele x – 255 vol. 3 dosar u.p.).

S-a dispus restituirea către numitul Y., cetăţean moldovean, conform procesului – verbal de percheziţie domiciliară efectuată în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj întocmit la 13 martie 2015 de SJA Cluj . S-a dispus restituirea către S.C. Z. S.R.L., cu sediul în Cluj Napoca, str. x, nr. 4/50, jud. Cluj a bunurilor ridicate conform procesului – verbal de percheziţie auto din 13 martie 2015 al DGA . S-a dispus restituirea către numita AA., domiciliată în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziţie auto din 13 martie 2015 al DGA . S-a dispus restituirea către numitul BB., domiciliat în Baia Mare, str. x, jud. Maramureş a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziţie domiciliară din 13 martie 2015 al DGA- SJA Hunedoara . S-a dispus restituirea către numitul CC., domiciliat în satul Odoreu, str. x, jud. Satu Mare a bunurilor ridicate, conform procesului – verbal de percheziţie domiciliară din 13 martie 2015 a DGA – SJA Satu Mare . S-a dispus confiscarea de la numitul CC. a două lămpi U.V., unei fotocopii color a unui permis de conducere emis pe numele DD. şi a unui paşaport emis de Marea Britanie seria x fără date de identificare ale unei persoane (care are 16 file şi două din material plastic transparent) şi s-a dispus restituirea către acesta a celorlalte bunuri ridicate, conform procesului – verbal de percheziţie domiciliară din 13 martie 2015 a SJA Bihor .

În baza art. 146 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus conservarea prin arhivare o dată cu dosarul la sediul instanţei în locuri speciale cu asigurarea confidenţialităţii, după rămânerea definitivă a sentinţei, a 4 suporturi optice înregistrate la poziţia nr. 19/2015 în registrul de mijloace de probă a tribunalului.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat (cu excepţia inculpatului decedat EE.) să plătească statului suma de câte 10.800 RON fiecare – cheltuieli judiciare. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 1.253 RON (pentru domnii avocaţi FF. şi GG.), de 2.506 RON (pentru domnul avocat HH. – 1.253 RON x2) şi de câte 1500 RON - onorarii majorate (pentru doamnele avocat II., JJ. şi KK.).

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond au declarat apel inculpaţii A., F., B., G., H., C., I., E., D. şi J..

Prin decizia penală nr. 350/A din data de 10 martie 2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii A., F., H., C., I. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 186/3.12.2019 pronunţate de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2015.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, numai sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals şi sub aspectul tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni în privinţa inculpatului E. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite, printre altele:

3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului H. în pedepsele componente şi a înlăturat sporul.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul H. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de uz de fals în forma complicităţii, prev. de art. 48 din C. pen. rap.la art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen.

A menţinut celelalte pedepse aplicate inculpatului.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi a art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 8 luni şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă principală de 2 ani şi 8 luni închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii B., G., J. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 186/3.12.2019 pronunţate de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii apelanţi B., G., J. şi D. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în apel.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., sumele de 600 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., F., C., precum şi sumele de 1253 RON reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii B., G. au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul H., invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 1080/A din data de 24 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. s-a admis în principiu şi în fond contestaţia în anulare promovată de apelantul-inculpat H. , împotriva deciziei penale nr. 350/A/10.03.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. (de către apelantul-inculpat H.).

Rejudecând în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 2 ani 8 luni închisoare, în pedepsele componente şi înlătură sporul de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi a înlăturat consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 256/10.03.2021, emis conform sentinţei penale nr. 186/03.12.2019 pronunţate de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2015, a fost anulat în urma condamnării pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Galaţi.

S-a constatat că acest condamnat a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 14 martie 2015 – 12 iulie 2015.

S-a constatat că acest condamnat a executat, în baza deciziei penale nr. 350/A/10.03.2021 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsa închisorii începând cu data de 20.08.2021 la zi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 350/A/10.03.2021, pronunţate de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2020.

În esenţă, s-a reţinut în sarcina inculpatului H. că, aflându-se în Italia, la Milano, şi dorind să plece în Germania, însă nu putea să se deplaseze în mod legal, având interdicţie în acest sens, l-a contactat pe inculpatul A. pentru a-i procura o carte de identitate falsă sens în care aceştia s-au întâlnit în Baia Mare, i-a dat acestuia nişte fotografii pe un CD şi suma de 300-400 euro, ulterior inculpatul A. i-a predat o carte de identitate românească – document cu privire la care a precizat că este "bun", însă inculpatul H. nu l-a folosit niciodată. La sfârşitul anului 2014, inculpatul H. i-a solicitat inculpatului A. să îi procure două cărţi de identitate false pentru cetăţeni albanezi. Fotografiile i-au fost date pe un CD, cărţile de identitate au fost predate de inculpatul A. unui cetăţean albanez care i-a achitat suma de 800 euro, după câteva zile cei doi cetăţeni albanezi fiind prinşi de organele de poliţie pe un aeroport din Italia având asupra lor documentele false, în timp ce intenţionau să plece în Marea Britanie. Inculpatul H. i-a cerut să îi procure un permis de conducere românesc fals pentru o persoană de sex feminin, i-a dat o fotografie pe mail pe care a trimis-o inculpatul J. numitului W., i-a predat inculpatului Gliga permisul pentru care a primit 200 euro trimişi lui W..

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, invocând cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, Ministerul Public a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, casarea hotărârii şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a admis contestaţia în anulare şi s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 41 din C. pen.

În motivarea recursului în casaţie, Ministerul Public a susţinut că, decizia pronunţată în apel este nelegală, în condiţiile în care, în mod greşit, s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Astfel, a arătat că infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârşite în perioada noiembrie 2014 - martie 2015.

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, iar infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani

Raportat la aceste pedepse prevăzute de lege, termenul de prescripţie generală pentru ambele infracţiuni este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Termenul de prescripţie specială pentru ambele infracţiuni este, aşadar, de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Ţinând cont de datele la care au fost săvârşite aceste infracţiuni, respectiv perioada noiembrie 2014 - martie 2015, termenul de prescripţie specială nu era împlinit la data de 10.03.2021, când a fost pronunţată Decizia nr. 350/A/2021, urmând a fi împlinit în luna mai 2025, ţinând cont şi de suspendarea termenului prescripţiei răspunderii penale pe durata stării de urgenţă (2 luni), pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V.Dongoroz): "în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituţia prescripţiei ca aparţinând dreptului penal substanţial şi ca atare aplică în materia prescripţiei regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripţiei, nu şi actelor întreruptive de prescripţie. Într-adevăr, în timp ce prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum)".

La rândul său, Curtea Constituţională a reţinut că aşezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare şi scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014): "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură, iar valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Or, a precizat că, în cauza de faţă au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, respectiv în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acţiunea penală a fost pusă în mişcare împotriva inculpatului H. prin Ordonanţa din data de 13.03.2015, iar ulterior, în faza de judecată, la data de 26.03.2018 a fost audiat inculpatul H..

Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum şi nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, procurorul a susţinut că urmează a fi examinat în ce condiţii aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripţie.

Prin Decizia nr. 473/2018, instanţa de control constituţional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispoziţiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condiţiile de incriminare a faptei şi pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, ceea ce este cert şi constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituţionalitate este faptul că legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei trebuie sa respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenţie, care reprezintă fundamentul protecţiei juridice sub aspectul neretroactivităţii legii.

Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că soluţia legislativă criticată priveşte declararea imprescriptibilităţii executării pedepselor principale în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripţie, iar opţiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe, inclusiv pentru infracţiunii comise anterior, pentru care termenul de prescripţie a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispoziţiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin, (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior întocmirii Ordonanţei din data de 13.03.2015, a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 5 ani, care a fost întrerupt de mai multe ori, inclusiv prin audierea inculpatului H. din data de 26.03.2018, astfel că termenul de prescripţie specială, în mod evident, nu a fost împlinit la data de 10.03.2021, data soluţionării definitive a cauzei, urmând a fi împlinit în luna mai 2025, ţinând cont şi de suspendarea termenului prescripţiei răspunderii penale pe durata stării de urgenţă (2 luni).

În cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022, s-a arătat că, între data de 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022, "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

Întrucât întreruperea cursului prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 şi mai 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

Concluzia de mai sus este întrutotul în acord cu constatările Curţii Constituţionale: "De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiei constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Art. 5 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficienţă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Caracterul întreruperii prescripţiei ca instituţie de drept procesual penal rezultă şi din faptul că spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată.

Odată prescripţia întreruptă, procesul penal va continua, fiind greu de motivat şi de justificat, după întocmirea de acte procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluţii în cauză, că de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei şi că acestea nu şi-au produs efectul. O astfel de interpretare ar aduce grave atingeri şi principiului securităţii raporturilor juridice şi implicit drepturilor părţii adverse.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare formulată de inculpatul H..

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, la data de 17 octombrie 2022, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 29 noiembrie 2022, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Prin încheierea din data de 29 noiembrie 2022, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1080/A din data de 24 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022 a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi pe cele prev. de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen. raportat la art. 438 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis-o, în principiu, şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 17 ianuarie 2023, s-au luat concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În vederea stabilirii incidenţei acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanţei asupra existenţei/inexistenţei cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situaţia concretă şi datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În speţă, în limitele procesuale menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că argumentele invocate de parchet în susţinerea cererii sale de recurs în casaţie vizând faptul că, raportat la perioada în care au fost săvârşite faptele, termenul de prescripţie specială nu era împlinit la data de 10.03.2021, când a fost pronunţată decizia nr. 350/A/2021, urmând a fi împlinit în luna mai 2025, (cu privire la infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale), avându-se în vedere suspendarea termenului prescripţiei pe durata de 2 luni aferentă stării de urgenţă şi că au fost îndeplinite acte de procedură în dosar, respectiv acţiunea penală a fost pusă în mişcare împotriva inculpatului H., prin ordonanţa din data de 13 martie 2015, iar ulterior, în faza de judecată, la data de 26.03.2018, a fost audiat inculpatul, ce au determinat curgerea unui nou termen de prescripţie, sunt nefondate pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Verificând din această perspectivă hotărârea atacată, Înalta Curte constată că acuzaţiile aduse inculpatului H. au constat în aceea că, în perioada noiembrie 2014- martie 2015, a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat din care face parte şi A., C., B., G., LL., EE., I., J., E., numitul W. din Republica Moldova, F. şi alte persoane (de ex. şoferii de pe curs Chişinău-Cluj Napoca printre care şi inc. D.) în vederea identificării de persoane care doresc documente de identitate falsificate (permis de conducere, carte de identitate, paşaport pe un alt nume) şi a ajutării în vederea confecţionării acestora în Republica Moldova prin transmiterea de documente şi date necesare confecţionării/plăsmuirii acestora şi ulterior remiterea către beneficiari a acestor documente contrafăcute, în schimbul unor sume de bani, faptă urmată de săvârşirea de infracţiuni care au făcut obiectul constituirii grupului.

Acelaşi inculpat, în perioada noiembrie 2014- martie 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în schimbul unor sume de bani, a lăsat impresia mai multor persoane, respectiv unor cetăţeni străini că are influenţă asupra unor funcţionari competenţi pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă şi materiale originale necesare pentru confecţionarea şi remiterea unor documente de identitate contrafăcute solicitate acestora de către beneficiari, cumpărătorii de influenţă.

În luna noiembrie- decembrie 2014, inculpatul H. i-a dat o sumă de bani inculpatului A. pentru a-i procura pentru sine documente de identitate contrafăcute, acesta lăsându-i impresia că are influenţă asupra unor funcţionari competenţi pentru a-i determina să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu, respectiv a le furniza date reale de stare civilă şi materiale originale necesare pentru confecţionarea şi remiterea documentelor de identitate contrafăcute solicitate.

De asemenea, în perioada noiembrie 2014- martie 2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în schimbul unor sume de bani, a ajutat, prin furnizarea de date de stare civilă/antropometrice şi de materiale, colectate şi prin intermediul beneficiarilor, la contrafacerea în Republica Moldova, prin intermediul lui A. şi a numitului "W.", a unor documente de identitate pentru sine dar şi pentru alţi beneficiari - documente care ulterior au fost remise, prin intermediul aceloraşi persoane, beneficiarilor finali cumpărătorii de influenţă.

Curtea de Apel Cluj a reţinut că, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge, în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., de la momentul epuizării infracţiunii, respectiv de la data săvârşirii ultimei infracţiuni în cadrul grupului organizat, când a încetat activitatea infracţională, în concret de la data de 13 martie 2015 şi s-a împlinit la data de 13 martie 2020, nefiind întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivităţii legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluţionării dosarului nr. x/2020, în apel.

Apoi, cu referire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, Curtea a reţinut că data de început a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale este de la data ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate, mai exact din luna martie 2015, la un moment anterior celui de 13.03.2015, când întreaga activitate infracţională a încetat, ca urmare a intervenţiei organelor judiciare şi s-a împlinit la data de 13 martie 2020, aşa cum s-a arătat anterior.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

Astfel, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunţate, referitoare la natura dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, şi a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în special, este incidentă şi în speţa de faţă.

Subsecvent admiterii contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. – soluţie ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casaţie – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul declarat de inculpatul H., valorificând, în acest cadru procesual, prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022. Modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă anterior menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 48 rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani şi a început să curgă la data de 13 martie 2015, data epuizării infracţiunilor.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a prevăzut cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, la data de 13 martie 2020.

Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. şi complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1080/A din data de 24 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat H., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1080/A din data de 24 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - MM