Recognition of Foreign Conviction and Exclusion of Conditional Sentence Reduction Credits from Deducted Detention

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 78 din data de 27 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în dosarul nr. x/2022, în baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 27.07.2022 de către autorităţile judiciare din Franţa – Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Douai pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 99 alin. (3) coroborat cu art. 141 alin. (6) lit. b) pct. i şi art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a recunoscut, pe cale incidentală, sentinţa penală din 13.10.2021 pronunţată de Tribunalul judiciar din Lille (Secţia Jurisdicţie Inter-Regională Specializată), definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 11.05.2022 de către Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de:

- facilitarea intrării, circulaţiei sau şederii ilegale a unui străin în Franţa sau într-un stat semnatar al convenţiei de la Schengen, grup infracţional organizat, fapte prevăzute de articolele L.622-1 alin. (1), alin. (2), alin. (3), L.622-5 pct. 1 din Codul privind intrarea şi şederea străinilor şi dreptul de azil şi pedepsite de articolele L. 622-3, L. 622-5, L. 622-6, L. 622-7 din Codul privind intrarea şi şederea străinilor şi dreptul de azil.

- spălare de bani în formă agravată: participarea în grup infracţional organizat la o operaţiune de investiţie, disimulare sau conversie a produselor infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite de articolele 324-1, 324-1-1, 324-2, 324-3, 324-7, 324-8 şi 132-71 din C. pen., fapte care, potrivit C. pen. român, constituie infracţiunile de:

- trafic de migranţi, prevăzută de art. art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din L 656/2002 şi

- constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În baza art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 ani închisoare de către persoana solicitată A..

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare perioadele în care persoana solicitată a fost privată de libertate, astfel:

- de la 28.06.2019 până la 16.07.2020 - perioada în care persoana solicitată a fost privată de libertate pe teritoriul statului român (în dosarul penal nr. x/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia - mandat european de arestare) şi pe teritoriul statului francez (după predarea în baza mandatului european de arestare) şi

- începând cu 29.08.2022 la zi (durata arestării provizorii în dosarul pendinte în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare).

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentinţe.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în prezenta procedură au rămas în sarcina statului.

Onorariul traducătorului de limba franceză în cuantum de 3630,42 RON, potrivit facturilor depuse la dosar a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sesizarea formulată la data de 29.08.2022 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de cel mult 15 zile faţă de persoana solicitată A. în vederea prezentării mandatului european de arestare emis la data de 27.06.2022 de către autorităţile judiciare din Franţa în dosarul nr. x/236.

În motivarea sesizării s-a arătat că prin intermediul SIRENE Franţa s-a transmis o semnalare cu privire la darea în urmărire internaţională în vederea arestării şi predării către Republica Franceză a cetăţeanului român A..

Din cuprinsul semnalării rezultă că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 27.07.2022 de către autorităţile judiciare din Franţa – Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Douai - mandatul european de arestare cu referinţa 22/236; mandatul european are la baza mandatul naţional de arestare preventivă din 11.05.2022 emis de Curtea de Apel Douai pe numele persoanei ante menţionate şi care este cercetată pentru infracţiuni pentru care legea prevede maxim 10 ani închisoare.

Persoanei solicitate i se impută faptul că făcea parte dintr-o reţea de contrabandişti, fiind şofer pe un camion cu care transporta ilegal persoane în diverse ţări, respectiv persoane originare din Iran, Irak, Kurdistan, Eritreea şi Afganistan, pentru a le introduce ilegal în Marea Britanie. S-a arătat că persoana solicitată ar fi început să participe la săvârşirea faptelor începând cu luna ianuarie 2019.

La data de 06.02.2019, în timpul unui control în Portul Calais, poliţiştii au găsit un imigrant irakian în camionul său, iar la 18.04.2019, în cursul unei încercări de traversare prin Rotterdam, poliţiştii au descoperit în camionul acestuia 18 imigranţi. Fiind interogat la 04.10.2019, A. a declarat că primea instrucţiuni de la B., acesta punându-i la dispoziţie imigranţi pe care să-i transporte cu camionul său.

Faptele pentru care este cercetată persoana solicitată se circumscriu, potrivit menţiunilor înscrise în mandatul european de arestare, infracţiunilor de:

- facilitarea intrării, circulaţiei sau şederii ilegale a unui străin în Franţa sau într-un stat semnatar al convenţiei de la Schengen, grup infracţional organizat, fapte prevăzute de articolele L.622-1 alin. (1), alin. (2), alin. (3), L.622-5 pct. 1 din Codul privind intrarea şi şederea străinilor şi dreptul de azil şi pedepsite de articolele L. 622-3, L. 622-5, L. 622-6, L. 622-7 din Codul privind intrarea şi şederea străinilor şi dreptul de azil.

- spălare de bani în formă agravată: participarea în grup infracţional organizat la o operaţiune de investiţie, disimulare sau conversie a produselor infracţiunii, fapte prevăzute şi pedepsite de articolele 324-1, 324-1-1, 324-2, 324-3, 324-7, 324-8 şi 132-71 din C. pen.

Persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu un rest rămas de executat de 3 ani şi 23 zile.

Prin ordonanţa nr. 5030/II/5/2022/29.08.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 100 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 ore, în intervalul 29.08.2022 ora 10:45-30:08.2022, ora 10:45.

Prin încheierea penală nr. 46 din data de 29.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul x/2022 a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile până la depunerea mandatului european de arestare în original, emis de autorităţile franceze pe numele persoanei solicitate A., începând cu data de 29.08.2022 şi până la data de 12.09.2022, inclusiv (mandat de arestare provizorie nr. 21/29.08.2022).

S-a amânat soluţionarea cauzei la data de 12.09.2022, pentru când s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, precum şi traducerea acestuia în limba română şi s-a dispus citarea persoanei solicitate din Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul IPJ Alba, cu menţiunea prezenţei obligatorii.

La data de 12.09.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus în copie şi tradus în limba română - mandatul european de arestare emis la data de 11.05.2022 de către Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A. .

Persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, poziţie consemnată în declaraţia de la dosarul nr. x/2022.

În vederea punerii în executare a mandatului european de arestare cu referinţa 22/236 emis la data 27.07.2022 de către de către autorităţile judiciare din Franţa, a fost revocată măsura arestării provizorii luată faţă de persoana solicitată prin încheierea penală nr. 46/29.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2022 şi s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12.09.2022 şi până la data de 11.10.2022 inclusiv (mandat de arestare nr. x/12.09.2022).

Având în vedere refuzul neechivoc al persoanei solicitate de predare către autorităţile judiciare franceze, arătând că doreşte executarea pedepsei în România, Curtea a constatat că în prezenta cauză devin incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, Curtea a solicitat autorităţii judiciare emitente transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare pronunţată în dosarul penal nr. x/2036 din data de 11.05.2022, precum şi a tuturor actelor considerate a fi relevante în cauză.

La data de 05.10.2022 au fost transmise la dosarul cauzei de către autoritatea judiciară franceză decizia penală a Curţii de Apel Douai din 11.05.2022 prin care a fost respins apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei din 13.10.2021, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare şi amendă penală de 30.000 euro, iar cu titlu de pedeapsă complementară, interdicţia definitivă de a intra pe teritoriul statului francez.

Verificând actele şi lucrările dosarului în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze la data de 27.06.2022 pe numele persoanei solicitate A., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

Prin mandatul european de arestare emis la data de 27.07.2022 de către autorităţile judiciare din Franţa - mandatul european de arestare cu referinţa 22/236; mandatul european are la bază mandatul naţional de arestare din 11 mai 2022 emis de Tribunalul corecţional al Curţii de Apel Douai pe numele persoanei solicitate în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare (perioadă rămasă de executat 3 ani şi 23 zile închisoare) aplicată definitiv de către respectiva instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de L622-1 alin. (1), (2), (3); L622-51*; L622-3; L 622-5, L622-6, L 622-7 din C. pen. francez, fapte incriminate de legea penală română ca infracţiuni de trafic de imigranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., stabilindu-se sub aspectul stării de fapt că:

Persoana solicitată A., care era la data faptelor şofer de camion, făcea parte dintr-o reţea de contrabandişti; acesta transporta ilegal persoane în diverse ţări, respectiv persoane originare din Iran, Irak, Kurdistan, Eritreea şi Afganistan, pentru a le introduce ilegal în Marea Britanie; persoana solicitată a început să participe la săvârşirea faptelor începând cu luna ianuarie 2019.

La data de 06.02.2019, în timpul unui control în Portul Calais, poliţiştii au găsit un imigrant irakian în camionul său, iar la data de 18.04.2019, în cursul unei încercări de traversare prin Rotterdam, poliţiştii au descoperit în camionul acestuia 18 imigranţi.

Audiat fiind de către instanţă în procedura de faţă persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu luarea măsurii provizorii a arestării, pe considerentul că are un loc de muncă stabil şi nu doreşte să fie predat autorităţilor judiciare franceze; a arătat că a avut cunoştinţă despre procesul penal desfăşurat împotriva sa .

Curtea a precizat că semnalarea în vederea arestării provizorii echivalează cu un mandat european de arestare (conform art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, iar potrivit datelor de la dosarul cauzei, persoana solicitată A. a fost condamnat de către o instanţă din Franţa la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare (rest rămas de executat 3 ani şi 23 zile) pentru săvârşirea în mod repetat a unor infracţiuni apreciate ca având un grad de pericol social ce nu poate fi ignorat şi care se circumscriu unui fenomen infracţional aflat pe un trend ascendent, anume trafic de imigranţi în cadrul unui grup infracţional organizat.

Curtea a constatat că în legislaţia penală română faptele ce au făcut obiectul acuzaţiilor aduse persoanei solicitate se circumscriu infracţiunilor de: trafic de imigranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi), infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi) şi infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din L 656/2002 (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani).

Raportat la cerinţele impuse de art. 166 alin. (6), (8) şi 9 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că pedeapsa rezultantă pronunţată de către autoritatea judiciară franceză (4 ani închisoare) nu se impune a fi adaptată întrucât corespunde, în considerarea circumstanţelor reţinute în hotărârea definitivă de condamnare, atât prin prisma naturii şi duratei, inclusiv în situaţia concursului de infracţiuni, exigenţelor stabilite de legea penală română.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând, deducerea din pedeapsa aplicată a întregii perioade în care contestatorul s-a aflat în arest preventiv. De asemenea, a solicitat să se ţină seama de conţinutul certificatului întocmit în conformitate cu art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, depus la dosarul cauzei, conform căruia contestatorul A. ar beneficia de o bonificaţie oferită de legislaţia statului francez în ceea ce priveşte liberarea condiţionată după executarea a cel puţin jumătate din pedeapsă, bonificaţie pe care legislaţia română nu o prevede în prezent.

Examinând sentinţa penală contestată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare emitente transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine sunt:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată a consimţit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

(2) În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanţa poate dispune recunoaşterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;

e) executarea în România a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Se constată că faţă de persoana solicitată A. a fost emis la data de 27.07.2022 mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare din Franţa - mandatul european de arestare cu referinţa 22/236; mandatul european are la bază mandatul naţional de arestare din 11 mai 2022 emis de Tribunalul corecţional al Curţii de Apel Douai pe numele persoanei solicitate în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare (perioadă rămasă de executat 3 ani şi 23 zile închisoare) aplicată definitiv de către respectiva instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de L622-1 alin. (1), (2), (3); L622-51*; L622-3; L 622-5, L622-6, L 622-7 din C. pen. francez.

Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut că persoana solicitată A., care era la data faptelor şofer de camion, făcea parte dintr-o reţea de contrabandişti; acesta transporta ilegal persoane în diverse ţări, respectiv persoane originare din Iran, Irak, Kurdistan, Eritreea şi Afganistan, pentru a le introduce ilegal în Marea Britanie; persoana solicitată a început să participe la săvârşirea faptelor începând cu luna ianuarie 2019.

La data de 06.02.2019, în timpul unui control în Portul Calais, poliţiştii au găsit un imigrant irakian în camionul său, iar la data de 18.04.2019, în cursul unei încercări de traversare prin Rotterdam, poliţiştii au descoperit în camionul acestuia 18 imigranţi.

În faţa primei instanţe, persoana solicitată A. a invocat motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, invocând faptul că este are loc de muncă stabil în România şi nu doreşte să execute pedeapsa într-un penitenciar din Franţa.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (...) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent".

Înalta Curte constată că actele dosarului confirmă susţinerile persoanei solicitate, respectiv că este cetăţean român, cu domiciliul în România, în Franţa neaflându-se nicio persoană apropiată lui.

În aceste condiţii, în mod legal, prima instanţă a procedat la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004 a sentinţei penale din 13.10.2021 pronunţată de Tribunalul judiciar din Lille (Secţia Jurisdicţie Inter-Regională Specializată), definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 11.05.2022 de către Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x/236), trimisă de autorităţile judiciare franceze la cererea instanţei naţionale.

Înalta Curte, în baza propriului demers analitic constată că sentinţa penală pronunţată în străinătate are caracter definitiv şi este executorie, faptele pentru care persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare (perioadă rămasă de executat 3 ani şi 23 zile închisoare) ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunile de trafic de imigranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) C. pen., respectiv constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., durata pedepsei pe care trebuie să o execute este compatibilă cu pedeapsa prevăzută de legea română în cazul infracţiunilor de natura celor comise de contestator, neexistând motive de nerecunoaştere şi neexecutare din cele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la critica contestatorului în sensul că nu a fost dedusă întreaga perioadă cât a fost arestat se constată că, din certificatul emis de autoritatea judiciară franceză, transmis autorităţilor române, în limba franceză şi tradus în limba română se constată că nu sunt menţionate alte perioade de deducere în afara celor deja arătate.

Referitor la solicitarea contestatorului de a beneficia de "bonificaţia" oferită de legislaţia statului francez în ceea ce priveşte liberarea condiţionată după executarea a cel puţin jumătate din pedeapsă, se poate aprecia că această instituţie a "bonificaţiei" îşi găseşte corespondent, sub aspectul efectelor pe care le produce asupra pedepsei aplicate, în instituţia liberării condiţionate din legislaţia naţională şi reprezintă o vocaţie la care poate accede persoana condamnată dacă sunt îndeplinite anumite condiţii şi nu un drept recunoscut acesteia de a i se reduce pedeapsa aplicată.

Prin urmare, se constată că în mod corect prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind persoana solicitată A. şi a dedus perioada în care contestatorul a fost privat de libertate pe teritoriul statului român şi pe teritoriul statului francez.

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6) (…)."

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent".

Deopotrivă, prin Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată.

Prin raportare la cele anterior arătate se constată că în certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 emis în aplicarea sentinţei penale din 13.10.2021 pronunţată de Tribunalul judiciar din Lille (Secţia Jurisdicţie Inter-Regională Specializată), definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 11.05.2022 de către Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x, la rubrica "detalii privind durata pedepsei" se arată că: "durata totală a pedepsei (în zile) este de 1440 zile (4 ani). Perioada de detenţie provizorie în Franţa de la data de 17.07.2019 până la 16.07.2020 (în zile: 359 zile). Pedeapsă rămasă de executat: 1081 zile, calculul a fost efectuat la data de 07.12.2022. La rubrica credit de reducere a pedepsei nu este trecută nicio zi.

Ca atare, Înalta Curte reţine că din cuprinsul înscrisurilor şi datelor comunicate de autorităţile franceze rezultă neechivoc că pedeapsa aplicată (care a fost recunoscută) este cea de 4 ani închisoare din care s-a dedus de la 28.06.2019 până la 16.07.2020 - perioada în care persoana solicitată a fost privată de libertate pe teritoriul statului român (în dosarul penal nr. x/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia - mandat european de arestare) şi pe teritoriul statului francez (după predarea în baza mandatului european de arestare) şi începând cu 29.08.2022 la zi (durata arestării provizorii în dosarul pendinte în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare).

În privinţa perioadei reprezentând, potrivit legislaţiei franceze, "credit de reducere a pedepsei", aceasta reprezintă un beneficiu condiţionat acordat, în timpul executării unei pedepse definitive la închisoare, fiind vorba de un credit de reducere a pedepsei de 3 luni pentru primul an şi de 2 luni pentru fiecare an suplimentar. Potrivit datelor comunicate de autorităţile franceze, acest credit poate fi retras în cazul unui comportament necorespunzător în timpul detenţiei.

"Creditul de reducere a pedepsei" fiind deci o instituţie ţinând de faza de executare, aplicată condiţionat (în funcţie de comportamentul persoanei condamnate în timpul detenţie) şi retractabilă (în funcţie de acelaşi comportament), instituţie care are trăsături asemănătoare liberării condiţionate din dreptul intern, o astfel de perioadă nu intră în categoria celor care se impun a fi deduse în procedura recunoaşterii hotărârii penale străine.

Astfel, se constată că în certificat nu a fost menţionată o altă perioadă care urmează să fie dedusă din durata totală a pedepsei din alte motive decât cele referitoare la perioada totală a pedepsei care a fost deja dedusă prin hotărârea instanţei de fond.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 27 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din data de 27 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.

GGC - MM