Statute-of-Limitations Expiry Upheld: Criminal Case Terminated, Parole Revocation Quashed, Weapons Confiscation Maintained

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 328 din 21.02.2022 pronunţată de Judecătoria Giurgiu – secţia Penală, în temeiul art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A.) la o pedeapsă de 8 luni de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 4 ani, calculată de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 242 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 luni de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 4 ani, calculată de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, de la momentul rămânerii definitive a sentinţei, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 2419/10.12.2010, pronunţată de Judecătoria Arad, şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 2058 de zile.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 466/24.02.2021, pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin necontestare la data de 02.03.2021.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1470/14.06.2019, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 1523/15.11.2019, şi sentinţa penală nr. 234/10.02.2020, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 25.02.2020.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 234/10.02.2020, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 25.02.2020, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

1. pedeapsa de 1 an şi 6 luni de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1470/14.06.2019, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 1523/15.11.2019;

2. pedeapsa de 1 an şi 6 luni de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1470/14.06.2019, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 1523/15.11.2019;

3. pedeapsa de 1 an şi 6 luni de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 234/10.02.2020, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 25.02.2020.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele cinci pedepse cu închisoarea şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni de închisoare, la care adaugă 1 an şi 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an şi 6 luni, 1 an şi 6 luni, 8 luni, 4 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni de închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme) pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a adăugat la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 56/31.02.2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 173/09.05.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, de 2058 de zile, pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani, 10 luni, şi 2058 de zile.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme) pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 2 ani, 10 luni, şi 2058 de zile închisoare aplicată prin prezenta perioada executată de la data de 08.11.2019 la data de 02.03.2021.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 58/2007, emis în baza sentinţei penale nr. 56/31.02.2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 173/09.05.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 242/26.02.2020, emis în baza sentinţei penale nr. 234/10.02.2020, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 25.02.2020, şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- armă letală cu ţeavă lungă lisă, fără marcă, seria x, cal. 9 mm;

- armă cu aer comprimat marca "B.", seria x, cal. 5,5 mm;

- pistol cu aer comprimat marca "C.", seria x, cal. 6 mm;

- pistol neletal cu aer comprimat fără marcă şi serie, cal 6 mm;

- 55 diaboluri cal. 5,5 mm;

- 29 bile din plumb;

- 7 butelii aer comprimat ridicate de la inculpat conform procesului-verbal din data de 21.01.2016, şi introduse în Camera de Corpuri Delicte a IPJ Giurgiu conform dovezii nr. x/26.09.2018.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 de RON cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală şi 300 de RON cheltuieli judiciare din faza camerei preliminare şi de judecată.

În drept, s-a reţinut că:

1. Deţinerea de către inculpat la data de 21.01.2016 a unei arme letale cu ţeavă lungă lisă, fără marcă, seria x, cal. 9 mm., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.

2. Deţinerea de către inculpat la data de 21.01.2016 a unei arme cu aer comprimat marca "B.", seria x, cal. 5,5 mm; unui pistol cu aer comprimat marca "C.", seria x, cal. 6 mm; unui pistol neletal cu aer comprimat fără marcă şi serie, cal 6 mm; a 55 diaboluri cal. 5,5 mm; a 29 bile din plumb; şi a 7 butelii aer comprimat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarant apel inculpatul A..

Apelantul inculpat A. a solicitat să se constate prescrierea faptei, având în vedere dispoziţiile art. 154 C. pen., cu referire la Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale.

Prin decizia penală nr. 1079/A din data de 21.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2019 în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 328/21.02.2022, pronunţată de Judecătoria Giurgiu – secţia Penală în dosarul nr. x/2019.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, şi în totalitate încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28.02.2022, şi rejudecând:

S-a constatat că prin încheierea din data de 29.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. şi art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune, prev. de art. 342 alin. (1), (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1), (2) din C. pen. (faptă din data de 21.01.2016), ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale apelate numai în ceea ce priveşte dispoziţia de confiscare a bunurilor a căror deţinere este interzisă de legea penală, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în fond şi în apel au rămas în sarcina statului.

Pronunţarea deciziei s-a făcut prin punerea acesteia la dispoziţia inculpatului şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei la data de 21 iulie 2022.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat cereri de recurs în casaţie:

- la data de 05 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. – în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

În temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate, privind pe inculpatul A. şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

A susţinut că, în prezenta cauză actele de procedură efectuate înainte de pronunţarea Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial din 09.06.2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, aveau aptitudinea de a întrerupe cursul prescripţiei, fiind comunicate şi dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalităţii sesizării şi judecata în primă instanţă cu celeritate. Inculpatul a fost încunoştinţat despre acuzaţiile ce i s-au adus, fiind lipsit de orice echivoc că fapta de natură penală pe care a săvârşit-o nu şi-a pierdut rezonanţa socială avută în momentul comiterii acesteia.

Având în vedere efectul instantaneu al întreruperii termenului de prescripţie, faptul că actele de procedură întreruptive au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale şi a exigenţelor impuse de Decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale (reluate şi în Decizia nr. 650/2018 publicată în 07.02.2019) şi faptul că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, astfel cum prevede şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României s-a apreciat că o constatare ulterioară a neconstituţionalităţii aceluiaşi text de lege (art. 155 alin. (1) C. pen.) prin Decizia nr. 358/2022 nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate în cauză şi comunicate inculpatului în perioada 25 iunie 2018 -30 mai 2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022).

- la data de 15.09.2022 a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..

La 21.09.2022 Curtea de Apel Bucureşti a restituit pe cale administrativă cererea inculpatului în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

La 03.10.2022 inculpatul A. a completat cererea de recurs în casaţie, FĂRĂ a indica vreun caz de recurs în casaţie dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În esenţă, a solicitat să se constate că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt de natură penală şi, totodată sunt prescrise.

Prin încheierea nr. 569/RC din 09 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2019, în esenţă, s-au dispus următoarele:

I. A fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1079/A din data de 21 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019.

II. În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., împotriva aceleiaşi hotărâri.

A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Referitor la cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a apreciat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. s-a constatat că cererea de recurs în casaţie a inculpatului A. nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu se indică, în concret, vreunul dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea şi argumentele pentru care, cel puţin formal, criticile enunţate se circumscriu acestor cazuri.

Prin urmare, în lipsa indicării vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., în forma sa în vigoare la momentul formulării cererii de recurs în casaţie, judecătorul de filtru este pus în imposibilitatea de a evalua, la nivel formal, concordanţa criticilor factuale formulate cu motivele de recurs în casaţie prevăzute de lege.

Or, indicarea concretă a unuia dintre cazurile de casare prevăzut de lege constituie o condiţie de admisibilitate intrinsecă cererii de recurs în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea căii de atac extraordinare, aspect ce se desprinde din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 442 alin. (2) din C. proc. pen. coroborată cu dispoziţiile art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. care nu permit examinarea unui recurs în casaţie altfel decât în limita cazurilor prevăzute expres de lege.

Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 09 noiembrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care şi cazul în care intervine amnistia sau prescripţia), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condiţiile pronunţării Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La momentul adoptării şi intrării în vigoare a C. pen. al României, respectiv 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .

Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele:

"72. Aşa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

74. Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.

75. În acest context, Curtea constată că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).

76. Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate."

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispoziţiile C. pen. în vigoare în perioada menţionată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecinţă, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpat se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, admiţând apelul declarat de către de inculpatul A. a dispus în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1), (2) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În acest sens, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, a reţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului A. a început să curgă de la data săvârşirii, respectiv 21.01.2016, astfel că pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1), (2) din C. pen., termenul de 5 ani, socotit în condiţiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 25.01.2021, anterior pronunţării deciziei instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1079/A din data de 21 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1079/A din data de 21 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.

GGC - MM