Aggravated tax evasion via fictitious intra-community acquisitions: prosecution appeal dismissed and proceedings terminated due to expired statute of limitations

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2/2022 din data de 20.01.2022 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 şi art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., cu domiciliul procesual ales în mun. Oradea, jud. Bihor, la pedeapsa de 11 ani închisoare (1 an spor închisoare) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale în cadrul vreunei societăţi comerciale.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 280/P/20.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bihor definitivă prin decizia penală nr. 669/11.12.2014 a Curţii de Apel Oradea (infracţiuni comise în 08.01.2009-20.02.2009) şi sentinţa penală nr. 134/P/31.08.2015 pronunţată de Tribunalul Bihor modif. prin decizia penală nr. 917/A/23.12.2016 a Curţii de Apel Oradea (infracţiuni comise în perioada 2008-2010).

În vederea aplicării regulilor de sancţionare a infracţiunilor concurente, s-a dispus descontopirea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 134/2015 pronunţată de Tribunalul Bihor modificată prin decizia penală nr. 917/A2016 a Curţii de Apel Oradea în pedepsele componente de:

- 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsă complementară pe o durata de 5 ani.

- 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani.

- 4 ani închisoare aplicată şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani.

- 6 ani închisoare aplicată şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 cu titlul de pedeapsa complementară pe o durata de 5 ani.

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 280/2014 şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) şi k Noul C. pen.

S-a dispus înlăturarea sporului de 2 ani închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 134/2015 pronunţată de Tribunalul Bihor modificată prin decizia penală nr. 917/A2016 a Curţii de Apel Oradea.

În baza art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-a dispus contopirea celor cinci pedepse repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 11 ani închisoare stabiliţi în prezenta cauză, la care s-a adăugat sporul de 2 ani închisoare (aplicat cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa penală nr. 134/2015 pronunţată de Tribunalul Bihor), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultată de 13 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale în cadrul vreunei societăţi comerciale.

În baza art. 35 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale în cadrul vreunei societăţi comerciale, pe o perioada de 5 ani.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată de 11 ani închisoare perioada reţinerii din 30.06.2011, a arestului preventiv de la 01.07.2011-29.07.2011 (Sentinţa penală nr. 917/2016) şi a perioadei de executare de la 11.12.2014 la 29.01.2019.

2. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1)1 lit. b) şi art. 124 C. pen. 1969, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. B. S.R.L. (fost C.), cu sediul social în Oradea, jud. Bihor, CUI x înregistrată la ORC Bihor sub x, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

3. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1)1 lit. b) şi art. 124 C. pen. 1969, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. D. S.R.L., cu sediul social în Oradea, str. x, jud. Bihor, CUI Ro x, înregistrată la ORC Bihor sub x, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

4. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza finală C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. E. S.R.L. (fostă S.C. F. SRL), cu sediul social în Oradea, str. x, jud. Bihor, CUI Ro x, înregistrată la ORC Bihor sub x, întrucât a intervenit radierea persoanei juridice.

5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 şi art. 42 C. pen. a fost condamnată inculpata G., născută la data de 26.01.1976 în Oradea, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a aplicat inculpatei G. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale şi dreptul de a fi contabil, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatei G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale în cadrul vreunei societăţi comerciale şi dreptul de a fi contabil.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru o a doua infracţiune de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. 1969, rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G., pentru infracţiunea fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

6. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

7. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1)1 lit. b) şi art. 124 C. pen. 1969, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata S.C. I. S.R.L., cu sediul social în Oradea, str. x, CUI Ro x, înregistrată la ORC Bihor sub nr. x/2010, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi a obligat, în solidar, inculpaţii A. şi G. la plata sumei totale de 540.576 RON, din care suma de 332.068 RON, din care 331.681 RON TVA de plată şi impozit pe profit în sumă de 387 RON, prejudiciul cauzat de inculpata S.C. B. S.R.L., suma de 176.173 RON reprezentând TVA de plata, prejudiciul cauzat de S.C. D. S.R.L. şi suma de 32.335 RON reprezentând TVA de plată, prejudiciul cauzat de S.C. E., precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 şi urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult până la data deschiderii procedurii insolvenţei privind societăţile inculpate S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi a obligat inculpata S.C. B. S.R.L. (în solidar cu inculpaţii A. şi G.) la plata sumei de 332.068 RON, din care 331.681 RON TVA de plata şi impozit pe profit în sumă de 387 RON, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 şi urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult până la data deschiderii procedurii insolvenţei privind această societate, conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi obliga inculpata S.C. D. S.R.L. (în solidar cu inculpaţii A. şi G.) la plata sumei de 176.173 RON reprezentând TVA de plata, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 şi urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult până la data deschiderii procedurii insolvenţei privind această societate, conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. şi art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017, s-au menţinut măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanţa din 28.05.2015, respectiv măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului-teren, în suprafaţă de 67.201 mp. situat în extravilanul Mun. Oradea, nr. 1-CÂMPIE, înscris în CF. x Oradea, nr. topo. 5589, aparţinând inculpatului A. şi s-au extins măsurile asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., prezente şi viitoare până la concurenţa sumei de 540.576 RON la care s-au adăugat şi accesoriile (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei G., prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 540.576 RON la care s-au adăugat şi accesoriile (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. B. S.R.L., prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 332.068 RON, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 C. proc. pen. cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. D. S.R.L., prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 176.173 RON, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere).

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., G., S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L. la plata sumei de 5000 RON, fiecare în parte, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul apărătorilor din oficiu, respectiv avocat din oficiu J., pentru inculpata S.C. D. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegaţiei nr. x; av. oficiu K., pentru inculpata S.C. I. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegaţiei nr. x; av. oficiu L., pentru inculpata S.C. E. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegaţiei nr. x; av. oficiu M., pentru inculpata S.C. B. S.R.L., în cuantum de 520 RON, conform delegaţiei nr. x; av. oficiu N., pentru inculpatul H., în cuantum de 1253 RON, conform delegaţiei nr. x; av. oficiu O., pentru inculpatul A., în cuantum de 260 RON conform delegaţiei nr. x; av. oficiu P., pentru inculpatul A., în cuantum de 1253 RON, conform delegaţiei nr. x; av.oficiu M., pentru inculpata S.C. B. S.R.L., în cuantum de 1253 RON, conform delegaţiei nr. x, a urmat a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În fapt, s-a reţinut că faptele inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de administrator în fapt al societăţilor S.C. B. S.R.L. Oradea, S.C. D. S.R.L. Oradea şi S.C. E. S.R.L. Oradea, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a efectuat achiziţii de bunuri fictive de la inculpata S.C. I. când, în fapt, acestea reprezentau achiziţii directe intracomunitare, în scopul eludării plăţii taxelor şi impozitelor datorate, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului, în sumă de 540.576 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În mod particular, în cazul acestui inculpat s-a justificat reţinerea formei continuate a infracţiunii de evaziune fiscală chiar dacă a acţionat prin intermediul a trei societăţi comerciale, în speţă, S.C. B. S.R.L. (fosta S.C. C. SRL), S.C. D. S.R.L. (Q.) şi S.C. E. S.R.L. (fosta S.C. F. SRL). Ceea ce a reprezentat relevantă este rezoluţia infracţională unică care a rezultat din faptele obiective manifestate, desfăşurate în aceeaşi perioadă de timp, octombrie- noiembrie 2010, cuantumul total al prejudiciului ducând la reţinerea formei agravante a infracţiunii, acesta fiind mai mare decât echivalentul în RON a sumei de 100.000 Euro.

Faptele inculpatei S.C. B. S.R.L., CUI x (fostă S.C. C.), constând în aceea că, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a înregistrat, fictiv, în evidenţele contabile, 24 facturi, în valoare totală, de 1.713.683,40 RON, reprezentând achiziţii de la S.C. I. S.R.L., administrată în drept de inculpatul H., interpunând această societate în achiziţiile intracomunitare efectuate, în scopul eludării plăţii taxelor şi impozitelor datorate din care TVA, pentru care a fost exercitat dreptul de deducere, în valoare de 331.681 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Faptele inculpatului S.C. D. S.R.L., CUI x (Q.) constând în aceea că, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale înregistrează, fictiv, în evidenţele contabile, 59 facturi, în valoare totală, de 910.228,70 RON, reprezentând achiziţii de la S.C. I. S.R.L., administrată în drept de inculpatul H., interpunând această societate în achiziţiile intracomunitare efectuate, în scopul eludării plăţii taxelor şi impozitelor datorate din care TVA, pentru care a fost exercitat dreptul de deducere, în valoare de 176.173 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Faptele inculpatei S.C. E. S.R.L., CUI x (fosta S.C. F.), constând în aceea că, în perioada octombrie- noiembrie 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale înregistrează, fictiv, în evidenţele contabile, 5 facturi, în valoare totală, de 167.065,20 RON, reprezentând achiziţii de la S.C. I. S.R.L., administrată în drept de inculpatul H., interpunând această societate în achiziţiile intracomunitare efectuate, în scopul eludării plăţii taxelor şi impozitelor datorate, din care TVA, pentru care a fost exercitat dreptul de deducere, în valoare de 32.335 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat bugetului consolidat de stat, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

S-a reţinut că inculpata S.C. E. S.R.L. nu mai are calitatea de subiect procesual având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 1006/02.12.2020 s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea persoanei juridice.

Faptele inculpatei G. constând în aceea că, în cursul anului 2010, a ajutat la înfiinţarea S.C. I. S.R.L. Oradea, inclusiv prin întocmirea unui înscris, denumit "acord de proprietari" şi datat 23.09.2010 şi, ulterior, a pus la dispoziţia administratorului de drept H. diverse documente contabile şi de plată spre a fi semnate de acesta din urmă, ajunse în posesia reprezentanţilor inculpatelor S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., care le-au folosit pentru derularea unor achiziţii intracomunitare prin interpunerea formală a S.C. I. S.R.L., în vederea eludării taxelor datorate bugetului de stat, prin care s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 540.576 RON, a acceptat să îndeplinească servicii de contabilitate şi a făcut demersuri pentru recuperarea unei cantităţi de marfă confiscate, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii unice (unitate legală) de complicitate la evaziune fiscală, prev. art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu ref. la art. 5 C. pen.

În privinţa inculpatei S.C. I. S.R.L. s-a reţinut că această societate a săvârşit infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., întrucât inculpatei H. şi-ar fi dat acordul pentru înfiinţarea S.C. I. S.R.L. Oradea pe numele său şi a folosit societatea respectivă semnând documente contabile şi de plată, folosite pentru plata mărfurilor achiziţionate în numele societăţii din spaţiul intracomunitar, în realitate beneficiarii acestor mărfuri fiind inculpatele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., prin care s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 540.576 RON.

Faptele inculpatei H. au constat în aceea că, în calitate de administrator în drept al societăţii S.C. I. S.R.L., a emis 24 de facturi fiscale către inculpata S.C. B. S.R.L., 59 de facturi fiscale către inculpata S.C. D. S.R.L. şi 5 facturi fiscale către inculpata S.C. E. S.R.L., în perioada octombrie- noiembrie 2010, care nu confirmau relaţii comerciale reale de vânzare-cumpărare a mărfurilor achiziţionate anterior din spaţiul intracomunitar, în scopul eludării plaţii taxelor şi impozitelor datorate de către aceste trei societăţi inculpate, către bugetul consolidat al statului, în cuantum total de 540.576 RON, reprezentând totodată şi prejudiciul produs în cauză.

Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei totale de 540.576 RON, din care suma de 332.068 RON, din care 331.681 RON TVA de plată şi impozit pe profit în sumă de 387 RON, prejudiciul cauzat de inculpata S.C. B. S.R.L., suma de 176.173 RON reprezentând TVA de plată, prejudiciul cauzat de S.C. D. S.R.L. şi suma de 32.335 RON reprezentând TVA de plată, prejudiciul cauzat de S.C. E. S.R.L..

De asemenea, partea civilă a solicitat şi obligarea inculpaţilor la plata obligaţiilor fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi, majorări de întârziere) până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispoziţiilor art. 173 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 şi urm. Codul de procedură fiscală anterior).

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi inculpaţii G., A. şi S.C. D. S.R.L. Oradea.

Prin decizia penală nr. 423/A din data de 14 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2016 în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva sentinţei penale nr. 2/2022 din data de 20 ianuarie 2022 pronunţate de Tribunalul Bihor.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpaţii G., A. şi S.C. D. S.R.L. Oradea, împotriva sentinţei penale nr. 2/2022 din data de 20 ianuarie 2022 pronunţate de Tribunalul Bihor, care a fost desfiinţată în parte, după cum urmează:

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.:

În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut ca fiind mai favorabilă inculpatului legea penală în vigoare după data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022 (30.05.2022).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce o priveşte pe inculpata G.:

În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut ca fiind mai favorabilă inculpatei legea penală în vigoare după data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022 (30.05.2022).

A fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatei G. şi de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei G. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A fost înlăturată dispoziţia de achitare a inculpatei G. pentru o a doua infracţiune de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei G. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A fost menţinută dispoziţia de achitare a inculpatei G. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinând încadrarea juridică prevăzută de legea nouă, respectiv art. 322 C. pen.

A fost menţinută dispoziţia de achitare a inculpatei G. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, reţinând încadrarea juridică prevăzută de legea nouă, respectiv art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.:

În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut ca fiind mai favorabilă inculpatului legea penală în vigoare după data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022 (30.05.2022).

A fost înlăturată dispoziţia de achitare a inculpatului H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a desfiinţat în totalitate dispoziţiile instanţei de fond privitoare la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei şi rejudecând:

S-a constatat că inculpatul A. a achitat la data de 15.04.2022, suma totală de 648.691 RON, din care 540.576 RON reprezentând prejudiciul debit principal şi suma de 108.115 RON reprezentând procentul de 20% din acest prejudiciu, iar la data de 23.05.2022 a achitat suma de 164.425 RON, reprezentând obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate până la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., sume achitate conform art. 10 alin. (1) i1 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 25 C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii ale părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor (respectiv cererea de obligare a inculpaţilor A. şi G. la plata de dobânzi, penalităţi şi majorări aferente debitului principal, calculate până la data stingerii sumelor datorate).

În baza art. 404 alineat. 4 lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 2502 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate asupra:

- imobilului-teren, în suprafaţă de 67.201 mp. Situat în extravilanul Mun. Oradea, nr. 1-CÂMPIE, înscris în CF. x Oradea, nr. topo. 5589, aparţinând inculpatului A. şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., prezente şi viitoare până la concurenţa sumei de 540.576 RON la care se vor adăuga şi accesoriile (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere);

- bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei G., prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 540.576 RON la care se vor adăuga şi accesoriile (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere);

- bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. B. S.R.L., prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 332.068 RON, la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere);

- bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei S.C. D. S.R.L., prezente şi viitoare, până la concurenta sumei de 176.173 RON, la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere).

Au fost reformate dispoziţiile referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanţă, în sensul că în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., aceste cheltuieli au rămas în sarcina statului.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 01 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. – în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

S-a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii aplicării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (împlinirea termenului de prescripţie generală a răspunderii penale) deoarece în cursul urmăririi penale şi apoi în cursul cercetării judecătoreşti au fost efectuate acte procedurale care au întrerupt cursul prescripţiei răspunderii penale, atât înainte de data de 25.06.2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), cât şi după acest moment, acestea din urmă fiind acte care trebuiau comunicate suspectului sau inculpatului.

A mai arătat că, în mod greşit, Curtea de: Apel Oradea a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 16 lit. f) C. proc. pen. şi nu a dispus această soluţie de încetare faţă de inculpaţi în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., incident când există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege şi ca urmare se impunea schimbarea temeiului de încetare a procesului penal prin reţinerea celui corect şi anume incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost reglementat ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 55/2021 din 31.03.2021 (publicată în Monitorul Oficial nr. 332 din 01.04.2021).

Potrivit acestui text de lege în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare.

În forma în vigoare, ca urmare a modificării dispoziţiilor indicate mai sus, incidenţa cauzei de nepedepsire nu era limitată la ipotezele în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 8 şi 9 nu depăşea valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale.

Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar rezultă că inculpatul A. a achitat la data de 15.04.2022 suma totală de 648.691 RON, din care 540.576 RON reprezentând prejudiciul debit principal şi suma de 108.115 RON reprezentând procentul de 20% din acest prejudiciu, iar la data de 23.05.2022 a achitat suma de 164.425 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi (obligaţii fiscale accesorii) aferente debitului principal, calculate până la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L..

Aceste sume se regăsesc în calculul efectuat de partea civilă, iar plata acestor sume a fost confirmată de partea civilă prin înscrisurile depuse la dosarul de apel la datele de 09.05.2022, respectiv 27.05.2022.

Prin încheierea din 26 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 423/A din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 26 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care şi cazul în care intervine amnistia sau prescripţia), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condiţiile pronunţării Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La momentul adoptării şi intrării în vigoare a C. pen. al României, respectiv 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .

Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele:

"72. Aşa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

74. Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.

75. În acest context, Curtea constată că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).

76. Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate."

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispoziţiile C. pen. în vigoare în perioada menţionată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecinţă, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpat se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziţii legale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripţie, cu consecinţa socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripţie, în cazul depăşirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, admiţând apelurile declarate a dispus în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. .16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu ref. la art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu ref. la art. 155 alin. (1) C. pen., prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor: H. (pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005), A. (pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi G. (pentru săvârşirea celor două infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Infracţiunea de evaziune fiscală în formă agravată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 13 ani, termenul general de prescripţie a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 10 ani.

Infracţiunea de evaziune fiscală în forma simplă, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 8 ani, termenul general de prescripţie a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., este de 8 ani.

S-a reţinut că, în cauză activitatea infracţională a autorilor infracţiunii de evaziune fiscală a fost comisă în perioada octombrie- noiembrie 2010, epuizându-se astfel în cursul lunii noiembrie 2010.

În acest sens, în mod corect Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A., G., H. a început să curgă de la data epuizării, respectiv în cursul lunii noiembrie 2010, astfel că pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă agravată, termenul de 10 ani, socotit în condiţiile art. 154 alin. (2) din C. pen., s-a împlinit în noiembrie 2020, anterior pronunţării deciziei instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 423/A din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A., G. şi H., în sumă de câte 680 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 423/A din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A., G. şi H., în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.

GGC - MM