Cassation appeal against termination of criminal proceedings for expiration of statute of limitations: appeal dismissed, termination upheld.

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1136/A din data de 15 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2019 constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 923 din 24 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a Judecătoriei Baia-Mare, printre altele:

A fost condamnat inculpatul A.:

- la o pedeapsă de 2400 de RON amendă penală (120 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile - amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- la o pedeapsă 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3000 de RON (150 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă) la care s-a adăugat o treime din pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2400 de RON, (120 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă) rezultând în final o pedeapsă de 3800 de RON amendă penală (190 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă).

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012, rap. la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1872/20.08.2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la data de 13.09.2014, prin neapelare, şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 luni închisoare şi 3800 de RON amendă penală (190 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă).

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 de ore din data de 10.02.2016

A fost condamnat inculpatul B., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, cu antecedente penale, la o pedeapsă 3800 de RON amendă penală (190 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile - amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în data de 10.02.2016.

A fost condamnat inculpatul C., recidivist, la o pedeapsă 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012, rap. la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitive la data de 12.03.2013, prin nerecurare, şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare şi 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă).

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de la 06.02.2012 la 21.02.2012.

A fost condamnat inculpatul D., recidivist, la o pedeapsă 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea 61 alin. (2), alin. (4) lit. b), alin. (6) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea 187/2012, rap. la art. 83 C. pen. din 169, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare în data de 12.03.2013 şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare şi 3000 de RON amendă penală (150 de zile amendă înmulţite cu suma de 20 de RON corespunzătoare unei zile amendă)

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de la 06.02.2012 la 21.02.2012.

S-a atras atenţia inculpaţilor ca, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să depună la judecătorul delegat cu executarea recipisa privind plata amenzii.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 63 şi 64 C. pen. care prevăd înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii sau cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 274 alin. 1din C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 750 de RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a constatat că persoana vătămată E., domiciliată în Baia Mare, str. x, nr. 7/7, jud. Maramureş, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului şi a celor 5 bâte depuse în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş conform procesului-verbal nr. x/13.06.2016.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 750 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B., A., D. şi C..

B. Prin decizia penală nr. 1136/A din data de 15 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B., A., D. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 923/24 martie 2022 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019, care a fost desfiinţată, sub aspectul laturii penale, în ceea ce priveşte soluţiile de condamnare cu privire la infracţiunile de tulburare a liniştii publice şi distrugere, şi în rejudecare:

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. cu privire la infracţiunile prevăzute la art. 371 şi art. 253 C. pen., fiecare, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost înlăturată dispoziţia privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 1872/20.08.2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la data de 13.09.2014, prin neapelare.

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. cu privire la infracţiunea prevăzută la art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. cu privire la infracţiunea prevăzută la art. 371 C. pen.

A fost înlăturată dispoziţia privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. prin sentinţa penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare în data de 12.03.2013.

În baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. cu privire la infracţiunea prevăzută la art. 371 C. pen. cu aplicare art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost înlăturată dispoziţia privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. prin sentinţa penală nr. 520/28.02.2013 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare în data de 12.03.2013.

S-a dispus achitarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului B., în cuantum de 1253 RON.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate, ce nu contraveneau deciziei pronunţate în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 1136/A din 15 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj– secţia penală şi de minori, a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

C. Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1136/A din 15 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi a fixat termen de judecată, la data de 01 martie 2023.

S-a reţinut că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează cauza de încetare a procesului penal (prescripţia) ca urmare a incidenţei Deciziilor instanţei de control constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.: "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârşite la data de 09.02.2016.

Raportat la pedepsele maxime prevăzute pentru infracţiunile prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen. şi art. 371 C. pen., care au limita maximă a pedepsei mai mare de un an, dar nu mai mare de 5 ani, termenul de prescripţie generală pentru toate aceste infracţiuni este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.

Termenele de prescripţie specială pentru infracţiunile reţinute sunt aşadar de 10 ani, potrivit ar. 155 alin. (4) C. pen.

S-a arătat că, ţinând cont de data săvârşirii infracţiunilor, 09.02.2016, termenele de prescripţie specială nu erau împlinite la data de 15.09.2022, când a fost pronunţată decizia nr. 1136/A/2022 de Curtea de Apel Cluj, pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V.Dongoroz): "în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituţia prescripţiei ca aparţinând dreptului penal substanţial şi ca atare aplică în materia prescripţiei regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripţiei, nu şi actelor întreruptive de prescripţie. într-adevăr, în timp ce -prescripţia este o instituţie de drept substanţial, întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripţie trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum) ".

La rândul său, Curtea Constituţională a reţinut că aşezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare şi scopul normei.

De altfel, art. 155 C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu 2014): "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Astfel, s-a apreciat că în cauza de faţă au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, termenul de prescripţie generală fiind întrerupt în mod repetat, atât prin acte de procedură efectuate anterior datei de 25.06.2018 (data publicării deciziei CCR nr. 297/2018), cât şi prin acte de procedură îndeplinite ulterior acestei date.

În acest sens, s-a indicat că, pentru faptele săvârşite în data de 09.02.2016, cercetate în dosarul penal x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a fost întocmit rechizitoriul în data de 25.01.2019. De asemenea, încheierea penală nr. 1686/12.04.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare le-a fost comunicată inculpaţilor - apelanţi C. şi D., la data de 16.04.2019, iar inculpaţilor - apelanţi A. şi B., la data de 17.04.2019. De la aceste date şi până la data pronunţării deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 1136/A/15.09.2022 nu era împlinit termenul de prescripţie generală de 5 ani, iar de la data săvârşirii faptelor (09.02.2016) nu era împlinit nici termenul de prescripţie specială de 10 ani.

Întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum şi nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, parchetul a arătat că urmează a fi examinat în ce condiţii aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripţie.

Prin Decizia nr. 473/2018, instanţa de control constituţional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispoziţiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condiţiile de incriminare a faptei şi pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, ceea ce este cert şi constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituţionalitate este faptul că legislaţiile statelor semnatare ale Convenţiei trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenţie, care reprezintă fundamentul protecţiei juridice sub aspectul neretroactivităţii legii.

Curtea a reţinut, de asemenea, că soluţia legislativă criticată priveşte declararea imprescriptibilităţii executării pedepselor principale în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripţie, iar opţiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe, inclusiv pentru infracţiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripţie a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispoziţiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală. În concluzie, examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25 iunie 2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum.,iax ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripţie.

În cuprinsul Deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituţională a reţinut că între 26 aprilie 2018 şi 30 mai 2022 "fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale".

Astfel, s-a apreciat că, întrucât întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţa vreunui caz de întrerupere între 2018 şi 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie din perioada 2014-2018, deoarece nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. Această concluzie este în acord cu constatările Curţii Constituţionale: "De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor ort. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale ".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripţie ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile, ar face ca Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022 să retroactiveze, producând efecte şi pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat altfel încât să lipsească de eficienţă dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie.

Caracterul întreruperii prescripţiei ca instituţie de drept procesual penal rezultă şi din faptul că spre deosebire de prescripţia răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripţie este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripţie şi îşi produc efectele de îndată.

Pe de altă parte, s-a susţinut că actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) şi 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) şi-au produs efectele întreruptive de prescripţie în condiţiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a CCR, pentru următoarele motive:

În situaţia în care, însă, cursul prescripţiei răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale îndeplinite în intervalul cuprins între cele două decizii ale CCR anterior menţionate, la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al deciziei CCR nr. 297 din 2018, în majoritatea cazurilor, instanţele de judecată apreciind că era vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât, intervenţia legiuitorului nu era imperativ necesară. Doar prin decizia CCR nr. 358 din 2022 a fost stabilit cu certitudine, de către jurisdicţia de constituţionalitate, caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din anul 2018.

În această perioadă, efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului sau inculpatului. Prin intervenţia O.U.G. nr. 71/2022, legiuitorul a ieşit, între timp, din pasivitatea pe care i-a reproşat-o Curtea Constituţională, edictând o normă de drept calificată deja ca fiind constituţională de către CCR prin decizia amintită, din anul 2018, situaţie faţă de care actele respective pot fi validate de instanţe.

Efectul Deciziei nr. 358/2022 se produce pentru viitor, legiuitorul prin O.U.G. nr. 71/2022 remediind (a pus în conformitate) textul declarat neconstituţional.

Astfel, întrucât înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul delegat a intervenit şi a corectat dispoziţiile art. 155 alin. (1) Cod penal în sensul celor reţinute în Decizia nr. 297/2018, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenţia legislativă, nu se poate avea în vedere un efect independent şi retroactiv al considerentelor aceleiaşi decizii.

Concluzionând, s-a apreciat că se impune casarea deciziei nr. 1136/A/2022 a Curţii de Apel Cluj şi respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de inculpaţi.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susţinut, în esenţă, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului, procurorul de şedinţă a formulat concluzii de respingere a recursului declarant de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Instanţa de recurs va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale, în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (par. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (par. 76).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 din C. pen.. Evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se raportează la termenul general de prescripţie, calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, a dispus, în baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetarea procesului penal cu privire la fiecare dintre intimaţii - inculpaţi.

Instanţa de recurs reţine că intimaţii - inculpaţi B., C. şi D. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a liniştii şi ordinii publice prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., în vreme ce intimatul - inculpat A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen. şi tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) şi a art. 77 lit. a) C. pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Articolul 371 C. pen., sancţionează fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 61 C. pen., cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 RON şi 500 RON, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

Alineatul 4 lit. b) al aceluiaşi articol prevede că limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani.

De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptelor (9 februarie 2016), termenul general de prescripţie pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 371 din C. pen., respectiv de art. 253 alin. (1) C. pen., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit anterior pronunţării deciziei penale a instanţei de apel ce a pronunţat soluţia încetării procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei nr. 1136/A din data de 15 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi pentru de minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1136/A din data de 15 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia penală şi de minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2023.

GGC - MM