Effect of Constitutional Court decisions on the interruption of criminal statute of limitations and non-interruption of prescription for non-respect of judicial decisions offenses

Şedinţa publică din data de 01 martie 2023

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 35, pronunţată la data de 11.02.2022, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Hârlău a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi a art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti" (faptă comisă la data de 25.10.2016).

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce urma să se execute conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce se urma să se execute conform 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. şi a art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti" (faptă comisă la data de 26.10.2016).

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin decizia penală 789/14.11.2018 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul penal x/2017 şi repunerea pedepselor în individualitatea lor.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 97 alin. (2) C. pen. s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii şi infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin decizia penală 789/14.11.2018 erau concurente.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte (1/3 din 48 luni = 16 luni), inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicată prin sentinţa de comndamnare şi prin decizia penală 789/14.11.2018, pe o durată de 3 ani, ce urma să se execute conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 şi art. 45 alin. (5) C. pen. a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), ce urma să se execute conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., instanţa a constatat că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (dosar reunit nr. x/2021) stabilită prin decizia penală nr. 789/14.11.2018 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul penal x/2017, a rămas fără obiect, ca urmare a anulării acesteia.

În baza art. 91 C. pen. şi a art. 97 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 2 ani şi 4 luni şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, termen care curgea de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare, respectiv 14.11.2018, constatând astfel că termenul este împlinit.

În condiţiile art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Comunei Scobinţi, jud. Iaşi sau în cadrul Şcolii Gimnaziale Scobinţi, pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea inculpatului să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul părţilor civile.

În baza art. 19, art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 şi art. 1357 C. civ., instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat să plătească fiecărei părţi civile B. şi C., suma de 2000 RON daune morale.

În baza art. 19, art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 şi art. 1357 C. civ., instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţilor civile B. şi C., creditori solidari, suma de 10000 RON daune materiale.

În temeiul art. 276 C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata către părţile civile, în calitate de creditori solidari, a sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat D., conform delegaţiei x/02.04.2021.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) Cod perocedură penală, art. 275 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. instanţa l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 700 RON - cheltuieli judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 700 RON - cheltuieli judiciare din timpul fazei judecăţii.

În baza art. 272 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., suma de 627 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat din cursul judecăţii, respectiv pentru avocat E., conform delegaţiei nr. 7117/28.05.2021, urma să fie avansată iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, sumă de bani care, în baza art. 274 alin. (1), teza finală, C. proc. pen., rămânea în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarant apel inculpatul A..

B. Prin decizia penală nr. 609/2022 pronunţată la data de 27 iulie 2022 de către Curtea de Apel Iaşi – secţia penală şi pentru cauze cu minori în baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. şi de partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 35/11.02.2022 pronunţată de Judecătoria Hîrlău, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa, în latură penală şi în latură civilă şi rejudecând cauza, în limitele desfiinţării:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. în pedepsele componente de câte un an închisoare, cu înlăturarea sporului de 16 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1), lit. f) C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constitutionale, a fost încetat procesul penal pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoresti prevazută şi pedepsită de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

A fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută şi pedepsită de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., cu cele trei pedepse de câte 1 an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 98/2018 a Judecătoriei Hîrlău, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 789/2018 a Curtii de Apel Iasi, şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adaugat o treime din totalul celorlalte pedepse de 1 an închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare.

S-a menţinut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A., către partea civilă B., de la 2000 RON la 20.000 RON.

A fost înlăturată obligaţia inculpatului A. de plată a daunelor materiale.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contraveneau deciziei pronunţate în apel.

În baza art. 275, alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 609/2022 pronunţată la data de 27 iulie 2022 de către Curtea de Apel Iaşi – secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

C. Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 609 din 27 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi a trimits cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători, fixând termen de judecată, la data de 01 martie 2023, cu citarea intimatului inculpat A..

S-a reţinut că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie vizează cauza de încetare a procesului penal (prescripţia) ca urmare a incidenţei Deciziilor instanţei de control constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a înţeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.: "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, faptă prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a apreciat că, întrucât întreruperea prescripţiei este o instituţie de drept procesual, pretinsa inexistenţă a vreunui caz de întrerupere între 2018 şi 2022 nu are vreo consecinţă asupra actelor întreruptive de prescripţie din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. Această concluzie este în acord cu constatările Curţii Constituţionale: "Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale".

Jurisprudenţa instanţelor ulterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale a considerat că, pentru a avea efect întreruptiv de prescripţie, actele de procedură trebuie să fi fost îndeplinite în condiţiile descrise în acea decizie (acte de procedură care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului). Aceste efecte s-au reglat în perioada ulterioară Decizei nr. 297/2018, când organele judiciare au verificat existenţa actelor cu aptitudine de a întrerupe prescripţia.

Pentru termenele de prescripţie generală neîmplinite (indiferent de data comiterii faptei), se aplică efectul întreruptiv de prescripţie. Se impune, în special în cauzele în care s-au efectuat acte care se comunică suspectului sau inculpatului în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, să se efectueze de îndată acte cu această natură (exemplu: audiere, informare conform art. 83 C. proc. pen. sau art. 77 C. proc. pen., comunicare ordonanţă dispunere expertiză sau predare expertiză etc).

Actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripţie în condiţiile O.U.G. nr. 71/2022.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul - apelant A., actele îndeplinite în cauză înainte de 25 iunie 2018, data publicării în M. Of. a deciziei 297/26.04.2018 a CCR şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr. 1600/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, prin ordonanţa din data de 28.10.2016, a fost începută urmărirea penală in rem, cu privire la infracţiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen.

Prin ordonanţa din data de 31.10.2016, a fost începută urmărirea penală in rem, cu privire la infracţiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen.

Prin ordonanţa din data de 06.07.2017, s-a dispus extinderea urmăririi penale şi începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală din infracţiunea de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti", prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen. în infracţiunile de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti", prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. şi respectiv art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen.

Prin ordonanţa din data de 06.07.2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de " nerespectarea hotărârilor judecătoreşti", fapte prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. şi respectiv art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplic, art. 38 alin. (1) C. pen. .

Prin ordonanţa nr. 1600/P/2016 din 04.12.2017, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti", prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen. şi respectiv art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. .

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 176 din data de 13.06.2018, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondate, excepţiile şi cererile formulate de inculpatul A. în cadrul procedurii de cameră preliminară şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii, încheierea rămânând definitivă.

Astfel, s-a apreciat că aceste acte au întrerupt cursul termenului de prescripţie şi, ţinând cont că fapta a fost săvârşită la data de 25.10.2016, termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, nu a fost depăşit cu încă o dată, astfel că în cauză nu a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Pentru aceste motive s-a solicitat înlăturarea greşitei aplicări a legii.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susţinut, în esenţă, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanţei de control constituţional, a fost dispusă în mod eronat.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului, procurorul de şedinţă a formulat concluzii de respingere a recursului declarant de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Instanţa de recurs va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale, în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (par. 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (par. 76).

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 din C. pen.. Evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se raportează la termenul general de prescripţie, calculat de la momentul săvârşirii faptei, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, a dispus, în baza art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoresti prev şi ped de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanţa de recurs reţine că intimatul- inculpat A., a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoresti prevazută şi pedepsită de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.

Articolul 287 alin. (1) lit. a) C. pen., sancţionează fapta de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti săvârşită prin împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare, cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă

De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârşirii faptei de "nerespectarea hotărârilor judecătoreşti" în forma incriminată prin lit. a) a art. 287 alin. (1) C. pen., concretizate prin proferarea de injurii şi ameninţări şi prin opunerea la executare faţă de executorul judecătoresc F., 25.10.2016, a început să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani care s-a împlinit la data de 24.10.2021.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei nr. 609 din data de 27 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 609 din data de 27 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 martie 2023.