Industrial design annulment ruling quashed and remanded for insufficient reasoning on technical-function exclusion

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamantele A. şi B. S.A., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, au solicitat ca prin hotărârea pronunţată să se anuleze înregistrării desenului industrial nr. x/31.10.2016, intitulat "parbriz", înregistrat în România de către pârâta C. la OSIM, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 56/20.01.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea şi a dispus anularea certificatului de înregistrare DM nr. x/31.10.2016, titulară - pârâta C. S.A.

Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 344A/4.03.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 06.01.2020, precum şi împotriva sentinţei nr. 56/20.01.2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs reclamantele A. şi B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., după cum urmează:

- Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., neanulând apelul ca netimbrat.

Taxa de timbru a fost achitată de către apelant în ziua dezbaterilor, respectiv în data de 17.02.2021, ora 14 estimativ, potrivit dovezii depuse la dosar, şi nu în termenul pus în vedere de către instanţa de judecată, sub sancţiunea anulării cererii, în condiţiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, soluţia curţii de apel trebuia să fie de anulare a apelului ca netimbrat în termen, conform solicitării reclamantelor, şi nu aceea de respingere a excepţiei netimbrării apelului şi de soluţionare a cauzei pe fond.

- Prin decizia recurată au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 31 alin. (3) ale Legii nr. 129/1992.

Recurentele-reclamante au susţinut că instanţa de apel a calificat drept detalii nesemnificative forma modelelor (forma estetică exterioară de trapez isoscel, teşirea colţurilor), considerându-le "elemente care sunt determinate de funcţia tehnică, specifică a produsului", însă, potrivit art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992, "Examinarea noutăţii şi a caracterului individual se face prin compararea impresiei globale redate prin combinaţia dintre principalele caracteristici (linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine), cu materialul opus, cel mai apropiat de desenul sau modelul examinat".

În cazul unui parbriz, cele mai importante caracteristici sunt forma conturului exterior si raportul dimensional al laturilor respectivului contur.

Astfel, un parbriz de D. este total diferit de un parbriz de E. sau de un parbriz de F.. Aceste caracteristici nu sunt impuse de caroseria autovehiculului, întrucât constructorii de autovehicule încep întotdeauna prin a concepe designul întregului autovehicul (din care face parte, evident, şi parbrizul) şi abia ulterior proiectează în amănunt fiecare element în parte (cum ar fi, de exemplu, dimensiunile exacte ale geometriei parbrizului şi ale cadrului de caroserie asociat acestuia).

Pentru exemplificare, recurenta a prezentat diverse forme de parbrize, redate schematic, care, în opinia sa, nu sunt identice tocmai datorită formei conturului exterior şi/sau a raportului dimensional al laturilor.

- Hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, respectiv a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în aprecierea potrivit căreia între cele două modele sunt deosebiri.

Recurentele au arătat că, deşi în faţa primei instanţe a fost administrată proba cu expertiză în domeniul proprietăţii industriale şi a autovehiculelor rutiere, probă esenţială în soluţionarea acestui caz, instanţa de apel a apreciat că este în măsură să facă propria analiză şi cenzură a opiniei expertului, înlăturând în totalitate concluziile acestuia, pe motiv că acestea au avut în vedere o analiză bazată strict pe asemănările de ansamblu, iar nu pe deosebirile dintre cele două produse.

Or, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, "se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative".

Expertul tehnic judiciar în domeniul proprietăţii industriale - desene şi modele, în mod corect, a analizat trăsăturile caracteristice principale ale modelelor şi detaliile nesemnificative şi a concluzionat faptul că modelele sunt identice, iar detaliile sunt nesemnificative.

Mai mult, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că latura superioară a modelului parbrizului D. este dreaptă, iar cea a modelului parbrizului C. este curbată, dar, de fapt, aceste laturi sunt identice, însă ceea ce nu s-a înţeles este că analiza prin metoda suprapunerii modelelor, susţinută de apelant şi de expertul său parte, este incorectă şi generează concluzii eronate pentru că reprezentarea grafică a modelului parbrizului C. este în vedere perpendicular pe suprafaţa parbrizului, pe când reprezentarea grafică a modelului parbrizului D. este o fotografie făcută sub un unghi vizual considerabil sub 90° în raport cu suprafaţa parbrizului.

Or, potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. civ., instanţa trebuie să analizeze probele administrate, pe fiecare în parte şi toate în ansamblul lor, dar din motivarea soluţiei nu reiese acest lucru.

De asemenea, prin raportare şi la art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992 (detalii nesemnificative sunt acele elemente grafice sau de formă care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului), instanţa de apel, în mod eronat, a aplicat/interpretat norma de drept, încadrând detaliile nesemnificative la detalii semnificative pentru modelul parbrizului C.

Recurentele au mai arătat faptul că prima instanţă a aplicat şi interpretat în mod corect art. 31 alin. (1)-(3) din Legea nr. 129/1992, apreciind că nu există nicio constrângere de ordin tehnic care să justifice alegerea de către pârâtă a unor detalii care conturează un aspect estetic exterior identic celui al modelului reclamantei, cu trăsături caracteristice care diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative.

Totodată, prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 22 alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (4) din Legea nr. 129/1992, cu privire la noutatea modelului parbrizului D. şi la individualitatea acestuia, constatând că modelul protejat de A. este distructiv de noutate pentru modelul DM x şi că lipsa individualităţii modelului parbrizului C. este dată de lipsa diferenţei (din perspectiva unui utilizator avizat) dintre impresia globală (sub aspect vizual) asupra modelului DM x, faţă de impresia asupra modelului parbrizului protejat de A.

III. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului întrucât criticile invocate de reclamante nu se încadrează în motivele de casare prevăzute în art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în tot a deciziei instanţei de apel.

Recurentele-reclamante A. şi B. S.A. au depus răspuns la întâmpinările formulate, solicitând respingerea apărărilor intimaţilor şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

IV. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 29 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată la data de 14 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte critica referitoare la neaplicarea sancţiunii anulării apelului ca netimbrat, se constată că nu este fondată.

Art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru în cursul judecăţii, în condiţiile stabilite de către judecător, atunci când taxă judiciară de timbru nu a fost achitată la depunerea cererii, fie că este vorba despre cererea de chemare în judecată, fie despre cererea de apel, sau a fost achitată parţial.

Pe acest temei, sancţiunea prevăzută de art. 197 C. proc. civ., respectiv anularea cererii pentru netimbrare sau timbrare insuficientă - dispoziţii aplicabile şi în apel, potrivit în art. 482 C. proc. civ. - este operantă doar dacă partea nu îşi îndeplineşte obligaţia de a timbra cererea în cuantumul şi în termenul stabilite de către instanţă şi de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

După cum rezultă din dosarul de apel, instanţa a fixat în sarcina apelantei - pârâte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru aferente apelului în cuantum de 150 RON pe cale administrativă, prin aceeaşi rezoluţie prin care a fost stabilit şi primul termen de judecată în şedinţă publică, respectiv pentru data de 13.01.2021.

Cu toate acestea, la termenul de judecată din 13.01.2021 nu s-a purtat nicio discuţie referitoare la taxa judiciară de timbru, deşi ambele părţi au fost prezente, fiind discutate cererile de probatorii formulate.

Abia la termenul de judecată următor, cel din 17.02.2022, instanţa a pus din nou în vedere părţii să achite taxa judiciară de timbru, pârâta conformându-se dispoziţiei instanţei de apel, după cum s-a arătat chiar prin motivele de recurs.

Or, în condiţiile în care taxa judiciară de timbru era achitată la momentul soluţionării apelului, nu exista nicio raţiune pentru admiterea excepţiei netimbrării invocate de către intimatele - reclamante şi pentru anularea apelului ca netimbrat.

Prin urmare, va fi respinsă critica recurentelor pe acest aspect.

Cât priveşte celelalte critici formulate, se reţine că recurentele - reclamante le-au circumscris atât motivului de recurs prevăzut la pct. 6 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât şi celui descris la pct. 8 al aceleiaşi norme, astfel încât urmează a se determina dacă decizia recurată cuprinde motivele de fapt presupuse de o corectă aplicare a legii.

În acest cadru, se reţine că, în cauză, reclamantele au solicitat anularea înregistrării modelului industrial nr. x/31.10.2016, intitulat "parbriz", pentru lipsa noutăţii şi a caracterului individual.

În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 129/1992, "(3) Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative. (4) Se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen ori model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate. (5) La evaluarea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului."

Pe acest temei, instanţa de judecată urma a realiza examinarea comparativă a modelului înregistrat la nivel internaţional de către reclamante (protejat şi în România) cu modelul înregistrat ulterior de către pârâta C. S.A., pentru a stabili dacă acesta din urmă produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită de cea a modelului anterior.

Pentru a conchide în sensul că modelul de parbriz al pârâtei produce o impresie globală diferită asupra utilizatorului avizat, instanţa de apel a stabilit că asemănările dintre modele privesc acele elemente ale desenului/modelului care sunt determinate exclusiv de funcţia tehnică specifică produsului (forma exterioară de trapez isoscel, teşirea colţurilor), iar modelele diferă nu numai în privinţa unor detalii nesemnificative, ci şi a altor detalii (pe care le-a enumerat în paragraful următor), care devin importante în condiţiile în care gradul de libertate al autorului este restrâns doar la zona unor detalii şi nu a aspectelor generale ale produsului, care sunt condiţionate de funcţia tehnică.

Din aceste argumente decisive ale deciziei, reiese, în primul rând, aprecierea existenţei unui grad limitat de libertate al autorului modelului de parbriz, întrucât toate caracteristicile generale ale parbrizului sunt condiţionate de funcţia tehnică. Această apreciere a condus instanţa de apel la concluzia impresiei globale diferite, deoarece elementele de diferenţiere nu sunt supuse unei condiţionări tehnice, chiar dacă sunt elemente de detaliu.

Recurentele au contestat aprecierea referitoare la gradul de libertate al autorului unui parbriz, susţinând aplicarea greşită a prevederilor art. 8 alin. (1) raportat la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, arătând că principalele caracteristici ale oricărui parbriz sunt forma conturului exterior şi raportul dimensional al laturilor, iar aceste caracteristici nu sunt impuse de caroseria autovehiculului.

Totodată, recurentele au reproşat instanţei de apel şi nerespectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 129/1992, inclusiv prin coroborare cu art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992, sub aspectul relevanţei trăsăturilor caracteristice şi a detaliilor nesemnificative în stabilirea impresiei vizuale globale produse de modelul contestat.

Criticile formulate sunt fondate.

După cum rezultă din art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992, citat anterior, la evaluarea caracterului individual al oricărui model trebuie să se ia în considerare gradul de libertate al autorului în elaborarea modelului. Acest criteriu este relevant, în mod indirect, şi pentru evaluarea celeilalte condiţii de registrabilitate contestate în cauză, respectiv noutatea, întrucât permite a se stabili dacă detaliile ce diferenţiază două modele sunt sau nu sunt semnificative, aşadar, dacă modelele sunt identice, în sensul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992.

"Gradul de libertate al autorului în elaborarea desenului sau modelului" reprezintă o noţiune autonomă de drept al Uniunii Europene, ce are acelaşi conţinut şi aceeaşi semnificaţie atât în Directiva 98/71/CE privind protecţia juridică a desenelor sau modelelor industriale, cât şi în Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare. Din cerinţa unei aplicări uniforme a dreptului Uniunii rezultă că, în măsura în care o dispoziţie a acestuia nu conţine nicio trimitere la dreptul statelor membre în ceea ce priveşte o anumită noţiune, aceasta din urmă trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă şi uniformă, care trebuie stabilită ţinând seama nu numai de textul dispoziţiei în cauză, ci şi de obiectivul urmărit de reglementarea din care face parte această dispoziţie (hotărârea CJUE din data de 8.03.2018 pronunţată în cauza C-395/16 DOCERAM, pct. 20).

Prin urmare, în interpretarea şi aplicarea legii naţionale ce transpune directiva nu poate fi ignorată jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, conturată în legătură cu normele ce conţin această noţiune.

Gradul de libertate al autorului în realizarea unui model industrial este definit în special pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcţia tehnică a produsului. Aceste constrângeri conduc la normalizarea anumitor caracteristici, care devin astfel comune mai multor modele aplicate produsului avut în vedere (hotărârea Tribunalului din data de 18.03.2010 pronunţată în cauza T-9/07 Grupo Promer, pct. 67, menţinută prin hotărârea Curţii de Justiţie din data de 20.10.2011 în cauza C-281/10). Cu cât este mai mare libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai puţin diferenţele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a-i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită [hotărârea Tribunalului din data de 9.09.2011 pronunţată la 9.09.2011 în cauza T-11/08 Honda (Motor cu combustie internă), pct. 32-33; hotărârea Tribunalului din data de 21.11.2013 pronunţată în cauza T-337/12 El Hogar Perfecto del Siglo XXI, pct. 32-33].

În acest context, se observă o abordare corectă de către instanţa de apel a cerinţei gradului de libertate al autorului în elaborarea modelului unui parbriz, în condiţiile în care s-a urmărit identificarea caracteristicilor impuse de funcţia tehnică a produsului, ce nu ar trebui să aibă o pondere semnificativă în impresia vizuală globală, din moment ce utilizatorul avizat al produsului se aşteaptă să le regăsească în orice model de parbriz.

Cu toate acestea, concluzia incidenţei art. 8 alin. (1) din lege, la care instanţa de apel a ajuns pe baza premisei corecte este una nelegală, în măsura în care, pe de o parte, este nemotivată, iar, pe de altă parte, lipseşte de efecte juridice înregistrarea modelului pe care reclamantele şi-au fundamentat pretenţiile din cauză.

Astfel, constatarea potrivit căreia toate asemănările dintre modelele comparate constau în caracteristici generale ale unui parbriz, iar toate acestea sunt condiţionate de funcţia tehnică, echivalează cu a se constata existenţa unui tip de parbriz standard, ce conţine numai caracteristici comune oricărui asemenea produs. Întrucât, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 - citat şi în decizia recurată -, un model care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică nu poate fi înregistrat, ar însemna ca un model de parbriz să nu poată fi înregistrat în absenţa altor elemente decât cele referitoare la aspectele generale ale produsului.

O asemenea apreciere este de natură să invalideze înregistrarea modelului reclamantelor, cât timp instanţa de apel a regăsit doar aspecte generale ale produsului, fără a constata prezenţa unor detalii precum cele indicate în legătură cu modelul pârâtei, constând în parasolar sau banda verticală pentru localizarea suportului oglinzii retrovizoare. Or, această consecinţă nu poate fi acceptată, din moment ce un model înregistrat beneficiază de prezumţia de validitate până la anularea înregistrării, iar în cauză instanţa de judecată nu a fost învestită cu anularea înregistrării modelului reclamantelor.

Este adevărat că, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, sfera de protecţie a unui model înregistrat se determină şi în funcţie de gradul de libertate al autorului în realizarea modelului, însă această analiză trebuie să se bazeze pe prezumţia de validitate a unui model înregistrat, în condiţiile în care dreptul exclusiv al titularului conferit de înregistrare, reglementat la art. 30, încetează doar în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 36 din lege, care includ anularea certificatului de înregistrare.

Mai mult decât atât, în absenţa descrierii funcţiei tehnice la care s-a raportat instanţa de apel în aprecierile sale, nu rezultă din decizia recurată motivele pentru care detaliile modelului pârâtei, menţionate anterior, nu ar fi considerate, la rândul lor, elemente tehnice, faţă de caracterul lor funcţional. Într-o atare situaţie, coroborat şi cu aprecierea conform căreia toate asemănările dintre modelele comparate sunt condiţionate de funcţia tehnică, modelul pârâtei ar fi determinat exclusiv de o asemenea funcţie. În aceste condiţii, ar fi trebuit să se anuleze înregistrarea modelului C. S.A., pe temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Din cele ce preced rezultă şi faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt presupuse de aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din lege, considerate ca fiind incidente în cauză, nefiind expusă cu claritate situaţia de fapt referitoare la caracteristicile impuse de funcţia tehnică. Instanţa de apel nu a arătat în ce constă funcţia tehnică la care se raportează analiza sa şi nici nu a motivat aprecierea vizând condiţionarea de funcţia tehnică a aspectelor generale ale produsului, asemănătoare în cazul ambelor modele comparate.

Această motivare s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât prima instanţă a considerat că, deşi gradul de libertate al autorului este relativ restrâns din cauza unor cerinţe de ordin practic, nu există nicio constrângere de ordin tehnic care să justifice alegerea de către pârâtă a unor detalii ce conturează un aspect estetic exterior identic celui al modelului reclamantelor, cu trăsături caracteristice care diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative.

Invalidarea drastică a aprecierii primei instanţe ar fi trebuit însoţită de considerentele pentru care instanţa de apel a ajuns la concluzia că toate caracteristicile ce se regăsesc în ambele modele de parbriz comparate sunt afectate de constrângeri de natură tehnică.

În acelaşi timp, analiza întemeiată pe art. 8 alin. (1) din lege, a cărui incidenţă a fost constatată prin decizia de apel, nu poate ignora criteriile de determinare a caracteristicilor aspectului unui produs care sunt impuse exclusiv de funcţia sa tehnică, regăsite în jurisprudenţa CJUE, respectiv în hotărârea Curţii din data de 8.03.2018 pronunţată în cauza C-395/16 DOCERAM în interpretarea normei echivalente din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale comunitare, dat fiind că este vorba din nou despre o noţiune autonomă a dreptului Uniunii (pct. 20 şi 21 din hotărâre).

Astfel, Curtea a statuat că "pentru a se aprecia dacă unele caracteristici ale aspectului unui produs sunt impuse exclusiv de funcţia tehnică a acestuia, trebuie stabilit că această funcţie tehnică este singurul factor care a determinat aceste caracteristici (…), sens în care "instanţa naţională trebuie să ţină seama de toate circumstanţele obiective relevante ale fiecărei speţe".

În considerentele deciziei, Curtea a arătat că această din urmă apreciere trebuie efectuată în special în raport cu desenul sau modelul industrial în cauză, cu circumstanţele obiective care reflectă motivele ce au determinat alegerea caracteristicilor aspectului produsului vizat, cu informaţiile referitoare la utilizarea sa sau cu existenţa unor desene sau modele industriale alternative care permit îndeplinirea aceleiaşi funcţii tehnice, cu condiţia ca aceste circumstanţe, aceste informaţii sau această existenţă să fie susţinute de elemente de probă fiabile" (pct. 37).

Întrucât decizia recurată nu conţine, pe de o parte, considerentele pentru care au fost înlăturate din analiza impresiei vizuale globale toate trăsăturile caracteristice prezente în ambele modele, iar pe de altă parte, o analiză din perspectiva art. 8 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 pe baza criteriilor desprinse din jurisprudenţa CJUE, Înalta Curte constată că decizia nu este motivată în mod corespunzător, în fapt şi în drept, în raport de exigenţele presupuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În consecinţă, recursul va fi admis, dispunându-se casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, în cadrul analizei sus - menţionate, instanţa de apel va avea în vedere şi desenele/modelele indicate de către reclamante în cererea de recurs (din care ar rezulta, potrivit reclamantelor, că există mai multe tipuri de parbriz, care nu au numai forma de trapez isoscel şi diferă atât prin forma conturului exterior, cât şi prin raportul dimensional al laturilor), stabilind, în prealabil, dacă este vorba despre modele alternative, în sensul celor statuate de CJUE în cauza C-395/16.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică formulată, referitoare la nerespectarea prevederilor art. 6 şi art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992, Înalta Curte reţine, din considerentele deciziei recurate, că motivul pentru care instanţa de apel a apreciat că diferenţele dintre modelele comparate nu constituie "detalii nesemnificative" în sensul art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992 este acela al condiţionării de funcţia tehnică a aspectelor generale ale produsului.

Întrucât prin prezenta decizie a fost admis motivul de recurs ce viza acest din urmă aspect, urmează ca, în rejudecare, să se reaprecieze motivat şi chestiunea detaliilor nesemnificative, verificându-se legalitatea şi temeinicia aprecierii primei instanţe conform căreia modelele diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative, în absenţa oricărei constrângeri de ordin tehnic la nivelul trăsăturilor caracteristice ale modelelor.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi va dispune, pe temeiul art. 497 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A. şi B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 344A din 04 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iunie 2022.