Execution of European Arrest Warrant: Validity of Arrest Detention Amidst Suspended Sentence and Dual Incrimination for Theft and Breach of Trust

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 16.10.2022 de Parchetul Graz din Austria, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către organele judiciare din Austria.

A constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Austria şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a menţinut starea de arest a persoanei solicitate A. dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME din 21.10.2022, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 02.11.2022, până în data de 01.12.2022 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a reţinut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată la data de 20.10.2022, s-a propus, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei urmărită internaţional A., cetăţean român, pentru o perioadă de 15 zile, în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria, cu motivarea că pe numele acesteia autorităţile judiciare din Austria au emis un mandat european de arestare pentru comiterea a trei infracţiuni de furt.

Prin încheierea de şedinţă din 21.10.2022, instanţa, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi în consecinţă, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 21.10.2022, până la data de 04.11.2022, inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare nr. x/ME din 21.10.2022, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, a dispus amânarea cauzei pentru data de 02.11.2022, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.

Împotriva încheierii din data de 21.10.2022, persona solicitată A. a declarat contestaţie, care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 671/26.10.2022 pronunţată de Înalt Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. x/2022.

S-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, propunerea de arestare pe o perioadă de 30 zile a persoanei solicitate, în vederea predării în Austria precum şi mandatul european de arestare mandatului european de arestare emis la data de 16.10.2022 de Parchetul Graz din Austria, pe numele persoanei solicitate, din cuprinsul căruia se reţine că acesta este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz de încredere şi de furt.

Din cuprinsul mandatului european de arestare, în fapt a rezultat că în perioada 27 şi 29 august 2022, într-o localitate necunoscută de pe teritoriul federal, persoana solicitată A. şi-ar fi însuşit bunurile menţionate mai jos, care i-au fost încredinţate, în valoare totală care depăşeşte 5.000 Euro, intenţia sa fiind de a se îmbogăţi fără justă cauză.

Astfel, se reţine că: persoana solicitată A. şi-ar fi însuşit un camion marca x, pus la dispoziţie de B. pentru cursele de livrare, cu numărul de înmatriculare x, în valoare de aproximativ 28.620 Euro (fapta/actul material 1). Prin această faptă şi-ar fi însuşit în total 47 de pachete cu conţinut şi valoare necunoscute, predate spre livrare de către C., precum şi un scaner şi o imprimantă ale D. (fapta/actul material 2);

De asemenea, s-a reţinut că persoana solicitată A. ar fi sustras de la persoanele menţionate mai jos, bunuri mobile aparţinând acestora, a căror valoare, existând dubii asupra acesteia, nu ar depăşi 5.000 Euro, cu intenţia de se îmbogăţi fără justă cauză, şi anume: la data de 28 august 2022, în jurul orei 19:11, în localitatea Gralla, a sustras persoanelor cu drept de dispoziţie asupra benzinăriei E., 70.09 litri de motorină în valoare de 154,13 euro, prin aceea că a alimentat camionul menţionat la fapta/actul material 1a) şi şi-a continuat călătoria fără să achite nota de plată (fapta/actul material 3); la data de 30 august 2022, în localitatea Premstatten, a sustras de la numitul F. două televizoare, o combină stereo şi două lanţuri în valoare necunoscută‚ după ce a pătruns în casa susnumitului şi a luat bunurile (fapta/actul material 4).

Din cuprinsul mandatului european de arestare a rezultat că persoana urmărită internaţional A. este suspectat de comiterea infracţiunilor de abuz de încredere, prevăzut de art. 133 alin. (1) şi (2) primul caz din C. pen. austriac şi furt, prevăzut de art. 127 din C. pen. austriac.

S-a mai precizat că, legea penală austriacă prevede pentru infracţiunea de abuz de încredere, pedeapsa privativă de libertate de până la 3 ani, iar pentru infracţiunea de furt, pedeapsa privativă de libertate de până la 6 luni sau amendă penală de până la 360 zile.

În şedinţa publică din 02.11.2022, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, s-a reţinut că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Austria şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii. Cu ocazia audierii, persoana solicitată a mai precizat că în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate de către autorităţile judiciare din Austria, doreşte să execute pedeapsa în România.

Instanţa, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că nu exista niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracţiunea pentru care era cercetată persoana solicitată este pedepsită şi de legea penală română, fiind îndeplinită condiţia dublei încriminări, fapta putând fi încadrată la infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 C. pen.. De asemenea, termenul de prescripţie a executării pedepsei nu era împlinit, raportat la data săvârşirii faptei descrise în mandatul european de arestare.

S-a menţionat că instanţa nu va putea avea în vedere susţinerile legate de nevinovăţia persoanei solicitate întrucât acest aspect nu intră în competenţa sa, iar faptul că în prezent se află în executare într-o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere aplicată de către autorităţile judiciare din România, nu constituie motiv de refuz al executării a mandatului european de arestare.

Întrucât nu exista niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, acesta cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 87 din Legea 302/2004, modificată şi completată, persoana solicitată nu a invocat niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării a mandatului european de arestare, s-a apreciat că nu există niciun motiv obligatoriu de refuz potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea 302/2004, modificată şi completată, punându-se problema doar existenţei unui motiv facultativ de refuz neinvocat de către persoana solicitată, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea 302/2004, modificată şi completată.

În ceea ce priveşte propunerea de arestare a persoanei solicitate, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a reţinut că aceasta este admisibilă raportat la mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria prin care se solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate, necesitatea executării acestui mandat european de arestare, dar şi în ceea ce priveşte efectuarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Austria, motiv pentru care urmează să se menţină starea de arest a acesteia pe o durată de 30 (treizeci) zile începând cu data de 02.11.2022 până în data de 01.12.2022 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria.

Împotriva sentinţei penale nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a formulat contestaţie persoana solicitată A. invocând faptul că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile austrice, precum şi faptul că se află în executarea unei pedepse pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Analizând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

De asemenea, art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004).

În cauză, solicitarea se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria.

Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracţiunilor de comiterea infracţiunilor de abuz de încredere, prevăzut de art. 133 alin. (1) şi (2) primul caz din C. pen. austriac şi furt, prevăzut de art. 127 din C. pen. austriac.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, infracţiunile reţinute de autorităţile judiciare din Austria au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 C. pen.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau

(ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau

(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanţă a reţinut că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi nu este incident niciunul din motivele opţionale de refuz.

În ceea ce priveşte consimţământul persoanei solicitate, Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, consimţământul nu este obligatoriu când persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România. Se constată că persoana solicitată este cetăţean român şi trăieşte în România, sens în care acordul acestuia nu este necesar şi poate fi executat neexistând motiv de refuz.

De asemenea, condamnarea contestatorului la o pedeapsă neprivativă de libertate, aflându-se în executarea unei pedepse sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Buzău, nu împiedică punerea în executare a mandatului eruopean de arestare. În acesst sens, se are în vedere că hotărârea prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european şi predarea acesteia către organele judiciare din Austria va fi comunicată serviciului de probaţiune, astfel încât neprezentarea acestuia la organul abilitat pentru îndeplinirea măsurilor de supraveghere va fi justificată.

Cu privire la măsura preventivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia şi măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Măsura preventivă dispusă astfel este necesară punerii în executare a mandatului european de arestare şi se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

În acest context, Înalta Curte constată ineficienţa solicitării apărării de a dispune înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai blândă în raport de sănătatea precară a persoanei solicitate.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 288/PI din data de 02 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.