Inadmissibility of revision against procedural rulings on complaints against prosecutorial orders

Şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2022

Deliberând asupra admisibilităţii căii de atac formulate, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenţii A. şi B. - prin mandatar A. cu privire la încheierea nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosar nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin încheierea penală nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B. împotriva ordonanţelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 şi nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi s-a constatat că plângerea formulată de aceeaşi petentă pentru C. nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru reprezentare.

S-a reţinut că, prin plângerea penală iniţială cât şi plângerea ce a făcut obiectul procedurii de faţă şi memoriile depuse la dosarul cauzei s-a criticat, în esenţă, modul de instrumentare a dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, îndeosebi activitatea desfăşurată de organele de urmărire penală cu referire la actele procedurale îndeplinite de acestea pe parcursul desfăşurării activităţii specifice de cercetare şi urmărire penală.

Examinând actele şi lucrările cauzei, ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei ataşate atât la dosarul de urmărire penală cât şi depuse la dosarul de faţă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, prin ordonanţele atacate în cadrul acestei proceduri, s-a efectuat o prezentare detaliată a activităţii derulate în acel dosar de urmărire penală.

Astfel, s-a constatat că petentele B. şi C. au formulat în cursul anului 2008 o plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care au solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public D. din mun. Vatra Dornei.

Prin Rezoluţia nr. 167/P/2008 din 09.09.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D., sub aspectul comiterii infracţiunilor mai sus menţionate, cu motivarea că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Împotriva acestei soluţii, petentele au formulat plângere, ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr. 389/II/2/2008 din 24.10.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Totodată, prin acelaşi act procedural s-a dispus trimiterea unui exemplar al plângerii formulate de sus-numite, Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, în vederea identificării şi cercetării sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. anterior a persoanelor din cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei care au procedat la restituirea unei clădiri din municipiu către cetăţeanul israelian E., fără a avea în vedere că cele două persoane deţineau un apartament moştenit de la bunica lor, F..

Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei sub nr. x/2008, iar cercetările au fost efectuate de către lucrători de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei Municipiului Vatra Dornei.

După terminarea cercetărilor, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, prin Ordonanţa nr. 1428/P/2008 din 23.04.2010 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor G., H., I. şi J. - funcţionari în cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei, sub aspectul comiterii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. anterior, motivându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Prin Rezoluţia nr. 581/II/2/2010 din 14.06.2010, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva soluţiei sus-menţionate formulate de numitele B. şi C., apreciindu-se că soluţia adoptată a fost temeinică şi legală.

Ulterior, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. anterior, petentele au formulat plângere împotriva soluţiilor adoptate, adresată Judecătoriei Vatra Dornei, care prin sentinţa penală nr. 45 din 15.02.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2010, a admis plângerea şi pe cale de consecinţă, a desfiinţat Ordonanţa nr. 1428/P/2008 din 23.04.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi Rezoluţia nr. 581/II/2/2010 din 14.06.2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, dispunând trimiterea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.

Ca urmare a acestei sentinţe penale, prin Ordonanţa nr. 1428/P/2008 din 20.03.2011, emisă de prim procurorul K. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale şi trimiterea cauzei la Poliţia Municipiului Vatra Dornei, în vederea efectuării şi completării cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

După finalizarea urmăririi penale, organul de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului Vatra Dornei - Compartimentul de Investigare a Fraudelor a întocmit referatul nr. x/2008 din 03.01.2012, prin care a propus încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii G., H., I. şi J. - funcţionari în cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. anterior, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale şi totodată neînceperea urmăririi penale faţă de aceleaşi persoane, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. anterior şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. anterior, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte penale.

Propunerea organelor de cercetare penală a fost însuşită de către procurorul L., care, prin Rezoluţia nr. 1428/P/2008 din 27.01.2012, a dispus încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii G., H., I. şi J. - funcţionari în cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. anterior şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceleaşi persoane, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. anterior şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. anterior, cu motivarea că, în cazul tuturor infracţiunilor, a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Cu toate acestea, la data de 05.05.2015, petenta B. s-a adresat Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu o plângere, care a fost trimisă spre soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care a reclamat nemulţumiri în legătură cu modalitatea de soluţionare a cauzei penale sus-menţionate.

Fiind audiată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta a precizat obiectul sesizării, în sensul că doreşte redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, motiv pentru care plângerea a fost trimisă spre competentă soluţionare acestei unităţi de parchet.

Prin Ordonanţa nr. 57/II/1/2015 din 17.08.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, prim procurorul M. a respins solicitarea de redeschidere a urmăririi penale formulată de B., ca fiind neîntemeiată, soluţie comunicată acesteia din urmă.

Faţă de cronologia actelor de urmărire penală efectuate în dosarul penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei prezentate anterior, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, că în cauză este incident cazul care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că faptele reclamate nu există, nerezultând că magistraţii M. şi L., prim procuror, respectiv procuror, ambii în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, şi-ar fi îndeplinit cu încălcarea legii atribuţiile de serviciu în legătură cu soluţionarea dosarului nr. x/2008, în sensul că nu ar fi procedat la administrarea şi evaluarea corectă a probatoriului în această cauză, modalitate prin care ar fi favorizat făptuitorii din acest dosar şi totodată, ar fi vătămat interesele legale ale persoanei vătămate.

De asemenea, prin Ordonanţa nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, printre altele, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de către petenta B. împotriva Ordonanţei nr. 407/P/2015 din 06.04.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Împotriva încheierii nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat cerere de revizuire petenţii A. şi B., prin mandatar A..

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii conform prev. art. 459 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte obiectul căii de atac, s-a reţinut că revizuirea poate fi exercitată - în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 453 din C. proc. pen. - numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanţă (sentinţe) sau la instanţa de apel (decizii). Totodată, revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

În speţă, prin încheierea nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosar nr. x/2017, a fost respinsă plângerea formulată de petenta B. împotriva ordonanţelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 şi nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată. S-a constatat că plângerea formulată de aceeaşi petentă pentru C. nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru reprezentare. Petenta B. a fost obligată să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă", pentru cazurile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 453 lit. a)-f) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Potrivit art. 459 alin. (3) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 456 alin. (2), (3) şi 4 C. proc. pen. persoana care formulează cererea de revizuire trebuie să indice în mod expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea.

Sub aspect procedural, conform prevederilor art. 456 alin. (1)-(4) C. proc. pen., "Cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă. (2) Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia. (3) La cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat. (4) În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanţă, sub sancţiunea prevăzută la art. 459 alin. (5)."

După cum s-a menţionat mai sus, din conţinutul prevederilor art. 452 C. proc. pen., rezultă că pot face obiectul revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi anume cele prin care instanţa s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, soluţionând acţiunea penală prin condamnare, amânare, renunţare, achitare sau încetare a procesului penal.

În prezenta cauză cererea de revizuire este inadmisibilă raportat la obiectul cauzei. Astfel, s-a constatat că se solicită revizuirea unei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere împotriva actelor procurorului, întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt incidente prevederile art. 459 alin. (5), (7) C. proc. pen., potrivit cărora "În cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) din C. proc. pen., este inadmisibilă". Chiar dacă a vizat o dispoziţie normativă prevăzută de vechiul C. proc. pen., această decizie îşi păstrează aplicabilitatea şi după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., care în art. 340 şi 341 reglementează în mod similar instituţia plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

De asemenea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 788 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 alin. (1) şi art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) şi art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. s-a respins, "ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de N. în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Braşov, secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 452 alin. (1) şi art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) şi art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., sunt constituţionale în raport cu criticile formulate", judecătorul constituţional relevând o serie de aspecte referitoare la însăşi calitatea de parte în procesul având ca obiect revizuire.

Astfel, în considerentele acestei decizii, la paragraful 19, se reţine că "Cât priveşte dispoziţiile art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit cărora pot cere revizuirea părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale, adică oricare dintre persoanele care au avut calitatea de parte în cauza a cărei revizuire se cere, Curtea a reţinut că aceste norme procesual penale nu sunt de natură a aduce atingere liberului acces la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil sau la folosirea, în condiţiile legii, a căilor de atac, prin acestea stabilindu-se cadrul procesual al căii extraordinare de atac, aplicabil tuturor justiţiabililor aflaţi în ipoteza normei criticate. Or, persoana care a formulat plângere, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., împotriva soluţiei de clasare sau de renunţare la urmărirea penală dispuse prin ordonanţă sau prin rechizitoriu nu are calitatea de "parte" într-o cauză penală a cărei revizuire se cere, această procedură nevizând judecarea propriu-zisă a unei cauze penale, fiind doar un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, această regulă având valoare de principiu constituţional.

Astfel, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulează că mijloacele procesuale de atac a unei hotărâri judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând în acelaşi timp eficienţă principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor art. 13 din Convenţia EDO, în C. proc. pen. legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual-penală (act normativ ce reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva lor, termenele de declarare şi motivele ce se pot valabil invoca) reprezintă o încălcare a principiului legalităţii sale, aspect inadmisibil în ordinea de drept.

Aspectul că una dintre condiţiile de admisibilitate nu este îndeplinită în speţă face inutilă analiza celorlalte cerinţe impuse de norma procesual-penală în acest sens, întrucât pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire ele trebuie întrunite cumulativ.

Prin urmare, apare ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul A. în nume propriu şi în calitate de mandatar al petentei B., care vizează o încheiere prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanţelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 şi nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată şi s-a constatat că plângerea formulată de aceeaşi petentă pentru C. nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru reprezentare.

Împotriva sentinţei penale nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022, au formulat contestaţie A. şi B., prin mandatar A., invocând faptul că judecătorul din cadrul Curţii de Apel Suceava care a pronunţat încheierea nr. 71/17.10.2017 a încălcat, dispoziţiile art. 341 alin. (5) C. proc. pen.,

Examinând calea de atac formulată în cauză de revizuenţii A. şi B. prin mandatar A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie sentinţa penală nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenţii A. şi B. - prin mandatar A. cu privire la încheierea nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în dosar nr. x/2017, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B. împotriva ordonanţelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 şi nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi s-a constatat că plângerea formulată de aceeaşi petentă pentru C. nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru reprezentare.

Hotărârea împotriva căreia petenţii au formulat cererea de revizuire este definitivă, conform dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., care prevăd că încheierea prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiaşi text de lege, este definitivă.

De asemenea, soluţia atacată în prezenta cauză prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuente este definitivă, conform dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., potrivit cărora sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. rezultă că în situaţia în care hotărârea la care se referă revizuirea nu este supusă niciunei căi de atac, pe cale de consecinţă, hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, contestatorilor revizuenţii A. şi B., prin mandatar A. nu le este recunoscută calea de atac împotriva sentinţei penale nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de aceştia, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.

Aşadar, prin promovarea acesteia, petenţii revizuenţi au încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuenţii A. şi B. prin mandatar A. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 10.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Faţă de soluţia dispusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuienţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuenţii A. şi B. prin mandatar A. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 10.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2022.